Ce să înțelegem din recenta demisie a lui John Diel?

În primul rând, să-l prezentăm: omul e politician de carieră, republican – ați ghicit, din Statele Unite (Missouri).

În al doilea rând, să explicăm de ce a demisionat? Pentru că i s-au aprins călcâiele după o studentă care lucra intern la o institutie a Statului Missouri, a intrat într-un joc al sms-urilor care ulterior au fost publicate. Sms-urile sunt texte scurte, dar oricât de scurte – pot conține suficient conținut cu conotație sexuală … explicită, pentru a pune în discuție standardul etic al politicianului plătit din bani publici.

Uite sms-urile (puteți deduce cine ce-a scris, dar vă rog să observați că e vorba de un joc în doi):

John Diehl sms

Din punctul unora de vedere, omul a fost ”păcălit” de vulpe, provocat.

Din punctul altora de vedere, bine i-a făcut puștoaica – e normal ca orice tânăr să vrea afirmare, iar scopul scuză mijloacele.

Oricum, promovarea pe care Universitatea Statului Missouri o face programelor sale de internship … are de suferit de pe urma scandalului.

Întrebare: ce ați face dacă ați fi șeful PR-ului acestei Universități?


Da, engleza e deja a doua limbă ”natională” in multe țări.  iar în viitor, (și) din pricina internetului, dar mai ales pentru că ”e vie și știe” să se adapteze, Engleza va fi învățată de tot mai mulți. NU mai este demult un avantaj competitiv să cunoști bine engleza, acum trebuie să învățăm expresii, să pricepem nuanțe, să consultăm site-uri ca acel ”urban-dictionary” atât de amuzant.

Ia ascultați aici, cât de English vă sună viitorul!


Dragă Cititorule de Bloguri, rătăcit prin părțile mele de internet, îți propun pentru reflecție … fiindcă tot vorbim despre muncă la un mod absolut teoretic, să iei aminte la acest final al concertului Ellei Fitzgerald – Paris, Olympia, 1963.

Mai întâi, că vrea să facă un favor, un fel de pamplezir publicului parizian – și nu-i iese … căci zice ”anyway, I goofed it …”  după care, fără să se-ntoarcă spre micul ei band, o dă pe swingul cel mai pur din câte s-au compus … e vorba de celebrul ”Mack The Knife” din Threepenny Opera … în care Ella ne arată că ea ține loc și de Louis Armstrong …

Apoi, unde mai pui că pe vremea aceea nu se punea problema de aer condiționat și nici de cască-n ureche.

Scumpa de ea, ce cadou, ce ieșire, ce superbitate!


Voi știați de existența organismelor modificate genetic? Pe bune? De ce nu mi-ați spus și mie?

Ori nu am timp să mă uit cu atenție pe eticheta produselor alimentare, ori nu fac eu cumpărăturile, ori mănânc la restaurant. Ideea principală e că oamenii de știință trebuie să vegheze asupra noastră, e rolul lor să convingă politicienii să modifice legile în așa fel încât să ne protejeze.

De aceea, când desoperim că există mișcări de tip ONG care-și propun să schimbe lumea, ne bucurăm și așteptăm ca valul schimbării să vină peste noi. În pasivitatea noastră însă, aflăm că Europa (și implicit România), este în acest domeniu înaintea americanilor!

Bravos, felicitări!

Ați auzit de OMG (organisme modificate genetic)? Ați văzut etichete ale produselor care să vorbească despre acest lucru? Îmi puteți trimite vă rog poze – să știu, să mă feresc! Apropo, cum e scris pe etichetă: ”ACEST PRODUS NU CONȚINE OMG-uri”  …. sau dimpotrivă, ”ATENȚIE! ACEST PRODUS CONȚINE OMG-uri!”

