July 24, 2011
July 21, 2011
Cateva date preliminare…
La sfarsitul secolului al XIII-lea, Toscana era impanzita de orasele – fiecare avand propriul teritoriu, propria jurisdictie, adevarate statulete in miniatura: Lucca, Pistoia, Prato, Pisa, Arezzo, Siena si, bineinteles, Florenta. Era evident ca intre aceste orase aveau sa se dezvolte tensiuni, deoarece fiecare dorea extinderea teritoriala a “contado”-ului, iar aceasta nu putea fi realizata decat in dauna vecinilor …
In acel secol, s-au cristalizat doua partide – guelfii si ghibelinii. Denumirile si diferentele proveneau din nordul Europei: unii erau partizani ai Papei (guelfii) – plecati initial de la un duce al Bavariei, Welf (sau Wolf – lup). Ceilalti, ghibelinii – luptau pentru Imparatul Frederic I – Barbarossa, numele lor provenind de la un castel din Suebia (Schwaben) – Weiblingen…
In Campia din Casentino, pe campul numit Campaldino, are loc – in data de 11 Iunie 1289, una din marile batalii dintre aceste doua “partide”. Guelfii, o alianta formata in jurul florentinilor – sunt cei care castiga batalia impotriva Ghibelinilor, aliati in jurul orasului Arezzo … nu in ultimul rand, datorita tradarii contelui Guido Novello, care avand rolul unei interventii de rezerva, a preferat sa nu se implice!
Ar mai fi de adaugat ca tanarul pe atunci Dante Aligheri, in varsta de 24 de ani, a luat parte la Batalia de la Campaldino, in prima linie a guelfilor invingatori (vezi Purgatoriu, cartea a V-a, 88-129).
July 19, 2011
… sunt mai aproape de noi, prin influentele lingvistice, decat banuim. Uite de pilda doua exemple – FRIZER si LUBENITA – pe stradutele din Postojina (Slovenia):
Nu ai nevoie de traducator pentru un tuns, ras & ... frezat! 🙂
Grafitti de sezon: iubim lubenita, ne racoreste si ne umple burtile deopotriva!
July 19, 2011
Diferenta e urmatoarea: atunci cand sunt de crescatorie, te saturi mai repede si lasi in farfurie. Cand sunt salbatici, ai mai cere o portie :-)!
Pestele cel bun ...
July 18, 2011
Nu e nevoie ca o natiune sa fie mare (in sensul de numeroasa) pentru a ne starni respectul…
Mica natiune slovena isi vede de treaba, de frumusetea reliefului muntos si are grija sa aduca la lumina acel verde crud, ingrijit – pe care il mai intalnesti poate doar in Austria, Elvetia, Irlanda sau Germania … (ma gandesc la verdele ierbii neparjolita de soare si mai ales neingropat in balarii sau buruieni).
Padurea e padure – imi veti spune – dar, pentru a se exprima, are nevoie de deal, de munte, de panoramare (sau perspectiva spectacolului).
Pana si autostrada care strabate Slovenia de la un capat la altul are iarba tunsa pe margini!
Intrebarea cu care parasim aceasta frumoasa tara de munteni pusi pe treaba este: cine le-a construit acestora tunelurile: imparatii Austriei, Tito sau Coana Europa?
E, daca vreti, un reflex al gandirii anchilozate de roman care asteapta binefacerile civilizatiei si impulsul marilor transformari de la cineva din afara!
