Filmul “The Buddy Holly Story” a ajuns in Romania pe la inceputul anilor ’80. Noua ne-a placut mult de tot, l-am sorbit de vreo cateva ori cu nesat, pentru ca aducea vesti despre nasterea Rock-ului … vesti din Lumea libera, de dincolo de Ocean.

Nu aveam de unde sti atunci si imi pare incredibil si acum – ca specialistii in istorie muzicala din Statele Unite au reactionat criticand dur anumite nepotriviri intre scenariul filmului si realitatea faptelor.

Din felul lor de a descoperi fiecare detaliu care nu concorda cu cele intamplate de fapt, din lipsa de toleranta fata de nerespectarea adevarului, deducem cat de mult a fost iubit si apreciat Artistul Buddy Holly – care a murit la 23 de ani intr-un accident aviatic, reusind ca in atat de putin timp sa deschida un drum atat de larg celor care i-au urmat.

Fara acest film insa, cred ca noi romanii am fi fost astazi mult mai saraci, cel putin in capacitatea de a intelege preferintele muzicale ale copiilor nostri! 🙂

Iata lista erorilor, vanate din dragoste pentru Holly cel adevarat, care nu ar fi avut nevoie de croseta scenaristului pentru aprecierea publicului din toate timpurile (cf. Wikipedia):

  • Holly’s parents were not opposed to his music career in real life, nor was Holly’s pastor.
  • Holly’s romance with Santiago was “whirlwind”, not the stubborn courtship portrayed in the movie.
  • The scene in the garage in which the members of the band hear a cricket on a recorded tape is pure embellishment. This event did indeed occur, in the Norman Petty studio in Clovis, New Mexico, but it did not inspire the Crickets to choose the name: it happened after they had already decided on using the name the Crickets. The cricket can actually be heard chirping at the end of the song “I’m Gonna Love You Too”.
  • The scene in which Holly’s former friends in the Crickets appear unannounced at Santiago’s door in New York is also a fabrication, but a full reunion with the Crickets had been discussed with Holly prior to the Winter Party Dance Tour in 1959, and was scheduled to occur after the tour.
  • The scene showing Lubbock with mountains in the background of the bus station caused gales of laughter when the film was premiered in Lubbock, which is located on the flat West Texas plain.
  • The family name on their truck is spelled “Holly,” but the correct spelling was “Holley”.
  • Holly, Ritchie Valens, and the Big Bopper gave their final concert at the Surf Ballroom, not at the “Clearlake Auditorium,” as depicted in the film.
  • Buddy never toured with Sam Cooke as depicted in the film.
  • Clear Lake, Iowa is misspelled as a single word in the film, both on the auditorium marquee and the on-screen text just before the closing credits.
  • In one scene, Holly is shown writing a music score in a studio. In reality, he could not read or write music; he instead hummed the tune and worked it out himself.
  • In the scene where Holly sings “Rave On!” and “It’s So Easy” at the Apollo, the year was 1957. However, none of these songs were written or released until 1958. “Oh, Boy!” would have been the only song released at that time.
  • The Crickets said that their portrayal was negative and they didn’t like it. Their names were altered to avoid legal action, and the drummer has a racist portrayal — this prompted their then singerSonny Curtis to pen a critical song about the film called “The Real Buddy Holly Story”. In turn, this became the title of a Buddy Holly documentary made by Holly fan Paul McCartney and his MPL Productions company in association with the BBC. They also didn’t like that there were only two Crickets portrayed (rhythm guitarist Niki Sullivan was left out entirely), and being renamed, as they had already sold their movie rights to another studio. Norman Petty, the Crickets’ manager, was controversially, never depicted.
  • The guitars used by Gary Busey in the movie are inaccurate from a historical point of view. Holly is known as the first prominent Fender Stratocaster player. In the movie, the Stratocaster appears toward the end, but seems to be an early 1970s model. The first guitar shown in the movie is a Bronco, launched for the first time by Fender in 1968. The actual guitar seems to be from the early 1970s. The main guitar in the movie is a Fender Telecaster. Even though the Telecaster was launched in the early 1950s, the guitar used in the movie is most likely an early 1970s model as well. But more importantly, as far as is known, Buddy Holly never played a Telecaster on stage.
  • The lyrics of many songs in the film, including “That’ll Be the Day”, “Oh Boy!”, and “Maybe Baby”, are sung incorrectly. In some cases, lines or entire verses are sung out of order, combined with other lines or verses, or omitted entirely.

    Afisul filmului The Buddy Holly Story

 


Ascutimea mintii inseamna a taia din infinitele posibilitati care iti stau in fata – pana ajungi la aceea, singura corecta, dreapta, cel mai probabil a fi incununata de succes pe termen lung …

Agerimea mintii e folositoare atunci cand esti pus sa te descurci in multitudinea optiunilor de raspuns, folosind la nevoie arma tupeului, a misto-ului, pentru a-ti asigura victoria momentului …

Ce privim cu mai multa placere? Pe cine consideram mai convingator?

