January 25, 2026

Etica in Comunicare – de la Babel la Babilonie, si inapoi

Posted by Calin Diaconu under Comentarii din Cetate | Tags: , , , |
Leave a Comment 

În 1998, când am ales numele Babel Communications, am pariat pe un oximoron. La prima vedere, alăturarea termenilor părea o contradicție: „Babel” – simbol al confuziei și neînțelegerii – lângă „Communications” – calea spre claritate, schimburi de idei, intenții și înțelesuri.

Dar viziunea era alta. Nu priveam spre sfârșitul mitului (conștient că oamenii nu se înțeleg – fiecare vorbind ”pe limba lui”), ci spre începutul lui. Îmi imaginam cum, înainte de pedeapsa divină, oamenii vorbeau o singură limbă. Acea coerență absolută, acea înțelegere perfectă între indivizi a fost cea care a permis o performanță inginerească inegalabilă: ridicarea unui turn care să atingă norii.

Am văzut atunci brandingul ca pe acea limbă unică, pierdută și regăsită – o punte solidă care leagă produsul de consumator și care face posibilă ascensiunea.

Însă, realitatea istorică și arheologică a Ziggurat-ului mesopotamian ne-a oferit în ultimele trei decenii o lecție și mai aspră, pe care industria media a trebuit să o asimileze din mers. Turnul, oricât de impunător, are o slăbiciune fatală, când e construit din cărămizi de lut, doar uscate la soare, nu arse în cuptor. În fața capriciilor vremii și a marilor inundații, până și cele mai impunătoare structuri, se topesc. Asta, dacă nu-și corectează rezistența structurală.

La nivel planetar, suntem martorii unei ironii ciclice. Am reconstruit un Turn Babel al comunicării globale, dar am ajuns într-o nouă Babilonie. De ce? Pentru că materialul din care construim sunt „cărămizile nearse”: senzaționalul efemer, viralitatea forțată și șocul de moment. În fața „deluviului” modern – flooding-ul informațional – vechile structuri ale comunicării se dizolvă, lăsând în urmă un public blazat și o industrie care e forțată să strige tot mai tare, pentru a fi auzită tot mai puțin…

Pieter Bruegel cel Bătrân – „Turnul Babel” (1563). Turnul e prezentat ca o structură imposibil de complexă, care pare că se scufundă sub propria greutate și ambiție. Detaliul fascinant este că turnul arată deja „în ruină” în timp ce este construit.
Cildo Meireles – „Babel” (2001) … o instalație contemporană expusă la Tate Modern (Londra), formată dintr-un turn imens construit din sute de radiouri vechi, fiecare fiind pornit pe un post diferit, la un volum redus.

Geneza: „Stopping Power” și dreptul de a întrerupe

Conceptul de Stopping Power nu a apărut din cinism, ci din necesitate, cristalizându-se în „Epoca de Aur” a publicității. Pionieri precum Rosser Reeves au definit acest concept ca abilitatea unei reclame de a opri consumatorul din rutina sa. Contextul era unul de „întrerupere acceptată”: publicul înțelegea contractul nescris – primești conținut, dar oferi la schimb câteva secunde de atenție. Scopul era memorabilitatea.

Mutația: De la Memorabilitate la Viralitate

Odată cu Social Media, moneda de schimb s-a modificat. Nu mai vindem produse, vindem reacții. Algoritmii nu premiază reflecția, ci distribuirea. Studiile despre viralitate (precum cele ale prof. Jonah Berger de la Wharton) au demonstrat că emoțiile cu „activare ridicată” (high-arousal) – șocul, indignarea, frica – generează cele mai multe share-uri.

Astfel, creatorii de conținut au învățat că „Stopping Power” nu mai este suficient; trebuie să „agiți” fiziologic consumatorul. Așa am trecut de la „Cumpără acest produs” la „Nu o să-ți vină să crezi ce s-a întâmplat!”.

Paradoxul Blazării: Când totul e special, nimic nu mai e

Această cursă a înarmării cu senzațional a dus la Paradoxul Blazării. Creierul uman funcționează pe baza adaptării senzoriale. Așa cum nu mai auzi zgomotul traficului dacă locuiești pe bulevard, creierul învață să ignore stimulii repetiți, oricât de intenși ar fi.

Senzaționalul a devenit zgomot de fond. Pentru a obține aceeași reacție, media trebuie să livreze doze tot mai extreme de șoc, ducând la o epuizare generală a audienței.

De la Banner Blindness la Content Blindness

Efectul tehnic este devastator. Dacă în anii ’90 vorbeam de Banner Blindness (utilizatorii ignorau zonele de reclamă), azi expertul Jakob Nielsen avertizează asupra Content Blindness. Publicul scanează titlurile și ignoră automat cuvintele-cheie specifice senzaționalului. Promisiunea neîmplinită a clickbait-ului a distrus încrederea, transformând curiozitatea în suspiciune.

