Cred că este timpul să privim cu interes spre o meserie mai puțin cunoscută – evaluatorul imobiliar. Altfel, cumpărăm fără să știm, investim orbește!
Dacă îți construiești singur casa (în ”regie proprie”), riști să te îndrăgostești de proiect în asemenea hal, încât nu-i vezi defectele ascunse. Singurul în măsură să te reprezinte cu profesionalism este dirigintele de șantier … dar și el e om, se poate îmbolnăvi în ziua în care se toarnă plafonul: cine îți va garanta că betonul a avut rețeta gândită de arhitect?!
Dacă îți vinzi singur casa, ești de asemenea supus unui subiectivism generat de dorință. Tu faci prețul după ureche, la propriu: știi (pentru că ți s-a spus, pentru că ai auzit de undeva) că s-a vândut în zonă o casă cu un anume preț – de aici, formulezi o ipoteză de lucru … îți descoperi propriile tale ambiții de negustor! Dar câte case ai (de) vândut într-o viață de om? Câți dintre noi putem spera să ajungem să avem experiență în vânzarea de case?!
Desigur, mai sunt și cumpărătorii – care ar trebui să aibe puterea de a decide (pentru că la ei sunt banii, nu?). Ei bine, nu – la ei este în primul rând nevoia și mai apoi dorința, la ei e entuziasmul de a se angaja la credite pe termen lung, dragul de a munci pentru a dobândi un loc sub soare pe care să-l numească ”dragă casă” (home, sweet home).
Și cumpărătorii de case sunt subiectivi, și ei doresc să tragă de preț în jos, uneori fără motiv și mai ales, fără argumente solide, obiective.
Un evaluator imobiliar nu rezolvă toate problemele – dar e în măsură, dacă are un comportament etic desăvârșit -, să propună un dosar de evaluare corect, care ține cont de istoricul clădirii și de tranzacțiile din zonă. Conectați la înregistrările notariale ale fiecărei zone, înarmați cu un ciocănel de verificare a structurilor, cu aparate-termograf care să determine scurgerile termice, fiind la zi cu tehnicile de economisire a energiei … evaluatorii imobiliari ar trebui să devină o verigă obligatorie în tranzacțiile imobiliare.
Calin Diaconu 