Mie mi-a trecut glezna cand am vazut ce fac baietii astia.

Mi-am amintit ca in maternitate, pana sa se lamureasca Mama cum e cu primul ei nascut, am supt de la o tiganca.

Am simtit nevoia sa iert pe toata lumea, desi nu ma simt certat cu cineva anume.

Am recunoscut o prima lipsa a memorabilului film al copilariei noastre, “Satra” – si m-am simtit in acelasi timp, razbunat pe toate cate umpleau cu fustele lor colorate, panza ecranului de cartier.

Si, ceea ce e mult mai important, am trecut cu bine peste socul deplorabilei lipse de civilizatie aratate de Seful Diplomatiei Romane – care a pierdut foarte probabil prilejul vietii lui … acela de a iesi cu bine dintre un Ciocan si o Coroana! Lipsa de civilizatie nu e a celor necivilizati, a celor salbatici – ci a celor doldora de cultura, care se pretind absolventi de scoli superioare si sunt incapabili de reactii normale!

Gasind in acest dans al celor sapte tigani maghiari efecte cu adevarat terapeutice, recomand Excelentei Voastre, Domnule Ministru –  sa urmariti pana la final!

Fara pareri de rau, si … fara regrete! Aveti posibilitatea de “watch again”, clipa aceasta de glorie a lor nu va imbatrani niciodata, pe cand absenta Dumneavoastra din Loja Operei va fi uitata mai curand decat ne putem noi imagina! 🙂


Iubitii mei,

am stat de vorba cu un Prieten Avocat – despre ceea ce am considerat a fi “cheia” discursului regal de astazi: anume “imprumutul tarii de la copii” …

Si am primit urmatorul raspuns care m-a fascinat: Tara e un bun transmis deja viitorimii de catre cei din antecedenta noastra. Fiind o proprietate a viitorimii, (care nu mai poate fi a celor care nu mai sunt ), nu este nici a noastra – caci trebuie sa renuntam la a mai considera ca am primit-o mostenire (deci am avea vreun drept asupra ei)!

Motivul principal pentru care trebuie sa avem mai multa grija de Tara noastra, macar de acum incolo: cei care am auzit,  nu vom putea spune ca nu am stiut!

Altfel … prin dictionarele juridice exista definitia detentorului precar: “Persoana care detine un bun, stapanindu-l fara intentia sau vointa de a efectua aceasta stapanire pentru sine, de a se comporta cu privire la bun ca proprietar sau ca titular al altui drept real” … important e sa corelam sensul profund al acestei definitii cu modul nostru de a ne comporta!

Oare nu spun si Parintii Bisericii ca trebuie sa ne comportam cu lucrurile din jur, ca si cum le-am fi primit cu imprumut?

Si mai ales: cat de departe suntem de acest deziderat?


Parlamentul Romaniei l-a invitat pe Majestatea Sa, intr-o Sesiune Extraordinara – pentru a se adresa Natiunii Romane, cu ocazia implinirii varstei de 90 de ani.

Am luat notite pe marginea discursului, notite la care vom reveni pentru ca acest discurs a fost mai mult decat o simpla radiografie a societatii romanesti. El contine, cu multa simplitate, un mesaj-cheie de schimbare a mentalitatii adresat clasei politice romanesti: “Romania nu este o tara pe care am mostenit-o de la strabunii nostri, ci este o tara pe care am luat-o cu imprumut de la copiii nostri!” 

Din grija Lui fata de Romania, Majestatea Sa a tinut:

