Constituţia Statelor Unite ale Americii este un bun exemplu atunci când ne propunem să înţelegem perfectibilitatea Legii constrânsă de om să încapă în codexuri. Căci, din punctul de vedere al Bunului Dumnezeu, acesta ne-a dat prin Tablele lui Moise Legea Vechiului Testament, iar prin Fiul Său ne-a transmis Vestea cea Bună a mântuirii prin îndreptare din credinţă.

Au existat şi în cazul Bisericii o serie de Concilii, întruniri ale conducătorilor ei prin care s-a urmărit lămurirea unor probleme ce au apărut pe parcurs: fie erezii, fie exagerări, fie numai interpretări ce puteau eventual deveni periculoase… Biserica a ştiut să răspundă şi să corespundă cerinţelor timpului, altfel nu ne-am minuna astăzi de existenţa acestei atât de vechi şi totodată puternice Instituţii. Şi aceasta, pentru că Dumnezeu veghează asupra ei şi asupra noastră.

Revenind la Constituţia Statelor Unite – The Founding Fathers, adică “părinţii fondatori” nu aveau cum să cuprindă în anul creării ei (1787) – toate aspectele privind abolirea sclavagismului, de pildă. De aceea, s-a considerat necesar un Amendament (al XIII-lea, în 1864). Normal, am spune azi. Dar şi atunci, s-au ridicat voci împotrivă, a existat în prealabil un război între Nord şi Sud, pentru a rezolva printre altele, această chestiune cu arma în mână…

Abolirea sclaviei nu a însemnat în mod automat garantarea drepturilor civile pentru cetăţenii de culoare – şi uite cum a fost nevoie de încă un Amendament, al XIV-lea…

Noi – românii am primit prima Constituţie pe la 1831/1832 – pe filieră rusească. Şi am avut şi noi, în timp, discuţii frumoase şi furtunoase legate de robi, şerbi … etc.

Acum, e rândul homosexualilor să treacă în actualitate. Sunt oameni – atunci să îşi întemeieze familii, să poată să-şi lase unul altuia moştenire agoniseala de-o viaţă. Cum e şi firesc, avem trei luări de poziţie principiale şi principale:

1. cei în cauză (homosexualii şi avocaţii lor) – care “luptă” pentru drepturi;

2. cei apatici sau toleranţi, care nu participă la această discuţie, considerând-o nerelevantă;

3. cei fanatici (credincioşii practicanţi) – care sunt vehement împotriva legalizării drepturilor civile ale homosexualilor.

Personal, cred că soluţii de transfer ale bunurilor materiale s-au găsit şi până acum. Este însă o chestiune de “imagine”, de “intrare în rândul lumii”, de înfruntare a unor reguli scrise sau nescrise, dar cu siguranţă vechi şi împământenite. În aceeaşi categorie intră şi prostituţia.

Ambele lovesc în ideea de familie ca fundament al vieţii creştine.

La fel s-a întâmplat când s-a legalizat divorţul, avortul.

Cred că discuţia trebuie purtată în jurul întrebării: CUM APĂRĂM FAMILIA CREŞTINĂ, fără să părem în afara timpului (anacronici)?! Ceasul juridic al omenirii tinde să rămână în urma evoluţiei noastre, dar a legifera anormalitatea sau a garanta interesele unei minorităţi – implică întotdeauna discuţii înfierbântate şi frământări în rândul majorităţii…


După intrarea sa triumfală în Alba Iulia, la auzul veştii că armatele muntene nu au întâmpinat rezistenţă în Moldova abandonată în grabă de trădătorul Petru Movilă, Mihai Vodă Viteazul ne-a lăsat celebrele sale cuvinte – … „Pohta ce-am pohtit: Ardealul, Moldova şi Ţara Românească!”.

La peste 400 de ani de la măreaţa înfăptuire, încă se mai discută dacă „a fost sau n-a fost”, dacă „să se pună sau nu”, dacă a făcut-o pentru el sau pentru boierii care l-au promovat, dacă e cazul să admitem existenţa unei conştiinţe naţionale…

Un lucru e însă cert: chiar dacă a strălucit pentru atât de puţin timp, steaua lui Mihai – pofta lui împlinită la anul 1600, ne transmite încă lumina ei – peste un fabulos arc de timp!

