Avem nevoie de politicieni? Da, bineînțeles: așa cum avem nevoie de agricultori, mineri, pescari, comercianți, informaticieni, artiști, ingineri, medici și fotbaliști … Avem nevoie de oameni care să conducă societatea noastră. În mâinile lor, prin votul nostru, prin alegerea noastră, punem opțiunea dar mai ales speranța de mai bine a zilei de mâine.

Nu suntem interesați în acest moment de stânga, de dreapta sau de centru. Nu ne interesează ”orientarea politică” a celor care ne conduc – fie nu am înțeles diferențele, fie nu au știut ei să ni le explice. Deocamdată, ne interesează ca cei care ne conduc  să fie, din punct de vedere etic – puri. Nepătați. Corecți.

Nu  mă interesează unde ne (con)duc, câtă vreme acela (cutare) e un om bun, care face binele și îl dorește pentru mine, nu pentru el. Dacă vrea binele meu, va îndrepta România înspre ape mai line, iar eu – locuitor cu drepturi depline al corabiei – , mă voi bucura de rezultat.

Deși avem nevoie de politicieni, sunt câteva locuri unde politica nu-și are locul, nu are ce căuta, nici măcar în curte darmite pe holuri: școala, biserica, justiția, spitalul – acestea trebuie să rămână în afara alegerilor pe criterii politice.

La nivelul fiecărei capitale de județ, ar trebui constituit un tribunal al eticii (unde cele bune și cele rele să fie semnalate de cetățeni, înainte de a ajunge la DNA). De asemenea, ar trebui să reabilităm termenul de ”turnător” – care are și o componentă pozitivă: atunci când un cetățean descoperă altora răul făcut de un politician sau reprezentant al statului … În lumea anglo-saxonă,  termenul de ”whistle-blowing” e nu numai acceptat, dar există o întreagă legislație în acest sens. Cât e de importantă moralitatea conducătorilor!

Vin alegerile …, și ne-am dorit să cunoaștem opinia prietenilor noștri despre trista situație a latrinelor din curte. Ele ne conferă unul din locurile codașe din Europa căreia-i aparținem. Pentru aceasta, am redat o știre (apărută la începutul anului la DIGI 24) și am pus câteva întrebări într-un sondaj. Iată mai jos răspunsurile, la rugămintea noastră de a comenta știrea: ”Potrivit Eurostat, 38,1% din locuinţele din România au toaletele în curte, media europeană fiind de 2,7%. Ţara noastră este cu mult în urmă şi faţă de vecinii bulgari, unde 26,4% din locuinţe au grupurile sanitare în curte.”

Suntem cu toții – cei care am răspuns acestui sondaj – de acord asupra unui singur punct: CE CĂUTĂM NOI ÎN EUROPA?! Asta ar trebui să ne pună serios pe gânduri, pentru că diferențele care ne rușinează pot fi mobilizatoare sau dimpotrivă, pot fi generatoare ale unui ROMEXIT care va lăsa cu buzele umflate pe cei care ne-au absorbit pentru interesele lor, fără a ne face o pregătire morală, înainte!

Se cuvenea să aflăm mult mai multe despre morală, muncă și libertate, dar și despre Europa în general – noua noastră patrie, care nu are cum să ne înțeleagă, dacă nu-i explicăm de unde venim …   Iar filmele despre epoca ceaușistă, deși foarte apreciate, mă tem că nu sunt suficiente.

1

2

3

4

 

 

 

 


(DIGI 24 HD, in 16 Februarie 2016)

”Potrivit Eurostat, 38,1% din locuinţele din România au toaletele în curte, media europeană fiind de 2,7%. Ţara noastră este cu mult în urmă şi faţă de vecinii bulgari, unde 26,4% din locuinţe au grupurile sanitare în curte.”

Cum ar fi de comentat o asemenea informație, publicată la început de an electoral? Am încercat să compun un sodaj de opinie adresat votanților cu pașaport românesc, mai jos. Pentru că la nivel de România nu mai există voi sau ei/ele … există numai ”noi”! Pe noi toți ne privește și ne interesează felul în care izvoarele subterane sunt contaminate de ineficiența managerilor care s-au dedicat politicii locale.

