Nostalgice



Lucrurile functioneaza si asa. Radioul ne retine atentia cu o melodie, apoi internetul ne dumireste asupra ei.

“Pink” are un sound care mi-a placut – iar clipul pe care-l prezint mai jos, are “scuza” de a fi fost gandit pentru piata engleza.

CGI inseamna Computer Generated Images iar “morphing”-ul e un efect special prin care lucrurile trec dintr-un ceva in altceva, fara sa bagi de seama.

Interesant, nu?


Uneori ai fi vrut sa gasesti la indemana un servetel pe care sa-ti asterni nedumerirea. Dar daca vei gasi o bucata de hartie igienica – te vei supara ca e parfumata? Sau vei refuza sa scrii cu pixul a carei mina e rosie? Si nici nu vei crede vreodata ca vorbele astfel surprinse vor capata alura cuvintelor pe care inca le mai cauti in amintire!

De-aceea, “…un vis, ca o culoare parca vie, un vis ca o intamplare prea frumoasa … un vis ca un gand, sau un gand ca un vis? …

Dream on, little girl!

Dream on, little girl!

 


Oare legile logicii, care nu sunt particulare fiecărui individ şi nu se pot schimba după diferitele întâmplări ale vieţii, restrâng libertatea cugetării filosofice? Cu siguranţă, pentru că filosofia e mai degrabă o ştiinţă decât o artă. Un artist va trebui să ajungă prin chiar stilul său personal la statura care-l individualizează, pe când un filosof se va menţine cuminte în limitele raţionamentelor, care-l vor urca … poate spre aceleaşi înălţimi, dar fără anvergura aripilor deschise pe de-a-ntregul!

Filosofia e pusă să zgărmăne-n adâncimea lucrurilor, ea îmbracă mai degrabă costumul de scafandru, îşi îndreaptă miopia prefăcută spre microscop, caută problemele fundamentale, şi nu se mai satură de ele …

Poezia s-a eliberat de obligaţia de a găsi ceva mergând pe un anumit drum: are bucuria surprizei, îşi oferă prietenia în mod naiv, chiar dacă e răsplătită – de cele mai multe ori – cu neîncredere. Sau mai rău, cu nepăsare.

Obiectivitatea logicii parcă implică prea multă răceală, de aceea avem nevoie de căldura poeziei, de fluiditatea ei, de salturile ei laterale – numai să aibe cine-o urmări …

Uite, răsfoiesc prin amintiri dragi din vremea studenţiei şi mă bucur să găsesc consemnări pe care le redau astăzi fără reţinerea de a-şi fi pierdut în vreun fel actualitatea! Nu că aş fi mai puţin logic acum decât eram atunci, numai că logica nu mă mai surprinde – pe când poezia e cea care şi-a păstrat actualitatea.

Anul Şobolanului …

E mai plăcut să urci un munte,

decât să traversezi un râu …?

Sigur. Mai ales atunci când nu ştii să-noţi!

Atunci, jucăm un şah?

Fugi d-aci, că nu mă joc cu inteligenţa, mi-o păstrez!

Uite, sâmburele ăsta n-a răsărit …

… sau poate n-a avut sămânţă-n el?!

Faliment nu dau hingherii

căzuţi în braţele himerii,

inechitabilului biotop

voind să spună stop?

Ba! De-acum

să crească şoarecii-n pământul

lor

dac-am retezat avântul

pisicilor!

(1992)


Se spune ca vocea unuia singur este mai inteligibila decat vocile mai multora, care se caznesc sa sune precum una … de aceea laudam un cor atunci cand ne convinge ca s-a antrenat, ca a exersat practicand armonia – in sens interpretativ: nici un membru nu se grabeste, nu o ia inaintea celorlati; nici unul nu adoarme, nu ramane in urma celorlalti… fiecare si-a gasit locul si rostul.

Corul e in fapt o intoarcere la starea naturala – prin silinta depusa de fiecare membru de a se integra perfect intr-un tot. Astfel incat intregul sa nu para compus din parti sudate fortat una de cealalta. Astfel incat fiecare parte sa renunte la identitatea proprie, pe care – benevol – si-o pune in slujba grupului. Cata smerenie in buna functionare a unui cor!

Atunci cand un cor suna credibil, e o bucurie pentru noi cei ce ascultam – pentru ca apreciem unitatea in diversitate a celor care ne incanta auzul. Zumzaitul zgomotos si confuz al unei adunari dezorganizate, in care fiecare vorbeste pentru sine, cat mai tare, incercand sa se faca auzit – poate fi inlocuit numai prin supunerea fata de koruphaios – … la vechii greci insemna “conducator al corului”!

… si astfel, gandul  mi-a zburat spre Maestrul Marin Constantin, corifeul care i-a unit prin ascultare pe cantaretii sai nu in jurul unui Brand – Madrigal – ci in jurul bucuriei cantecului exprimat natural. Cantecul e cauza comuna, pe care cu totii o slujesc. Sigur, sunt gusturi diferite – de aceea sunt si coruri diferite. Fiecare e liber sa cante in sau sa asculte … de (sic!) corul care-i place, dar … va rog cu ingaduinta, sa ascultati interpretarea “El Grillo” (Josquin des Pres)!

Pentru a va usura auditia – iata si textul italian, care nu are nevoie de traducere: …

El grillo è buon cantore
che tiene longo verso.
Dale beve grillo canta.
Ma non fa come gli altri uccelli,
come li han cantato un poco
van` de fatto in altro loco,
sempre el grillo sta pur saldo
Quando la maggior è [l`] caldo
alhor canta sol per amore.


Piatra de mormant a lui Jim Morrison. Ar fi implinit anul acesta 70 de ani!

Piatra de mormant a lui Jim Morrison. Ar fi implinit anul acesta 70 de ani!

“ΚΑΤΑ ΤΟΝ ΔΑΙΜΟΝΑ ΕΑΥΤΟΥ” … cel care a trait in acord cu daemonul sau? … cel care si-a fost siesi daemon? … cel care s-a lasat consumat de pasiunea sa? … cel care nu s-a amagit pe sine? … cel care si-a cautat sinele, racaind strat dupa strat, pana la autodistrugere?

Aflata pe mormantul lui James Douglas Morrison – si inca pusa acolo de un Tata lasat in afara testamentului (!) – ma gandesc ca inscriptia se vrea de fapt un mesaj de impacare, exprimat de cineva care a pierdut tot ce-avea mai drag pe lume: propriul copil. O impacare … cu soarta in primul rand si abia apoi cu fiul ratacitor pe care nu l-a mai putut intoarce din drum. O scuza tardiva a tatalui care nu a inteles chemarea fiului? O explicatie neceruta de cel care n-o mai aude, dar strigata pe strazi pustii de cel care n-o mai poate purta in interiorul sau …

Ascultandu-l pe Jim in “Indian Summer” – un cantec rostit in cuvinte putine si purtator al unui mesaj fara perdea – trebuie sa admitem ca-n vremea in care si-a consumat faclia, totul se obtinea de la viata furand … Vorba unui comentariu postat pe marginea spotului de mai jos: ” This is sung from the heart back in the days when kids STOLE their freedom.”

Sa se fi schimbat lucrurile chiar asa de mult?

« Previous PageNext Page »