Voievodul Unirii si unealta mortii sale

Nu am bagat de seama, pana acum, cat de mult seamana Mihai cu Basta – aproape ciudat de mult!


Care e esenta curiozitatii? Faptul de a nu se opri locului. Nu-i lipseste rabdarea, dar e dominata de intrebarea “Ce-ar fi daca …?”, pe care o combina in chip fericit cu bucuria experimentului – avand constiinta istorica a evolutiei lucrurilor iesite din mana omului. Intr-un anume fel spus – lucrurile evolueaza continuu in jurul nostru, cata vreme noi ne pastram constanta curiozitatea. Cata vreme noi ne fixam interior in curiozitate, lucrurile se transforma in ritm alert, in jurul nostru.

Intrebarea pe care ne-o punem, impreuna cu cei de la Honda: se poate constitui un program in jurul curiozitatii, caci … nu cumva a fost curiozitatea aceea care a dus la izgonirea noastra din Rai? … Ei bine, din raspunsul lor tragem concluzia noastra, ca exista si o parte buna a curiozitatii, atunci cand neastamparul ei se pune in sprijinul Binelui.

Dintre toate secventele – cea cu imnul Braziliei (omagiu pentru Ayrton Senna) si cea in care robotzelul evoluat fuge in stanga ecranului, lasand in urma aplicatia pentru medicina – ne-au ramas pe retina, mai aproape suflet! 🙂

Daca si voi credeti ca Binele invinge, semnati va rog Petitia pentru introducerea Medicinii Personalizate – sa miscam lucrurile in directia buna! Va multumesc, Calin Diaconu

http://www.petitieonline.ro/petitie/introducerea_tratamentelor_personalizate_si_inovatoare_pe_lista_medicamentelor_compensate_o_sansa_la_viata_-p06551149.html


Titu-Maiorescu

Acum 100 de ani, in Iulie 1913, Bucurestiul devenea Capitala Balcanilor.

Aici s-au intalnit pentru a incheia prin negocieri directe cel de-al doilea razboi balcanic, reprezentantii natiunilor combatante: Venizelos al grecilor, Pashich al sarbilor, Vukotich al muntenegrenilor, Tonchev al bulgarilor, Maiorescu al romanilor …

Dupa un razboi de 33 de zile (si dupa izbucnirea unei epidemii de holera in randul armatei romane), s-a urmarit sa se ajunga cat mai repede la concluzii … mai intai, romanii au primit sudul Dobrogei – Cadrilaterul – de la bulgari, apoi i-am ajutat cat s-a putut sa ramana un fel de “forta ponderatoare” intre sarbi si greci.

Batalia diplomatica intre fostii aliati ai primului razboi balcanic (disputat de cei mici impotriva Turciei si incheiat cu Pacea de la Londra), s-a purtat in principal in problema Macedoniei – teritoriu care si astazi reprezinta o dilema  pentru politicienii bulgari, sarbi si greci: exista entitatea teritoriala ca atare dar nu exista poporul si nici limba macedoneana! De aceea, fiecare a cautat sa obtina o bucata cat mai mare din aceasta provincie de granita … grecii si sarbii castigand in fata bulgarilor, infranti, acestia din urma considerand tratatul de la Bucuresti ca o catastrofa!

Incepute la sfarsitul lunii Iulie 1913, negocierile iau sfarsit in 8 August iar doua zile mai tarziu se semneaza Tratatul de la Bucuresti.

Mai trebuie sa consemnam faptul ca romanii au fost cei care s-au opus cu succes prezentei turcesti la Bucuresti, considerand – cu cat curaj si ce prestanta! – ca problema este a natiunilor balcanice, iar Turcia nu ar ar avea de ce sa fie invitata … Turcia, spaima tinerelor natiuni din Blacani, nascute pe ruinele Imperiului otoman, a fost invitata sa stea acasa la ea, si nu a avut incotro: a ascultat de noi!

 

Vocea romaneasca in Europa incepea sa se faca nu numai auzita dar si respectata: putea fi tanarul regat un factor de stabilitate in Balcani? Au trecut 100 de ani, in care am avut parte de doua razboaie mondiale, un experiment comunist si o epoca de tranzitie spre cele 8 euroregiuni care se vor lua la intrecere pentru fondurile europene … Ce-a mai ramas din maretia acelui moment?  Analizati “Partidul Conservator” intre momentul lui de atunci si cel de-acum si veti avea, poate,  unul din raspunsuri …

 


"... ca nu l-am vandut cu pret ..."