Am început scurta noastră disertaţie despre publicitate şi turism cu evocarea acestui moment din istoria noastră naţională – întrucât ceva din barda voievodului muntean a funcţionat în tăierea nodului gordian fără de care, probabil nici astăzi şi nici mâine nu am fi putut spune că avem un BRAND DE ŢARĂ.

Pofta celor care conduc astăzi destinele ţării sună probabil promiţător în urechile celor 40 de milioane de aventurieri worldwide. Cine i-a numărat şi cum ajungem cu mesajul nostru la urechile lor, vom vedea în perioada următoare… Deocamdată, ne bucurăm să constatăm că s-a identificat o piaţă, că ne adresăm unui segment destul de clar descris, acela al aventurierilor de meserie! Cei care caută peşteri, sate uitate de civilizaţie, obiceiuri şi tradiţii sunt aşteptaţi să exploreze realităţile imediate ale Carpaţilor!

Într-un fel, mă bucură recunoaşterea implicită a bătăliei pierdute pentru Marea Neagră. Deocamdată nu ne putem bate cu bulgarii sau turcii – de aceea, propunerea spaniolilor de la THR a venit „mănuşă” pe o reacţie firească a conducătorilor autohtoni: ne-au propus ceea ce ştim noi mai bine – retragerea în munţi. Codrul, frate cu Românul – se declină ca propunere de afaceri pentru anii următori, astfel: exportaţi servicii turistice montane, carpatice (intra şi subcarpatice included)!

Nici nu promitem şezlonguri de 5 stele celor care ar veni să caute o dulce lene pe meleagurile noastre – ci ne adresăm foarte specific, prin termenul permisiv „grădină” acelora care preferă senzaţiile tari, gen „Tehnici de supravieţuire” (un serial la modă pe Discovery)…

Aşteptările de la industria turismului sunt mari în perioada următoare şi câtă vreme la baza actualei strategii a stat o cercetare serioasă, atât a posibilităţilor noastre interne cât mai ales a pieţelor de referinţă; câtă vreme a existat un Consiliu de Brand – din care au făcut parte un număr impresionant de 33 de membri; câtă vreme avem un target clarificat pe care ni-l dorim; câtă vreme ne adresăm acestora, pe limba lor, cu termenul „explore” şi nu „visit” sau „enjoy” … putem fi siguri că am pornit pe un drum corect. Pasul următor?

Eventual, să agreem împreună cu FMI şi UE o modalitate de a tăia chitanţe pentru amplasarea viitoarelor corturi în codrii munţilor noştri. De aceea, propun ca cetăţenilor străini doritori de senzaţii tari, care sunt dotaţi la vedere cu rucsac şi cort, să li se calculeze la intrarea în ţară, automat, o taxă de şedere în grădina Carpaţilor.

În schimbul unui tarif minim le vom acorda (promoţional, în limita stocului disponibil)  – măcar o insignă, la schimb. Până atunci se va rezolva şi chestiunea frunzei din logo.

Agenţiilor româneşti le-ar putea eventual reveni producţia acestor insigne… rămâne să mai vedem asta, la următoarea licitaţie!

(Vezi şi https://calindiaconu.wordpress.com/harta-serviciilor/ )


http://gsptv.gsp.ro/viewVideo1.php?video_id=39275&autoplay=1

După meciul de la Bucureşti din 16 octombrie 1985 cu Irlanda de Nord, când am pierdut calificarea la CM ’86 – la mustaţă, pe mâna noastră, cu o echipă de vis: Lung, Negrilă, Iovan, Iorgulescu, Ungureanu, Mateuţ, Rednic, Boloni, Klein, Coras şi Hagi … având antrenor pe Mircea Lucescu – am înţeles că nu te poţi pune cu rotunjimea balonului de fotbal!

Dacă nu vrea să intre în poartă, nu intră…

Mai apoi, pierzând la 11 metri intrarea în careul de aşi în meciul cu Suedia – am înţeles că numai prin muncă poţi învinge teama de succes. Cine ştie, dacă am fi avut o sesiune de antrenament cu tema “executarea loviturilor de pedeapsă” am fi apucat să trăim visul semifinalei cu Brazilia?!

În fine, golul egalizator al Danemarcei din minutul 95 … ne doare încă de parcă ar fost ieri 😦 !

