Că “Războiul de 100 de ani” a durat ceva  mai mult iar rivalitatea dintre englezi şi francezi dăinuie şi astăzi, sunt fapte cunoscute.

Cum te poţi însă folosi de aceste date fără a lovi în orgoliul naţional, sau mai exact: cum poţi face să lucreze pentru tine realităţile istoriei?

A conduce o maşină japoneză a fost multă vreme pentru americani o chestiune de conştiinţă, de principialitate: un bun american nu merge în maşini japoneze… Cel puţin la fel de greu va fi fost şi pentru Renault să intre în spaţiul britanic!  Dar legile comunicării sunt scrise cu portiţe la fiecare alineat: portiţe ale inteligenţei sclipitoare ale creativilor bine îndrumaţi de studii de piaţă interpretate corect.

Renault ne captează atenţia zilele acestea prin campania gândită de Publicis în jurul temei aspiraţionale: “poate simpla prezenţă a unei maşini schimba ritmul de viaţă a unui oraş?”

Francezii nu sunt la prima lor construcţie pe linia promovării valorilor culturale proprii. Glumind în spiritul isteriei turistice a zilelor noastre, putem susţine că într-un anume fel, bugetul de promovare al colosului industrial contribuie la consolidarea brandului de ţară al FRANŢEI în ansamblul său!

Povestea în sine are o anumită gradualitate, un crescendo pe care vom încerca să îl redăm selectiv mai jos.

Primul spot, de la începutul anilor 90 – din seria NICOLE et PAPA: avem conflictul mocnit între generaţii, avem Tata şi Fata, El şi Ea … şi un Clio bun la toate!

Apoi, pasul spre piaţa ANGLIEI este făcut decisiv în spotul “FRANCE vs. BRITAIN”: competiţia între Ea şi El intră într-o fază superioară – căci între cele două personaje intervine tensiunea atracţiei fizice. Magneţii se resping pentru a-şi recunoaşte natura comună!

Marea provocare de astăzi, aceea de a restabili rapid pe o linie a demnităţii targetului minim asumat vânzările RENAULT în ANGLIA – este reluarea temei din trecut şi ridicarea ei pe următoarea treaptă. Cumpărătorului englez i se oferă posibilitatea de a face un pas mai departe:  în joc sunt aruncate ultimele resurse – cupluri franceze vs. cupluri engleze,  bucurie franceză vs. încruntare engleză … iar pentru toate problemele care decurg de aici – o întrebare mereu actuală: ne schimbă maşina viaţa? Ne influenţează felul de a fi, dobândim prin ea  acel “joie de vivre” care unora le dă sens existenţial?

Mai jos, aşteptând comentariile voastre până când primim cifrele de vânzări, un link care vă va amuza şi pune pe gânduri în acelaşi timp:

http://www.themeganeexperiment.com/#/page_videos


… şi-a luat “la revedere” de la fanii madrileni – după 16 ani de joc şi joacă!

Cum ajung unii fotbalişti să se identifice cu istoria clubului în care au jucat? Prin continuitate, seriozitate, sacrificiu … dar nu mai puţin, rezultate: căci nu poţi fi iubit dincolo de timp, dacă nu aduci puncte sau goluri! (Privilegiul atacanţilor, veţi spune :-)!)

PS! BOMBĂ de ultimă oră. Abia uscate lacrimile pe obrazul lui Raul – şi acesta îşi pune semnătura pe un contract la Gelsenkirchen, cu Schalke 04!!! Asta înseamnă că noul antrenor al Realului – Mourinho a spus NU AM NEVOIE DE RAUL…

Raul Gozalez


„Am văzut pe Eurosport spotul vostru ROMANIA – LAND of CHOICE!” – îmi spunea, în urmă cu un an, un prieten publicitar austriac, continuând uşor stânjenit de dojana pe care simţea că trebuie să mi-o facă: „Mă scuzi, dar nu am înţeles exact ce poziţionare aţi urmărit cu această poveste? Chiar se găsesc de toate la voi în România?”

În ziua de azi, când competiţia între ţări, regiuni şi oraşe pentru atragerea turiştilor este una acerbă – iar turismul capătă valenţe de purtător al stindardului identităţii naţionale, depăşind ca impact de imagine orice alt business, oricare altă ramură a industriei … România se grăbeşte să cheme valul turiştilor străini, promiţând că la noi vor găsi tot ceea ce şi-ar putea dori: munte, mare, câmpie, dealuri, deltă, prieteni, aventură, natură, obiceiuri, folclor, muzee, fotbal, tenis, gimnastică şi bineînţeles bănci solide …

Cum să-i răspund mai bine prietenului austriac, fără a răni mai mult orgoliul meu de român? Îngân ceva despre curajul tinerei doamne ministru, combinat cu darul naturii care a proporţionat extrem de echilibrat formele de relief ale ţării noastre… dar ştiu că nu sunt convingător! Îi înţeleg mirarea şi neîncrederea, căci la modă în comunicare nu mai e universalitatea, ci specificitatea!

Fiecare oraş, regiune sau ţară – îşi analizează cu grijă fiinţa până dau de acel substrat care îi particularizează şi îi fac diferiţi sau deosebiţi de ceilalţi.

„Vino la noi pentru a descoperi CEVA!” ar trebui să ia locul invitaţiei generale şi uşor exagerate „Vino la noi pentru a alege ORICE!” – căci astăzi, a te adresa sau a vorbi pe înţelesul tuturor nu mai e nici funcţional şi cu atât mai puţin credibil. Poate nici profitabil – dar cui îi pasă de profit, când în joc e imaginea României?!

În timp ce mă gândesc cum aş putea răspunde mai bine prietenului meu austriac, guvernul îmi dă o mână de ajutor, prin decizia de a cheltui anul acesta aproximativ 850.000 de EURO pentru a semnaliza cu indicatoare cele 1.215 obiective turistice care susţin cu dovezi palpabile afirmaţia mediatizată puternic anul trecut.

Ce frumos! Începem să implementăm campania de imagine, începem să facem ceea ce am promis că avem! Da, de anul viitor (dacă bineînţeles nu se va întâmpla vreo contestaţie la licitaţia câştigată de firma specializată în indicatoare „3D” sau „ambutisate”) valul de turişti care vor alege alegerea, vor beneficia în sfârşit de explicaţii şi îndrumări punctuale!

În mediul privat, noua strategie patentată de guvern s-ar traduce cam aşa: hai să cheltuim noi nişte bani frumoşi pe comunicare şi apoi, după ce vedem dacă totul e OK, vom trimite şi ceva marfă în magazine – pentru testare!


zodia leului