Astazi a fost randul Marthei Graham… maine – oare cine va urma maine?

Google reia prin proiectul sau de promovare a unor “sarbatoriti ai zilei”, rolul dat de carturari primelor Enciclopedii: in limba germana, de pilda, acestea se cheamau KONVERSATIONSLEXIKON – adica un fel de ghid de conversatie: erau adresate acelora care doreau sa participe la discutii – in cunostinta de cauza, avand un punct de vedere bazat pe informatie nu pareri personale sau tupeu!

Mi-ar fi lipsit lectia despre Martha Graham – fara sa stiu cat de mult :-)!

Mai jos – un mic fragment de 5 minute pe care vi-l recomand cu caldura, e o poveste despre sinele care incearca diferite stari – de la iesirea din pepeni, pana la retragerea codobelciana … Curajos mai ales fragmentul in care Sinele priveste Lumea dintr-un Triunghi al Luminii!


Media si Agentia de Publicitate nu pot una fara cealalta. DAR, in vremuri de criza – tensiunea intre partenerii de afaceri genereaza conflicte care ajung sa tina prima pagina…

Cat de creativ ar fi un departament de creatie al unei agentii, fara o pozitionare preferentiala si un tiraj bine distribuit – macheta atent slefuita nu se vede…

Si invers, daca ar fi sa accepte viata in afara compromisului – atunci media ar trebui sa traiasca din ceea ce vinde, asteptand sa incaseze de la chioscari si vanzatori ambulanti sume suficiente pentru plata salariilor si tipografiei …

Cum s-a derulat scandalul Coca-Cola – TOTB – Adevarul – McCann?

Pai, cronologic – se explica tot:

– Coca-Cola da tema Agentiei sa pregateasca 125 de ani pe piata

– McCann negociaza proiecte speciale, pagina 1, ziare full branded, … cu marile publicatii

– TOTB considera ca i-a venit momentul lansarii – demareaza un serial anti-coke, cu tot ce vrei: ca da dependenta, ca ne ingrasa, ca ne ia mintile, etc

– Nimic rau, presa e libera sa scrie ce vrea – dar TOTB face parte la acel moment din trustul Adevarul Holding.

– McCann intreaba – mai, ce faceti voi cu site-ul ala? Nu puteti fi coerenti, uite: noi vrem sa facem proiectul asta laudativ … si voi dati cu noroi?

– Adevarul se prinde ca a gresit undeva … si se dezice de TOTB. De azi, nu mai faceti parte din holdingul nostru, avem diferente prea mari de optica editoriala…

– TOTB se retrage din grup, dat fiind afara – dar nu retrage articolele, ci le continua!!!

– McCann se arata mahnit si surprins. Isi incepe campania, dar retrage comanda de la Adevarul.

– Adevarul innebuneste: cum? Nu-mi dai (si mie) prima pagina ?! Atunci, fii atent, maine va fi ENOIU pe prima pagina!!!

Interesanta lansare, asta mai zic si eu … THINKING OUTSIDE THE BOX!


B1 s-a vandut prima. Ea a inteles trendul istoriei, mersul lucrurilor, vointa de schimbare … solutiile win-win-win, etc.

Realitatea TV a fost vanduta. Nu ar fi pentru prima oara cand aceasta televiziune isi schimba stapanul, dar acum – prin vanzarea din arest – gestul capata alte dimensiuni. Iar primele intrebari ar suna: “A vandut de voie sau de nevoie?” si nu mai putin important: “Ce culoare politica are noul proprietar?” …

Antena 1 nu a fost vanduta, inca :-)! Dar a reusit printr-o serie de reactii dure sa strice unele prietenii care pareau de nezdruncinat la un moment dat. Atunci cand soliciti 60 de milioane de Euro despagubiri retroactive inseamna ca ai inlocuit securea razboiului direct cu … o bazooka!

Ce ne priveste – pe mine si pe tine – acest lucru?

Pai, e evident: in preajma alegerilor, pana la constructia unui mesaj coerent, hai sa ne ocupam de rezolvarea carausilor/purtatorilor de mesaje. Sa aiba o anumita selectivitate si doza de bun simt, sa vada anumite “aspecte ale chestiunii”, sa renunte la a vedea alte lucruri care pot deranja pana la urma linistea cetateanului – acela care trebuie adormit inainte de vot!


Scobitul in nas: o pornire fireasca a omului ...

Daca rezistenta la vederea sangelui, sau a puroiului, sau a cangrenelor … leziunilor de tot felul ar constitui o conditie obligatorie pentru obtinerea certificatului de medic, eu unul as fi in stare sa ma declar apt! Nu stiu exact sa va spun cand si cum anume am obtinut imunitatea la vederea acului de siringa de nu lesin ca altii, sau cand anume am renuntat la spaime in preajma unei rani – fie a mea sau a celuilalt.

Precizez ca nu sunt insensibil la durere, dar inteleg sa nu dramatizez in plus – cu circul legat de show-ul sangelui, fecalelor, vomelor, scuipatului sau mucilor si flegmelor de tot felul.

Totul, pana la scobitul in nas pe strada! Am descoperit ca am o reactie violenta de respingere atunci cand drumul meu se intersecteaza – prin voia sortii – cu trecatori carora de fapt ar trebui sa le multumesc ca mi-au demonstrat limitele propriei suportabilitati.

Ce fel de oameni sunt acestia, care se scobesc in nas in spatiul public? Nesimtiti? Cu tupeu? Neatenti? Neglijenti? Sau prea ocupati (preocupati) de mancarimea pe care o simt in trompa?!

As! – imi veti spune: e o simpla chestiune de educatie, de lectie elementara neinvatata la timpul ei!


Fericitul Papa Ioan Paul al II lea si "evenimentele" din lumea de azi

Sfarsitul saptamanii care tocmai a trecut a revarsat din plin breaking news pe ecranele televizoarelor noastre… Si nici saptamana aceasta nu se lasa mai prejos!

Inceputul l-a facut nunta regala a printului William cu frumoasa Kate, in 29 Aprilie. Londra a fost fara discutii capitala planetei – chiar daca evenimentul poate fi considerat unul monden.

Apoi, Duminica 1 Mai – beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea, un om al Pacii si al Iertarii. Roma sau mai degraba Vaticanul capteaza atentia miliardelor de telespectatori. Liturghii de multumita au loc in toata lumea catolica, mesajul principalei religii se face auzit pana in cel mai mic coltisor al pamantului crestinat…

… dar nu pentru mult timp, caci astazi aflam cu totii despre lichidarea lui Osama bin Laden. Brusc si fara menajamente, un act in esenta criminal este primit cu ovatii de americani la Washington si (speram) un dram de indoiala benefica in restul lumii: prin eliminarea unui om, fie el “comunicator charismatic” (BBC) de talia lui Osama – nu se rezolva definitiv problematica ideologica a Al Quaeda… si nimic nu garanteaza oprirea atacurilor teroriste, dimpotriva.

Este ritmul acestor evenimente absolut majore unul definitoriu pentru lumea in care traim? Gasim ragazul de a ne trage sufletul pentru a intelege ceea ce se intampla? Au oare egala relevanta si  merita cu adevarat spatiile si timpii de antena care li se aloca? Putem sa ne bucuram azi de o sfintire iar maine de o executie – si mai ales cu ce efecte asupra personalitatii contemporanilor in formare?

Zeii mass-mediei par a fi americani, daca judecam dupa ziua de azi, care pune nemeritat in umbra importanta zilei de ieri!