Calin Diaconu

Inceputurile sunt de-acum in amintire, iar faptul ca anul viitor vom organiza 30 de ani de la absolvirea Liceului … nu face decat sa ne ajute sa ne aducem aminte de inceputuri, in imprejurari placute, cum sunt acelea ale revederii, ale reintalnirii vechilor camarazi!

Si pentru ca vechii prieteni si cartile bune au un numitor comun, m-am bucurat sa regasesc in biblioteca “Prelegerile de filozofie a istoriei”, scrisa de Hegel si publicata postum in anul 1837.

Nimic intamplator, in alegerea unei carti – iti dai seama de asta, pe masura ce o citesti: daca intelegi, ce intelegi, ce ramane dupa ce ai citit, ce imparti mai departe altora … iar citatul pe care va propun sa zabovim putin este urmatorul: “Libertatea, ca idealitate a nemijlocitului si naturalului, nu exista ca ceva nemijlocit si natural; ea trebuie, dimpotriva, dobandita si castigata prin mijlocirea disciplinarii neincetate a cunoasterii si vointei.”

Ce-am primit, la terminarea Liceului? Un bagaj de cunostinte pe care il putem numi cultura generala – peste care am inceput in a doua zi dupa banchet, sa adaugam cunoastere … unii mai cu sistem si programatic, altii poate mai dezorganizat, dar nu ne-am oprit din acest proces de acumulare a cunostintelor. Ce-i drept, am avut (si avem) parte de lucruri interesante in ultimii 30 de ani: sfarsitul comunismului – pe care am avut sansa sa il intelegem din interior si “pe viu” (maimutareala nu se poate invata din carti, trebuie sa te duci la teatru!); revenirea la sistemul capitalist – care a declansat consumismul in locul cartelei, in care unii s-au adaptat foarte bine iar altii doar pe jumatate sau sfert; aparitia internetului – care ne transforma comunicarea, conectandu-ne la lume si propunandu-ne sa facem parte dintr-un tot …

Ansamblul cunostintelor dobandite, cunoasterea pe care ne-o putem aminti, este cultura noastra. Pusa in actiune, pusa sa lucreze, sa infaptuiasca – ea devine civilizatie! Care va sa zica, invatam pentru a (ne) civiliza: atat pe noi, cat si lumea din jurul nostru. Si daca facem asta tot timpul, inseamna ca avem in fata un proces important, pe care se cuvine sa-l ordonam, sa-l asezam in tiparele unei categorisiri pe intelesul nostru – pentru a putea cuprinde cat mai mult, si cat mai selectiv (sau mai bine, ramane de discutat).

Dar cultura nu ajunge de una singura la civilizatie. Simplele acumulari de cunostinte nu sunt suficiente pentru a transforma lumea din jur, si nici macar pe noi insine, intr-o directie corecta. Daca stim pentru a sti, daca ne dorim sa aflam doar de dragul de a fi mai destepti sau a primi un compliment de la cei interesati pentru moment – nu cred ca suntem pe drumul cel bun.

Intre cultura si civilizatie mai este ceva, iar Hegel o spune foarte clar: Vointa ( a noastra dar si Vointa lui Dumnezeu!).

Ma bucur ca mi-am regasit colegii vechi, si cartile vechi. In acelasi timp! Si ca v-am putut astfel propune spre meditatie aceasta tema asupra Libertatii, spre care – nu-i asa, cu totii tindem, si pe care cu totii ne-o dorim! 🙂