”Moștenirea trecutului” e o expresie de care ne-am săturat, pentru că politicienii români – în lipsă de idei, cunoștințe și interes – s-au obișnuit să paseze vina de la unul la celălalt și-apoi cu toții-n cor, pe comuniștii cărora, de fapt, le-au succedat la putere.
Cu alte cuvinte: ”Fraților, iubiții mei compatrioți, (și dragă dom’ Semaca!) nu trageți, domnilor! Nu suntem noi de vină pentru situația imposibil de guvernat sau legiferat … E trecutul, fraților! E istoria de vină pentru prezentul nefericirilor noastre!”
Oricât de mult ne-am fi săturat să ascultăm lamentările unor incapabili de mai mult, e totuși prea mult adevăr în această expresie pentru a o lua în râs. Nici nu o putem trece cu vederea, deoarece deosebirile în EUROPA sunt structurale, nu sunt de ieri de azi și nu ne privesc numai pe noi.
De când cu EU-28, avem din partea vrednicilor birocrați de la Bruxelles și Strasbourg o serie de instrumente prin care putem privi realitățile europene mai de-aproape. Un asemenea ”șubler” este site-ul EUROSTAT, acolo unde se adună spre prelucrare și vizualizare (transparentă și gratuită!) raportările (unitare) ale conducerilor statelor membre.
Fiecare stat din Uniune dă de știre Bruxelles-ului, despre ce-a mai făcut (ce-a mai ouat!) – iar Bruxelles-ul hotărăște ce e de făcut în continuare. Am spune că avem, de când cu Eurostat-ul, un cor al cotcodăcelilor atent dirijate, în speranța că vom folosi mai bine colesterolul din ouă. Mie îmi aduce aminte treaba asta de Comitetul de Stat al Planificării …, dar trebuie să recunoaștem marele progres tehnologic și să împărtășim satisfacția că azi ne este permis să tragem cu ochiul, în mod transparent!
O asemenea hartă (informativă) v-o prezentăm mai jos, nu pentru a ne liniști unii pe alții că ”uite, nici aceia nu o duc mai bine!” – ci pentru a reflecta împreună asupra unui concept lansat de unul dintre cei mai importanți istorici ai secolului al XX-lea, Fernand Braudel: ECONOMIA ”UNIVERS” – (”Timpul Lumii”, Editura Meridiane, 2 vol, 1989).
Imaginea de mai jos reflectă existența în UE -28, a unui centru puternic dezvoltat și a unor extreme sărace. Radiografia folosește raportările din 2015: s-a împărțit produsul intern brut al euroregiunilor, la numărul lor de locuitori. Dovadă a hărniciei? Nu cred, mai degrabă a întârzierii instalării capitalismului și a greutății (sau dezinteresului?) cu care Europa bogată avansează spre extreme.
Unii – cei care consideră problema integrării europene rezolvată odată cu semnarea documentului de aderare – sunt de părere că arhitectura europeană a viitorului va depinde foarte mult de felul în care vom ști să batem la ușa Rusiei și a Turciei. Europa va fi cu adevărat puternică, după ce va atrage (măcar într-un parteneriat funcțional) cele două foste imperii cu care se învecinează, la Est – în ”ideea de Europă”.
Având în ADN-ul lor gena cuceritorilor – și putând fi bănuită pe bună dreptate de planuri expansioniste, știm că Europa nu se va arunca spre Oceanul Atlantic (ca-n veacul al XVI-lea), ci se va orienta firesc, spre Răsărit. Deocamdată, Porțile Răsăritului îi sunt închise. Rusia și Turcia, dacă vor ști să-și împartă (pardon, să rezolve!) problema Siriei, vor întări o alianță naturală care le va conferi puterea de a negocia fiecare steguleț al unei eventuale aderări la o cauză europeană.
Oricât de tentantă ar fi extinderea spre Est, Bruxelles-ul ar trebui să se concentreze pe propria sa grădină. Prioritar ar fi să-și ajute în mod cât mai eficient zonele sângerânde de sărăcie, care în radiografia de mai jos se văd foarte bine: sudul Italiei, Grecia, Portugalia, Spania, întregul fost ”lagăr socialist” – ar trebui să fie zonele prioritare ale EU! Nu,ne bucurăm dar nici nu suntem, noi românii singurii ”săraci” la scara economiei noastre … europene!