… ca nu l-am vandut cu pret …”

Cum se cheama atunci cand ai multi cai? Se cheama ca ai o herghelie! Dar la ce-ti trebuie frate o herghelie, cand e la mintea cocosului ca nu-i poti calari pe toti odata?! Pai s-atunci, lasa-ma, Capitane de Judet in pace! Vorba ‘ceea: “De ce mă ţii la coteţ,/ Pentr-un pui de mânzuleţ?”  … mai bine “hai s-o dam la pace”  (Si odata ajunsi aici, trebuie sa dau citatul complet pentru ca se leaga de confuzia din capul meu!) … “Of, of dă-mi drumu’ până-n la chindie/ Că-ţi aduc o herghelie/ Dă-mi drumu’ până la prânz/ Că-l aduc fir-ar de mânz, măi/ Of of of of, ţi-a duc tatăl cailor, măi/ Şi mama cârlanilor/ Şi pe păzitorul lor, măi, măi/ Of of of of, ţi-aduc tatăl cailor, măi/ Şi mama cârlanilor/ Şi pe păzitorul lor, măi …”

Adica avem: Hotul, Capitanul, Cocosul, Noaptea, Furtuna, Manzuletul (Carlanul), furtul, lamentarea, tentativa de mituire a autoritatii … intr-un cuvant, haiducia la romani. Dar de unde si pana unde confuzia din capul meu?

Mi s-a parut ca am vazut o stire halucinanta la televizor. Despre niste olandezi care aveau prea multe tablouri. Si avandu-le, ce au facut, saracii de ei?! Un muzeu! Hmmm … o fi bun la ceva? Nu stim, hai sa vedem – luam desenele cat sa-ncapa in traista si fugim sa le vindem, “sa numaram la galbiori, cand o canta de doua ori” … (cocosul, evident!). Bine, dar daca vine Capitanul de Judet si-l ridica de-acasa pe hot … ce face Mama Hotului? Arde tablourile in soba!

E foarte clar acum, pentru tratamentul confuziei totale din capul meu, ca hit-ul haiducesc “Capitane de Judet” este cheia de intelegere a dramei care ne va costa la capitolul “imagine de tara” incomparabil mai mult decat lebedele halite la inceputul anilor ’90, de care era gata-gata sa uitam … Uite cat de-aproape sunt: “CARLAN”  si  “CAP DE ARLECHIN”, aproape o anagramare, care ne indica foarte limpede pana unde poate merge nebunia haiducilor, exprimata in dragostea mamei lor …

Ca “arlechin” poate fi confundat relativ usor cu “carlan” – inteleg. Dar ceva s-a stricat rau in ADN-ul poporului roman, daca am ajuns sa facem confuzii intre “mama carlanilor” si “mama hotilor”, nu-i asa?!

Pablo Picasso - Cap de Arlequin

Pablo Picasso – Cap de Arlequin


Gregor Mendel ... a fost inteles abia dupa moartea sa, dar linia inceputa de el poate fi o solutie a viitorului in medicina?

Gregor Mendel … a fost inteles abia dupa moartea sa, dar linia inceputa de el poate fi o solutie a viitorului in medicina?

De ce ar trebui sa ne preocupe genetica?

Pentru ca e o forma de respect fata de cei care ne-au precedat – iar cunoscandu-i, putem afla lucruri interesante despre noi: despre apucaturile, inclinatiile, calitatile sau defectele noastre? Sau, mai degraba pentru ca e una din stiintele care au evoluat spectaculos in ultimul timp: domeniile medicinei, biologiei, agronomiei sau ecologiei au legaturi directe cu genetica.

Ce e “zestrea” genetica? Ce fel de mostenire am primit si cum o inghesuim, noi, mostenitorii, intr-un mediu pe care-l transformam de zor pentru a ne fi cat mai pe plac? Dar placerea si sanatatea sunt oare compatibile – pana in ce punct anume? Cat rau ne face binele de care nu ne mai saturam?

E tara noastra conectata – prin oamenii ei de frunte – la evolutia generala a stiintei geneticii? Sau nu suntem suficient “echipati tehnic” astfel incat “testele genetice” se fac numai in situatia in care exista indiciile unei boli de aceasta sorginte? Ce stim de programele nationale de supraveghere a bolilor genetice? Cum se numesc specialistii nostri in genetica, cum dam de ei?

Acum aproape 150 de ani, in anul 1865 Gregor Mendel publica lucrarea sa „Experiențe asupra hibridizării plantelor” …  in anul 1944 s-a intrat in “Era ADN-ului” iar … in 1972, lumea a ajuns in “Era Genomului”. Stiti catre ce se indreapta lumea acum? Cunosc oamenii de stiinta romani agenda colegilor lor din Statele Unite, Anglia, Germania, Japonia sau China atunci cand discutam de materia numita “genetica”? 

Sunt multe intrebari la care asteptam raspunsuri. Dar dintre toate, cred ca ar trebui sa ne preocupe cele legate de medicina personalizata, acolo unde noul discurs pleaca de la mostenirea genetica a fiecaruia .

Proiectul Medicinii Personalizate, aflat la inceput in Romania, are un site (www.alegemedicinapersonalizata.ro) – unde putem pune aceste intrebari (sau altele) si o Petitie, pentru strangerea de semnaturi electronice … Semnaturi, pentru o sansa la viata a celor care sufera de boli grave.

Daca nu ati semnat deja, va rog sa o faceti, aici:  http://www.petitieonline.ro/petitie/introducerea_tratamentelor_personalizate_si_inovatoare_pe_lista_medicamentelor_compensate_o_sansa_la_viata_-p06551149.html

Va multumesc,

Calin Diaconu