Clint Eastwood a ales nu numai un subiect “tare”, dar (si) l-a asigurat pe Leonardo di Caprio pentru vremea Oscarului! Cu un asemenea film, nu cred ca mai e loc de pariuri despre cine-l va duce acasa pe “Uncle Oscar”…


Auch wenn ich irgendwie verstehen kann, dass mit Gaddafi viele Jahre Unglück verbunden werden, kann ich nicht verstehen, dass Menschen sich so über den Tod eines anderen Menschen freuen können.

… zice, intr-un comentariu de-al sau un neamt care tocmai a vazut cum se bucura rebelii libieni la aflarea vestii ca liderul lor, Chefchoufa ( trad. “Cap Carliontat”) a murit: “Chiar daca pot intelege cumva ca de Gaddafi se leaga multi ani de nefericire, nu pot intelege ca oamenii se bucura in asemenea mod de moartea altui om.”

Pai, nici ca poate intelege cineva care nu a trait teroarea, momentul de bucurie ca teroarea a luat sfarsit! (Pentru cei care doresc sa revada cum ne bucuram noi in 22 decembrie 1989 – mai putin mitralierele descarcate in aer si strigatul-imn libian “Allahu Akbar”, inlocuit la noi de “Desteapta-te Romane!” – va invit aici: http://www.welt.de/videos/politik/article13671682/Libyer-bejubeln-Nachricht-von-Gaddafis-Tod.html# )

De ce avem nevoie – ca natiuni – de simboluri care unesc ura sau bucuria noastra, si de ce ne lasam atat de usor pacaliti ca odata cu zdrobirea unui idol am rezolvat toate problemele vietii noastre?

La fel ca in cazul Romaniei, democratia in Libia s-a nascut intr-o baie de sange… originala, daca tinem cont ca lumea civilizata e uimit-ingrozita de faptul ca trupul unui mort a ajuns trofeu si obiect de disputa in ceea ce priveste locul de ingropaciune!

Corpul dictatorului, trofeu de pret al rebelilor


Un rol important il avem – cei care lucram in domeniul comunicarii – in a educa publicul, a-l pregati cu informatie pentru schimbarile ce se produc in lumea din jur…  Mai ales de cand au aparut zvonurile alarmiste despre incalzirea globala si sfarsitul resurselor traditionale, stiinta pare sa aiba nevoie tot mai mult de reducerea timpului de acceptare a noilor solutii propuse (caci undeva in adancul sau, omul a ramas – culmea! -, reticent la schimbare!).

Tehnologia pare ceva foarte complicat, in care – de regula – ne ferim “a ne prinde urechile”. De aceea, e bine cand firme responsabile isi asuma rolul de educator al masselor: nu este educatia comerciala, la urma urmei, o responsabilitate a liderului categoriei? Nu este ea cea mai buna solutie in a comunica ideea ca “de aici, din fata, din primul rand, va spunem ca stim exact ce facem si incotro ne indreptam!” ?!

Ca proaspat utilizator al bateriei VARTA 595901 – am descoperit cu satisfactie dubla, filmuletul de mai jos:


Incalzirea globala ii va topi frumusetea?


Sculptura lui John Seward Johnson II...

... e un moment obligatoriu pentru popasul fotografic ...

... fie ca o incadreaza in peisaj ...

... fie ca se lasa cuceriti de detalii!