Constituţia Statelor Unite ale Americii este un bun exemplu atunci când ne propunem să înţelegem perfectibilitatea Legii constrânsă de om să încapă în codexuri. Căci, din punctul de vedere al Bunului Dumnezeu, acesta ne-a dat prin Tablele lui Moise Legea Vechiului Testament, iar prin Fiul Său ne-a transmis Vestea cea Bună a mântuirii prin îndreptare din credinţă.
Au existat şi în cazul Bisericii o serie de Concilii, întruniri ale conducătorilor ei prin care s-a urmărit lămurirea unor probleme ce au apărut pe parcurs: fie erezii, fie exagerări, fie numai interpretări ce puteau eventual deveni periculoase… Biserica a ştiut să răspundă şi să corespundă cerinţelor timpului, altfel nu ne-am minuna astăzi de existenţa acestei atât de vechi şi totodată puternice Instituţii. Şi aceasta, pentru că Dumnezeu veghează asupra ei şi asupra noastră.
Revenind la Constituţia Statelor Unite – The Founding Fathers, adică “părinţii fondatori” nu aveau cum să cuprindă în anul creării ei (1787) – toate aspectele privind abolirea sclavagismului, de pildă. De aceea, s-a considerat necesar un Amendament (al XIII-lea, în 1864). Normal, am spune azi. Dar şi atunci, s-au ridicat voci împotrivă, a existat în prealabil un război între Nord şi Sud, pentru a rezolva printre altele, această chestiune cu arma în mână…
Abolirea sclaviei nu a însemnat în mod automat garantarea drepturilor civile pentru cetăţenii de culoare – şi uite cum a fost nevoie de încă un Amendament, al XIV-lea…
Noi – românii am primit prima Constituţie pe la 1831/1832 – pe filieră rusească. Şi am avut şi noi, în timp, discuţii frumoase şi furtunoase legate de robi, şerbi … etc.
Acum, e rândul homosexualilor să treacă în actualitate. Sunt oameni – atunci să îşi întemeieze familii, să poată să-şi lase unul altuia moştenire agoniseala de-o viaţă. Cum e şi firesc, avem trei luări de poziţie principiale şi principale:
1. cei în cauză (homosexualii şi avocaţii lor) – care “luptă” pentru drepturi;
2. cei apatici sau toleranţi, care nu participă la această discuţie, considerând-o nerelevantă;
3. cei fanatici (credincioşii practicanţi) – care sunt vehement împotriva legalizării drepturilor civile ale homosexualilor.
Personal, cred că soluţii de transfer ale bunurilor materiale s-au găsit şi până acum. Este însă o chestiune de “imagine”, de “intrare în rândul lumii”, de înfruntare a unor reguli scrise sau nescrise, dar cu siguranţă vechi şi împământenite. În aceeaşi categorie intră şi prostituţia.
Ambele lovesc în ideea de familie ca fundament al vieţii creştine.
La fel s-a întâmplat când s-a legalizat divorţul, avortul.
Cred că discuţia trebuie purtată în jurul întrebării: CUM APĂRĂM FAMILIA CREŞTINĂ, fără să părem în afara timpului (anacronici)?! Ceasul juridic al omenirii tinde să rămână în urma evoluţiei noastre, dar a legifera anormalitatea sau a garanta interesele unei minorităţi – implică întotdeauna discuţii înfierbântate şi frământări în rândul majorităţii…
Calin Diaconu 