Noroc cu mesajele prescurtate ale copiilor nostri, care parcă s-au născut gata lipsiți de timp, că-mi pot da seama de gravitatea situației. Pentru ei OMG înseamna, in limbajul prescurtărilor ”OH, MY GOD!” …


Se spune (mai ales de către cei începători în ale politicii sau ale afacerilor): ”Stai să vedem, că nu știm dincotro bate vântul … să mai așteptăm un pic, să vedem, și pe urmă …”

Pe urmă, abia pe urmă, ne decidem. După ce amestecul se stabilizează și ne dăm seama cum au căzut bobii, hop și noi de partea învingătorilor. Nu de alta, dar ”familia mea, de la ’48 în Cameră … si dă-i, si luptă … neicusorule!”, funcționează și astăzi.

Suntem atât de aproape de Caragiale, pentru că și el atunci – și noi acum, ne-ntrebăm cu nesaț asupra depărtării de civilizație. Pe care, vrem-nu vrem, Europa o întrupează. Cauți civilizația – du-te acasă la ea, în Europa de Vest și apoi întoarce-te. Mai du-te o dată. Mai întoarce-te iar. Simți o diferență? O simți, pentru că ea există – totul e să nici nu disperi după ce nu-i al tău, dar nici să nu-ți dorești mai binele pentru poporul tău. Ai dreptul să suferi – asta nu trebuie să te facă nesuferit.

Poți lua la mișto pe semenii tăi – e tot o formă de educație. Totul e să nu te dai rotund, să nu te dai a-toate-știutor. Pentru că întotdeauna, e cineva mai presus de tine.

Azi m-am întrebat cu voce tare, într-o baie publică pe care-o frecventez de-o vreme, din cauza colesterolului mărit: ”Auzi dom’le, dacă o angajată obraznică a unui patron care mi-e prieten nu-mi răspunde la mailuri, ce opțiuni am?” Colegii de SPA au râs cu poftă, și au început să înșire soluții (nu prea multe, pentru că în definitiv – nu era treaba lor, ci a mea).

1. Sună-l Dom’ne pe Patronul care zici că ți-e prieten, și spune-i, să știe cum lucrează angajații lui …

2. Insistă Domnule, că în definitiv nu e nici o diferență – mai lasă-te de favoritisme de-astea, că nu mai sunt la modă …

3. Renunță băi frate, că sunt atâtea firme care au nevoie de serviciile tale – dacă zici că ești atâta de bun precum te lauzi …

4. Mai dă-i un reminder și nu ceda, că răbdarea-i o mare virtute – abia ți-o antrenezi … nu știi ce iese până la urmă …

5.  … Ai încercat să-i faci curte? Știu, ești căsătorit, dar poate așteaptă fata ceva de la tine și tu-i scrii mailuri?!?

Încet dar sigur, timpul cât ne-am îmbrăcat a trecut mai repede și viața și-a reluat cursul.

Europa a găsit breșa spre inima noastră. Am devenit mai reci, mai profesioniști, mai civilizați.

Acum avem blog – și rezolvăm problemele (inclusiv frustrările noastre de publicitari cu experiență) aici. Noroc că vântul ne arată că nu mai e cale de-ntors. În gaura pe care-am lărgit-o la Revoluție, încap astăzi valori și teme la care altădată, în comunism, nu ne-am fi gândit nici în ruptul capului! Cum să fi pus la îndoială capacitatea de discernământ a Secretarei Șefului de la BOB sau pe cea a Directorului Adjunct? Îmi aduc aminte de Tovarășa Mimi, care le făcea față simultan, și Generalului și Adjunctului … ce femeie extraordinară, pe unde-o fi?

În fine, vântul schimbării bate puternic, steagurile se-nfig întâmplător sau nu unele-ntr-altele, iar noi ne apropiem de civilizație în gând, precum Caragiale cândva – exasperat de cele două viteze ale progresului la români: încet și pe loc.

EUROPA a câștigat deocamdată partida cu România.

EUROPA a câștigat deocamdată partida cu România.