Un Mitica de Bucuresti nu va putea intelege cum se tine Primar de atatia ani Dl Ciuhandu la Timisoara, dupa cum un banatean molcom nu va putea pricepe de ce noi, la Bucuresti – preferam un mistocar de talia lui Oprescu.

Alegerea intre ascutiti si ageri, la nivel local – este in functie de limbajul pe care il inteleg si deci sunt pregatite sa il asculte massele, cand le vine vremea votului … Iar decizia, la nivel national – se ia dupa cum am vazut, in functie de prezenta la vot a romanilor care traiesc … in strainatate! 🙂

 


Am ramas prima oara surprins că imagini din copilăria mea, amintiri personale ale unor obiecte lângă care “am crescut mare” sunt tratate ca istorie de catre altii, atunci cand … în Barcelona fiind, am avut prilejul de a vizita (renunţând cu plăcere la o partidă de shopping 🙂 ), Muzeul de Istorie al Catalunyei. Atunci am fost uşor intrigat că obiecte banale precum frigiderul FRAM, televizorul alb-negru sau radioul cu tranzistori … au fost aduse (poate de la gunoi) şi expuse într-o sală pretenţioasă (şi preţioasă) de Muzeu…

Senzaţia s-a repetat nuanţat anul acesta, când am vizitat Muzeul Grevin la Paris. Oare nu cumva am început să îmbătrânesc? Oare nu cumva au nevoie cei mici de imagini pentru ca poveştile mele despre secolul trecut să fie credibile?

Pentru că se întâmplă în jurul nostru, în timpul vieţii noastre, istoria contemporană nu ar avea nevoie de săli speciale în muzeele de profil. Însă atunci când specialistii observă că anumite lucruri dispar de pe scenă, că ele “devin istorie”, atunci abia – acele lucruri gasesc un loc de refugiu in Muzeu.

Contemporaneitatea se exprimă în sânul unei generaţii astfel: copilul – care nu sesizează diferenţa între o sala de ev mediu şi un living al anilor ’60 ai secolului trecut; părintele – care priveşte cu nostalgie lucruri care îi aduc aminte de copilărie şi bunicul – care senin şi înţelept, nu se mai minunează de nimic!

Simplitatea anilor 60 la Muzeul Grevin, Paris


Furnicutza care poate tot

Nu ne imaginăm, noi – bărbaţii şi copiii -, cât de multe sunt de făcut într-o casă pentru ca ea să fie întotdeauna primitoare, curată, ordonată …

Multifuncţionalitatea gospodinei perfecte se traduce prin aceea că ea reuneşte mai multe roluri, toate la fel de importante, într-unul singur: acela de Mamă!

Pe primul plan, copiii: în fiecare moment, atenţia trebuie antrenată să prevină boacăna care ar putea urma; trebuie hrăniţi, spălaţi, îmbrăcaţi, culcaţi la oră fixă şi, de ce nu? – învăţaţi şi o limbă străină în timpul poveştilor.

Apoi, casa: trebuie curăţată, igienizată, frecată, călcată, apretată … dar nu în ultimul rând, păzită până la venirea proprietarilor de la muncă.

Mai aveţi timp la dispoziţie? Folosiţi-l – care aveţi grădină, în grădină, care nu, grijind florile de pe balcon: atenţie, să nu le udaţi prea tare, să nu avem reclamaţii de la vecinul de dedesubt :-)!

Abia cuprinzând toate cele de mai sus, veţi reuşi să daţi cu adevărat un bun randament la servici, astfel încât bărbatul vostru să fie mândru de voi… Apropo de bărbat, era să-l uit de tot – aşa, măcar îl trec în rezervă la “alte activităţi păstrate special pentru chef şi timp liber”, alături de lectură, teatru, shopping în mall, etc …

Mi-a plăcut mult ideea de FURNICUTZĂ şi combinaţia de culori şi simboluri pe care această firmă din Franţa a folosit-o pentru a plasa forţa de muncă. M-am întrebat însă, câte Mame din România (sau alte ţări ale Estului sărac) au luat de nevoie drumul Occidentului bine plătitor, lăsând propriile lor Cămine fără grija maternă şi vânzând servicii care – de fapt – NU se pot cumpăra?!

L'amie menagere


Zilele acestea se va inagura Podul Basarab.

Un proiect important pentru cei care se nevoiesc spre Centrul sau Nordul Capitalei, venind dinspre Vest.

Emotiile sunt mari pentru cei care venim dinspre Militari, Drumul Taberei, Ghencea, Crangasi sau Giulesti si dorim sa ajungem in Piata Victoriei de pilda.

Timpul pierdut in masina, in drum spre birou … va ajunge vreodata subiect de poveste pentru copiii copiilor nostri? Nu cred, insa Podul Basarab – e un inceput bun, poate numele intemeietorului de dinastie munteana sa fie si el de bun augur :-)!

Podul Basarab - sau, speranta timpului recastigat (pentru unii dintre noi).