Vă rog răspundeți, parcurgând cele cinci întrebări ale chestionarului inserat mai jos – pentru a transmite ideile noastre celor care ne conduc.

Din știrea despre latrinele din curte, prezentată mai sus, eu înțeleg că este vorba despre … 

http://calindiaconu.polldaddy.com/s/latrinele-româniei

 

 

 


Gândind la extraordinarele mijloace pe care le avem la dispoziția noastră în ziua de astăzi – documentarea și comunicarea rapidă prin internet, bibliotecile publice, resursele practic nelimitate și ușurința de a le accesa, mă mir cum nu găsim timp pentru lucrurile cu adevărat importante  cum este mântuirea sufletului.

Creștinii din Evul Mediu erau lipsiți de accesul rapid la cunoștințe și au de aceea o scuză, că poate ne așteaptă dincolo fără bagajul de cunoștințe pe care-l avem noi azi. Dar ei au ridicat Catedrale și timpul alocat meditațiilor și rugăciunilor a generat tratate de mistică ce probabil nu vor fi egalate nicicând.

Creștinii de azi au toate cunoștințele la degetul mic, dar nu au răbdarea și nici obișnuința de a zăbovi asupra Cuvântului. Iar în privința faptelor de credință, ce pot să spun? Sunt grămezi de scuze pe care le invocăm pentru a amâna faptele bune, pe ziua de mâine. Pare totul mai simplu, dar riscul de a ne încrede prea mult în forțele proprii a crescut tocmai de aceea, pe măsură.

Ce mult ne deosebim noi cei de azi, de cei de-atunci. Și ce interesant, că suntem înfrățiți de aceeași speranță și de aceleași rugăciuni … spre același țel ultim, care rămâne mântuirea.

pesti si paine


 


A fost odată ca niciodată – dar poveștile ni se spun cu speranța că învățăm ceva din ele. Sigur, unii ținem minte numai aspectul acela că ”adormeam frumos”: în acest caz, poate e timpul să reevaluăm rolul poveștilor. Pentru că, și atunci când adormeam frumos, tot creștea ceva în noi – puterea imaginației.

La urma urmei, datorăm poveștilor ascultate de la bunici, măcar o parte a creativității noastre de azi.

Și când te gândești ce vremuri grele au trăit bunicii noștri, și cum ne-au ținut ascunse greutățile lor, pentru a asigura pacea – de care aveau atâta nevoie pentru refacere, pentru revenirea la normal.

În numele păcii, Vestul a acceptat Rusiei sovietice o îndelungă dominiație asupra unor sateliți, care au europenizat-o pe ea și ne-a rusificat pe noi. Cât am pierdut că cineva ne-a îndepărtat de liberul arbitru, că mușchiul responsabilității nu s-a mai antrenat în felul nostru de-a fi, putem observa astăzi încă, atunci cnd așteptăm ca lucrurile să fie făcute de celălalt și nu le pornim noi înșine.

O societate fără lideri civili (sau cum se naște vreunul e absorbit de zona politică), o societate fără sindicate puternice (sau cele care sunt – au o patină politică mizerabilă), o lipsă a politicilor familiale și în plus discuții aberante asupra rolului Bisericii (de parcă nu ar trebui să fim mai întâi liberi, și pe urmă să-L căutăm pe Dumnezeu, în Casa Lui) …

Știu, poate părea dezarmant de trist – dar nu vă pierdeți speranța în viitor și mai ales, în rostul nostru – care am adormit de prea multe ori în timpul poveștilor, lăsând realitatea în stăpânirea imaginarului, fără a face efortul de a extrage învățămintele morale ale poveștilor pe care bunicii ni le povesteau … Azi, acesta poate fi rostul nostru: să explicăm importanța moralei și al legăturilor ei cu liberatatea.

stalin 1

stalin 2