Faţă de învăţăturile de mai sus, cum să interpretez altfel decât triste minciunile debitate de patronul Stelei?! Nepăsarea faţă de legile fotbalului nu poate duce la nimica bun – păcat, pentru istoria clubului roş-albastru.

PS. … sau o fi poate o explicaţie a echilibrului fragil în care viforul limbariţei lui Mititelu a aruncat Craiova?!


Carpathian Bear

The Carpathian Bear

Până la urmă, iată că ne-am ales cu un brand de ţară şi, ceea ce e mult mai important – cu o discuţie amplă despre cercetări de piaţă (calitative şi cantitative), logo-uri, simboluri grafice, izotipuri, drepturi de autor, furt intelectual (sau „regretabile asemănări”) … toate ingredientele pentru a ocupa cât mai ferm o anumită poziţie în mintea consumatorului.

Altfel spus, cei care poartă responsabilitatea dezvoltării turismului românesc – au plecat în sfârşit urechea la cântecele specialiştilor în BRANDING şi au

Carpathian Dark Lord Dracula

înţeles că sintagma „LAND of CHOICE”, deşi sună bine – nu prezintă suficientă credibilitate. Şi, pentru că nu-şi făcea treaba, trebuia să fie şi a fost în cele din urmă abandonată…

Greşeala recunoscută e pe jumătate iertată!

Nu mă pot însă abţine de la a comenta scandalul inventat în jurul firmei britanice (!) de transport, care foloseşte pentru imaginea sa chiar aceeaşi frunză … Noroc că avem de analizat doar două posibilităţi de lucru: prima – firma CHANGE TRANSPORT chiar există şi a doua – firma CHANGE TRANSPORT e o ficţiune.

Prima variantă se poate dovedi uşor: Registrul Comerţului din Regatul Unit al Marii Britanii se numeşte „House of Companies” – şi poate fi accesat pe internet de către cei curioşi să investigheze cazul până la capăt. De asemenea, mi-aş dori să citesc un interviu cu directorul de marketing al firmei respective – să-i înţeleg strategia de comunicare, ce profunzimi şi aşteptări ecologice se ascund în spatele frunzei cu trei rotiţe? Când a avut loc lansarea firmei respective? Are de gând să se extindă şi în România?

A doua variantă de lucru e ceva mai complexă – ar trebui să aflăm natura prietenoasă sau duşmănoasă a motivului acţiunii. Înclin totuşi pentru varianta mai uşor digerabilă de „scandal regizat” – astfel încât, în cel mai scurt timp, cu cel mai mic efort financiar, cât mai mulţi români să afle de lansarea noului logo.

Nu-mi pot imagina motivele pentru care o firmă cu prestigiu THR

EXTRA CARPATHIAN BLOOD SUCKER

(International Tourism Consultants – Turismo Hoteleria Recreacion), aflată în acest proiect în alianţă strategică (consorţiu) cu o altă firmă de renume TNS (Taylor Nelson Sofres) – să fi apelat la soluţii periculos de ieftine?! Avocaţii bine plăţiţi ai acestor corporaţii vor şti să spele bine imaginea consorţiului THR/TNS.

Ce ar trebui urmărit la nivel de investigaţie jurnalistică de interes public – este atitudinea lui Eulogio Bordas (fondatorul THR în 1985, în Spania) – faţă de Marian Bugan (fondatorul THR Group în 1998, în România). De ce? Pentru că putem eventual afla dacă filosofia „regretabilelor asemănări” funcţionează bijectiv!

P.S.: Opţiunea personală pentru un titlu bilingv are în vedere, (aţi ghicit!)  – combinaţia româno-engleză votată de reprezentanţii noştri în Consiliul pentru Brandul de Ţară!

Carpathian Eyes are watching Your Moves!


Suntem judecaţi după rezultatele acţiunilor noastre.  Nu după intenţii.

Nostalgia îşi face loc pe internet, în cele mai interesante ipostaze. Nu în ultimul rând, am fost impresionat de imaginile din Kabul (comparaţie 1970 – 2010), le găsiţi mai jos.

Lumi evident diferite înscrise pe acelaşi petec de pământ: evoluţia admite uneori scrierea inversă …

KABUL 1970 - 2010: există evoluţii inverse!