Nu știu când ne vom mai întâlni în istorie cu o asemenea conjunctură astrală, așa că voi profita de ceea ce s-a întâmplat în aceste zile, pentru a încerca să repar ceva ce simt că este profund stricat în adâncul ființei mele … voi încerca să renunț la dragostea pentru fotbal, să mă separ de fenomen – ca atunci când, în urmă cu ani, m-am lăsat de fumat! Nu am putut-o face, până nu mi-am demonstrat că a inspira fum în loc de aer curat e o crimă pentru organism, o crimă pe care nu am dreptul să o comit, doar din simplă slăbiciune.
Știu că va fi nevoie de voință, pentru că legăturile mele sentimentale cu fotbalul sunt foarte puternice – primele amintiri sunt din 1970, cînd un Tată autoritar își cheamă întâiul-născut (în vârstă de patru ani pe-atunci, comunicarea consta în ascultare și imitare) în fața televizorului: ”Vino și stai cu mine aici, chiar dacă nu înțelegi nimic din jocul acesta de-ocamdată, fiindcă nu-i știi regulile! Dar vino, pentru că vreau să înveți, trebuie să știi – și mai ales, trebuie să-l vezi pe marele Pele jucând, în direct!”… Sau, cum aș putea uita starea euforică și străzile pline de prieteni ale Bucureștiului, după victoriile cu Columbia și Argentina, de la World Cup? Imaginile sunt încă atât de puternice încât știu că cel mai mult voi suferi de pe urma amintirilor pe care va trebui să le las de-o parte …
Conjunctura astrală este unică, iar numai cine nu vrea să citească semnele timpului, rămâne cu întrebările fără răspuns. Să profităm, deci.
În primul rând, Blatter și Platini – ambii suspendați pentru 90 de zile. Adică li s-a oferit un timp al meditației asupra fenomenului pe care-l conduc – un fenomen care a depășit de mult timp și cu mult aplomb granițele sportului, prin implicările sale economice și sociale. Banii fără număr și bucuria euforică i-au dus la idolatrie și deci la păcat.
În al doilea rând, e în plină desfășurare Campionatul Mondial de Rugby – din care gustăm cu bucurie și surpriză (plăcută) exemple de regulament perfecționat. Arbitrajul video de pildă, care e solicitat ori de câte ori cel care judecă e încercat de dubii, pentru a elimina pe cât e posibil eroarea umană și subiectivismul. Cum? Prin împărțirea răspunderii: arbitrii în rugby chiar se consultă între ei! Ce să mai spui de ascultarea serioasă, aumată conștient față de acela care reprezintă Legea în teren? Simți cum e amplificată atunci când vine din partea unor forțe ale naturii: vezi și aproape că nu crezi, cum niște namile de oameni liberi și puternici se pleacă spre ascultarea unui arbitru pișpiriu, pentru că s-au antrenat să-și strunească slăbiciunea internă, ego-ul. Lipsa prefăcătoriei, ne miră. Condamnarea greșelilor prin acordarea unui ”timp de gândire” – mă refer la cele 10 minute de pauză pe care le aduce un cartonaș galben, când jucătorul e pus să vadă cum merge lumea înainte fără el, și are timp să-și asume greșeala și să-și ispășească păcatul … în primul rând, acela de a-i lăsa pe coechipieri în inferioritate numerică! … oh, toate aceste reguli ar face minuni și în fotbal – dar cine e dispus să le vadă?! Cine și-a dorit o revoluție etică – poeții romantici poate?!
În al treilea rând, Naționala de Fotbal a României se chinuie sub ochii noștri, fotbalul românesc de club se târăște de la un an la altul – și noi trăim mizeria unei iluzii care ne plasează rușinos și nemeritat în ”Top 20” … Cât rău ne-a făcut arbitrul scoțian aseară, în meciul cu Finlanda, când nu a acordat oponenților penalty-ul cuvenit, în repriza a doua?! Cât de bine ne-ar fi prins un duș rece acum, pierzând o calificare pe care, după ultimele două remize albe și jocul de aseară, oricum nu o merităm? Iată câteva din întrebările pe care nu mai vreau să mi le pun, pentru că știu ce am simțit la golul pefect valabil – dar neacordat! – la acel șut superb al lui Dorinel Munteanu, într-un meci cu bulgarii, parcă. Am gustat din nedreptate și cred că nu merită să o facem altora, la rândul nostru.
Singurul mod de a ne trezi la realitate nu este să strigăm pe stadioane, să ”facem galerie” sau să cerem demisii – ci să lăsăm o vreme tribunele goale, tăcute, pentru că așa vrem noi. Vă propun o grevă a suporterilor, pentru o scădere intenționată a ratingului transmisiunilor de fotbal până la … nepăsare, să-i forțăm astfel pe sponsori să fugă de fenomen până la însănătoșirea lui și, în același timp, să-i forțăm să-și îndrepte atenția spre alte sporturi, mai evoluate.
Poate în perioada asta de meditație Blatter, Platini dar și Burlenii autocefali ai diferitelor federații naționale de fotbal de pe mapamond, vor avea timp să privească în liniște Campionatul Mondial de Rugby și vor înțelege că sportul poate și trebuie jucat după reguli respectate și respectabile.
