Cand in repriza a doua a meciului cu Ungaria – odata cu apropierea de final si lamuriti fiind asupra deznodamantului -, am inceput a canta din senin imnul national … mi-a trecut prin cap istoria acestuia.
O priceasna lenta, compusa in Scheii Brasovului de un urmas al lui Anton Pann – pe numele lui Gheorghe Ucenescu … melodia nu are nimic mobilizator. E moale si impaciuitoare. Dar textul!!! Ei bine, textul e facut intocmai pentru fibra nationala a romanilor, adormiti si prea-rabdatori in fata impilatorilor de veacuri …
E la fel de anti-maghiar si nationalist acum ca si atunci cand, in anul 1848/1849 a fost lansat pentru prima oara. Apoi ne-a insotit in Razboiul de Independenta, ca si in 1989 … Ne-a oblojit ranile, nefiind in masura sa ne vindece pe de-a-ntregul, pentru ca e totusi un strigat de lupta, nu o cantare de iertare a dusmanilor!
Nici o alta echipa de fotbal de pe planeta nu ar fi reusit performanta aceasta: un stadion plin cu 41.000 de romani, care si-au redescoperit Imnul National. Singura, echipa Ungariei putea s-o faca, pentru care se cuvine sa-i multumim – trairi ca-n veacul al XIX-lea, in plin secol al globalizarii … nu ne credeam in stare de-o asemenea intoarcere in timp!
- Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
- În care te-adânciră barbarii de tirani!
- Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte,
- La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!
- Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
- Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
- Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
- Triumfător în lupte, un nume de Traian!
- Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
- Româna națiune, ai voștri strănepoți,
- Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
- „Viață-n libertate ori moarte!” strigă toți.
- Preoți, cu cruce-n frunte! căci oastea e creștină,
- Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
- Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
- Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’ pământ!
-
As revedea meciul asta pe dvd de 3- 4 ori, fara sa ma satur!
Calin Diaconu 