Media



– Tata, ce-nseamna “Wrath”?

– Nu stiu, Fiule – zi-mi contextul!

– Uite: “Wrath of The Titans!” …

– Ah, iti place afisul ala … O fi ceva cu rascoala titanilor, vreo revolta, vreo ridicare la lupta … ceva de genul asta …

– Daaa, hai sa mergem la el, te rog! O fi partea a doua de la “Clash of The Titans” …

– O fi, dar te rog Fiule – sa nu alegem filmele dupa afis. Uite, de-aia s-au inventat concursurile de film, in care cel mai bun film ia premiul cel mare. Iar cel mai mare premiu care se poate lua – e Oscarul. Anul asta, a castigat un film – parca “The Actor” sau asa ceva … hai sa vedem daca gasim bilete …

– Buna ziua! Doua bilete la filmul ala cu Actorul, va rog!

– Dar Tata, e alb-negru! 😦

– Nu conteaza, ma baiete! Daca i-au dat aia Premiul cel Mare, trebuie sa-l vedem si noi …

– Carnet de student sau Legitimatie de elev aveti?

– Pentru cine?

– Pentru baiat!

– Pai nu se vede, dom’le?

– Ba se vede, dar sa stiti pe viitor – asta e regula!

– Am inteles! Auzi ma, trebuie sa umbli cu legitimatia dupa tine!

– Hai ca-ncepe, o sa ne placa, presimt eu asta! 🙂

– … nici macar nu e pe tot ecranul! 😦

– Ei, cum ti-a placut?

– Foarte tare! Trebuiau sa-i dea un premiu special si cainelui, excelent felul cum a jucat!

– Dar faza aia cand a dansat tipa cu haina lui, ti-a placut?

– Da! Super film! 🙂

– Hai sa le spunem si prietenilor nostri sa il vada, filmul asta cu Actorul …

– “The Artist”, Tata … “The Artist“!

– Am inteles, Fiule, The Artist! Se cuvine sa-i retinem corect numele! Si inca ceva: vom incerca de-acum inainte sa nu mai alegem filmele dupa afisul lor, bine?


Sa (ne) punem intrebarea: “De unde stie frumosul ca e frumos?”, pentru a cauta raspunsul, impreuna cu echipa de la Teo Film, tocmai … la el acasa!

Mai exact, printre rusoaicele de la Moscova.

Raspunsul, radical si taios precum adevarul gol-golut, acela care nu lasa loc de interpretare, suna cam asa: frumosul stie ca exista abia atunci cand lumea (masculina) din jur i se supune! Fie ca e vorba de a cuceri privirile barbatilor (minoritari si deci potential obiect de disputa), fie ca e vorba de a cuceri conditiile cele mai avantajoase ale unei afaceri … femeia nu poate fi sigura pe ea decat atunci cand, aparent fragila, conduce dansul!

Documentarul prezinta o lume a gleznelor dezvelite, a pantofilor cu toc, a pasilor studiati care o strabat, o ravasesc si o rasfata. Simultan si in valuri nesfarsite! Frumosul se gaseste din prea-plin, pe strada, “la liber”, la Moscova … intr-o parte a universului care ascunde (fara perdea) o invitatie la drum: Baieti, salvati-le pe rusoaice de nesiguranta lor!

Nu-i asa ca-ti vine sa te urci in avion si sa iei drumul Estului? 🙂

Nu chiar. Pentru ca acelasi documentar, care prezinta insistent profesori (unii dintre ei speculanti) pe tema feminitatii, ridica de fapt problema educatiei complementare si suplimentare: exista sansa sa ne trezim cu totii dezorientati in valtoarea vietii, avand de toate (implicit bani pentru un curs la o Academie de Gheise 🙂 ) si neavand nimic, caci ne lipseste … fericirea!

Si tocmai atunci cand suntem gata sa strigam: “Opriti-va, ne-ati convins ca sunteti frumoase!”, rusoaicele pluseaza: fiecare pas, fiecare privire trebuie sa devina o stiinta practicata natural, altfel vanatorul se sperie si fuge! Vorba Swetlanei Borkowskaja – de la Academia de Formare a Femeilor din Moscova: “Nu uitati ca frumosul e in ochiul privitorului! … Asa ca nu ezitati sa fiti frumoase, fetelor!”. (Apropo, il va fi citit Swetlana pe Johann Wolfgang von Goethe, cu-al sau “…wär unser Aug’ nicht sonnenhaft, die Sonne könnt’ es nicht erblicken” … sau isi trage filosofia din experienta proprie?)