  • sa inceapa prin a multumi eroilor care si-au dat viata in decursul anilor pentru apararea independentei si libertatilor noastre;
  • a-si arata respectul fata de Parlamentul care l-a invitat si care reprezinta Natiunea (nu noi i-am votat?);
  • sa atraga atentia ca politica este o arma cu doua taisuri: ea poate fi benefica, atunci cand este facuta cu respect fata de Lege si Institutiile Statului sau dimpotriva, malefica – daca dispretuieste etica (un superb cartonas galben aratat celor care sustin ca etica nu are ce cauta in politica …!)
  • sa felicite pe acei oameni gospodari care au reusit sa treaca anii acestia, prin munca cinstita, prin criza
  • sa sufere alaturi de batranii a calor demnitate este calcata in picioare (pensionarii romani nu merita soarta grea fata de anii pe care i-au muncit – insa decalajele demografice nu au cum sa ramana fara urmari);
  • sa ceara ferm ca in Romania valorile sa isi regaseasca ierarhia corecta: Academia Romana, Banca Nationala – trebuie sa se faca mai auzite si sa fie mai ascultate;
  • sa ne roage sa urgentam constructia infrastructurii (drumuri, poduri, porturi si aeroporturi) – pentru ca in aceasta sta forta noastra ca stat independent;
  • sa ne invite sa privim agricultura ca pe un viitor si nu ca pe un trecut al nostru;
  • sa  ne sfatuiasca sa ne cladim viitorul pe piatra de temelie care este scoala;
  • sa ne prezinte simbolistica Coroanei: aceasta reprezinta Unitate, Continuitate, Loialitate, Curaj, Respect, Seriozitate si Modestie;
  • sa ne someze a ne dezbara de naravurile trecutului – cum ar fi agatarea de putere si egoismul clasei conducatoare;
  • sa ne prezinte cele patru valori fundamentale pe care trebuie sa le patrundem: LIBERTATE, DEMOCRATIE, IDENTITATE SI DEMNITATE;
  • sa ne reaminteasca ca toate pamanturile candva romanesti au drepturile lor, fie si numai de a decide daca vor sau nu sa se uneasca cu Tara – Mama.
Ar mai fi de adaugat ceva?!

Actul de abdicare al Regelui Mihai spune clar: ii lasa pe Romani sa hotarasca soarta lor!

Cand ne vom hotara sa hotaram soarta noastra?

La Multi Ani, Sire!

 

 

 


La ce trist joc asistam in aceste zile!

Bancile obliga Grecia sa se imprumute, Uniunea Europeana obliga Grecia sa se imprumute, FMI obliga Grecia sa se imprumute: pentru ca Grecia sa plateasca datorii mai vechi, sa plateasca dobanzi mai noi, sa plateasca ce-o mai avea de plata si pe la ea pe-acasa: salariile bugetarilor, pensiile pensionarilor … si alocatiile copiilor! Si, mai ales, pentru ca in lume sunt atatia bani disponibili (apropo, de unde 🙂 ?)

Intrucat interesele celor care imprumuta nu coincid aproape niciodata cu ale celui imprumutat, ar fi fost normal sa asistam la tensiuni intre conducatorii Greciei si partenerii lor europeni – “sefii de la UE”, cum le-am spune noi, pe culoarele ministerelor in asteptare de fonduri …

Dar nu, nici vorba de disonanta. Reprezentantii Greciei joaca dupa cum le canta cei care i-au invitat la hora inca din anul 1981! Pe-acasa se aud ceva pocnitori si revolte, dar la ce te poti astepta de la niste mediteraneeni cu sangele fierbinte?

Atunci, cum facem totusi un pic de scandal in jurul acestei farse? Pentru ca altfel – pierdem rau la capitolul “credibilitate” … Ii asmutim un pic pe cei 10 (dinafara zonei euro) impotriva celor 17 (dinlauntrul zonei euro)! Cum?  Definind interese deosebite: cei 17 au de aparat moneda lor “nationala” iar cei 10 nu par grozav de speriati de viitorul euro. Ba chiar unii, cum e cazul Danemarcei, pot rasufla linistiti ca nu-i mai obliga nimeni la referendum de unire (si) prin moneda.

Dar nici nu se pot ignora total unii pe ceilalti, singurii actori ai scenetei dramatice ramanand Franta si Germania – pentru ca atunci cand vine vorba de “piata europeana”, matematica adunarii spune ca tuturor le convine “27”.

Si toti au nevoie de banii bancilor, cat mai ieftini daca se poate. Iar daca bancherii sunt pusi sa renunte de nevoie la dobanzile grecesti, n-o s-o poata face nici pentru toata lumea, si nici fara a primi compensatii substantiale …

Uite cum, in vremuri de criza, e nevoie de mari diplomati. Acesta e cazul dlui Herman Van Rompuy, care are de-acum sarcina speciala de “a informa indeaproape” tarile nemembre ale uniunii monetare (dar membre ale UE!) despre discutiile si deciziile care privesc, la urma-urmei, pe toata lumea!

Herman Van Rompuy - linia fierbinte intre cei dinlauntru si cei dinafara monedei sub presiune