De-un lucru insa, ne-am convins: ca pana si rusa o-nvatam mai repede daca avem parte de-o profesoara frumoasa: “prikrasnaia”, “oci haraso”, “pajalusta”, “spasiba” – cuvinte care raman in memorie fara efort, la fel cum memorabila este secventa cu Mama si Copilul, citind dintr-o carte pe-o canapea, in fata unui televizor … inchis!


Actiunea serialului se desfasoara chipurile la sat. Dar e un sat rescris din temelii, unde batranii autentici au pierdut orice putere a exemplului … un sat cucerit de cateva personaje care il domina pentru ca “asa s-a nimerit pe-acolo, prin Fierbinti”, pentru ca “asa s-a scris istoria”, sau pentru ca “asa se face politica in Romania”…

In satul Fierbinti gasim tot ce am fi vrut sa uitam ca am aflat in ultimii ani de la buletinele de stiri ale Andreei Esca: voturi furate si gripa aviara, balotaj, uniunea dintre politie si politic (cat mai avem pana la politia politica?), ca sa nu-l uitam pe tanarul capitalist, burdihanos, care a privatizat birtul satului avand acelasi scop dintotdeauna al carciumarului: sa-l imbete pe biet roman’ saracul …

De regula – asa circula legenda printre cei care monitorizeaza apartenenta (sau obedienta sau dependenta?) trusturilor media la vreo grupare politica anume, PRO-ul nu se baga in politica. Evita cat poate. De aceea, s-au scos din grila postului-amiral talk-show-urile, care lipsesc firesc odata cu Florin Calinescu, al carui ultim discurs gen Jay Leno l-am vazut acum (cati) ani?

Tocmai pentru ca e regula, ProTv-ul o mai calca din cand in cand. Rar dar bine, asa cum e cazul cu “Divertis”-ii sau mai nou, cu acest serial – parodie “Las Fierbinti”, care muta in satul de campie cucerit de manele … tot oful datorat lipsei de etica a politicianului roman din timpurile noastre: este discursul Pietei Universitatii, pe care viforul iernii l-a imprastiat in patru zari, dar pe care spiritul lui Caragiale si menirea regasita a unicei televiziuni care se viseaza independenta politic in Romania, l-au distilat in metaforele unei comedii satirice cum nu s-a mai scris in ultimii ani pe la noi!

Felicitarile si multumirile noastre tuturor participantilor la acest proiect, si vorba-ceea: difuzati-l si-n reluare, si la tara si la oras, si pe holurile Parlamentului … ca doar-doar vom intelege ca intre Primar si Viceprimar ar trebui sa alegem importul –  o vreme macar, a unui Neamt, pentru a rescrie istoria fiintei si nu a schimbarii noastre vremelnice!


Cica dincolo de Ocean, peste mari si tari, in lumea celor puternici si mereu flamanzi, e un oras cu multe firme luminoase. Acolo, hotelurile si restaurantele se iau la intrecere, care mai de care, sa gaseasca locsorul de pozitionare in inimioara consumatorului … Orasul se cheama Las Vegas si se spune ca ar fi fost construit intr-un desert, cu fonduri nerambursabile :-)!

Un loc cu totul special – HEART ATTACK GRILL, a tinut sa ne dea zilele trecute o lectie clasica de “publicity”. Ce-ar fi daca un Client de-al nostru chiar ar suferi un atac de cord in timp ce mananca un “TRIPLE BYPASS BURGER” la noi in restaurant? (Si ce s-ar intampla daca un cetatean in trecere, ar filma cu telefonul scena “salvarii” omului respectiv, cu packshot final pe logo-ul companiei?) Credeti ca “stirea” va face inconjurul Planetei?

Pentru a viziona lectia de publicity – puteti da click aici: http://news.yahoo.com/blogs/sideshow/man-suffers-heart-attack-while-eating-heart-attack-185717972.html

Iar ca sa va facem pofta, am cautat sa vedem ce si-a propus “bietul” om sa dea gata in seara respectiva :-)!

Bypass Burger, Heart attack Grill

Can I have a Triple Bypass Burger, please ... ? ... oh, yes ... and for desert, would you call the Ambulance for me, thanks a lot!

 

 


Probabil nu s-a luat nici o aprobare pentru genul acesta de creativitate.

Nu cred ca s-au platit royalties cuiva. Nici macar sub forma de danii 🙂 …

Desi, daca as fi avocat al Sfantului Scaun, m-as lansa intr-un proces cu detinatorul brandului Heineken. Pentru ca foloseste – fara aprobare -, un fragment dintr-o compozitie celebra, platita la vremea respectiva lui Michelangelo Buonarotti de  Papa Sixtus al IV-lea …

Apararea? Ar spune probabil ca … celebra pictura este de mult in patrimoniul universal -deci putem face cu ea, cu totii, tot ceea ce ne trece prin cap!

« Previous PageNext Page »