„Fericiți, făcătorii de pace” – O strategie de business

Într-o piață media care urlă, „liniștea” devine un activ premium. Putem prezice că brandurile viitorului vor oferi „Liniște Cognitivă”.

  1. Brand Safety ca imperativ etic: Publicitarii vor căuta „oaze de calm”, evitând vecinătatea cu isteria.
  2. Liniștea ca … produs de lux: Consumatorii vor plăti (și deja o fac prin abonamente) pentru a nu fi agresați de zgomot.
  3. Rentabilitatea Păcii: Brandurile care adoptă o comunicare onestă și non-invazivă vor construi singurul lucru ce nu poate fi cumpărat de algoritmi: Încrederea (o investigație despre Trust – poate începe de aici).

Într-o lume a zgomotului, șoapta onestă va avea, paradoxal, cel mai mare Stopping Power.

 

September 27, 2009

… comunicam liber!

Posted by Calin Diaconu under Comentarii din Cetate | Tags: , , , , , |
Leave a Comment 

toata lumea vorbesteSuntem fara indoiala intr-o noua dimensiune a comunicarii…

Imi aduc aminte de primul aparat de fax pe care, in anul 1987 (sau 1988?) l-am primit ca pe o minune a tehnicii la serviciul meu de atunci: inventia care a dus  la inlocuirea telexului mi s-a parut la momentul respectiv ca reprezinta un varf al tehnicii, o revolutie care va contribui la scurtarea timpilor in legarea unor afaceri… Adica, nu mai e nevoie sa astepti sa ajunga scrisoarea prin posta – e suficient sa trimiti oferta prin fax sau sa primesti comanda prin acelasi aparat. Dar are valoare juridica? Pai, inca nu (nn: spuneam noi atunci)- dar legislatia se adapteaza vietii, daca aceasta o ia inaintea timpului!

Tineti minte primele telefoane mobile: greoaie, mari, scumpe si admirate, inaccesibile majoritatii – insa folositoare fara indoiala celor care calatoreau mult si care trebuiau sa primeasca sau sa dea instructiuni.

Apoi, cand Romania a fost pregatita, a inceput revolutia in comunicare: au intrat pe piata operatorii de telefonie MOBIFON si MOBILROM (ce confuzie intentionata o mai fi fost si aceasta?). In perioada celor 12 ani ce s-au scurs de la lansare, dupa sute de milioane de Euro investiti in marketingul comunicarii, dupa ce ni s-a repetat stiintific si meticulos cat este de usor si cat este de util sa comunici, cat de trendy si cat de friendly, comportamentul nostru fata de vorbitul la telefon s-a schimbat. Ne-a intrat atat de mult in sange, incat face deja parte din ADN-ul noii generatii.

Chestiunea pe care v-o propun pentru discutie este cum folosim corect telefonia mobila...

1. e corecta ascultarea/inregistrarea convorbirilor?

2. e corect sa folosim cu atata usurinta si pentru orice fleac telefonul mobil?

3. exista risc de radiatie in cazul telefoanelor mobile? (cat e legenda si cat e adevar in pericolul antenelor dedicate celulalelor? cum e cu vorbitul in masina?)

4. cate cupluri s-au destramat din cauza telefoanelor mobile (macar sa avem o numaratoare de cand cu videotelefonia: arata-mi unde esti!)

5. ce am pierdut de cand am inlocuit scrisorile cu vorbitul la telefon (profunzimea unei relatii telefonice: te-am sunat sa vad ce mai faci?)

telefoane mobile

 

February 2, 2009

Logica unui Blestem

Posted by Calin Diaconu under Comentarii din Cetate | Tags: , , , , |
Leave a Comment 

Dacă viaţa omului ar fi un băţ de chibrit – atunci plecarea definitivă în străinătate ar avea poate efectul unei doze suplimentare de fosfor la mijlocul acestuia: ar mări lumina şi ar înteţi flacăra, prin speranţele renăscute în tirajul forţat al acestui gest grav şi fatal…

 

Însă câtă durere, câtă suferinţă, câtă spaimă trebuie să acumuleze un suflet pentru a muta tărâmul speranţei în lumea de dincolo de graniţele ţării în care s-a născut?

Sau să fie vorba de un spirit gregar al naţiunii noastre ajunsă la limita răbdării, antrenată de iluzia rezolvării rapide a siguranţei materiale…

 

Prin mărimea actuală a fenomenului, emigraţia română şi-ar găsi locul într-o Enciclopedie a Migraţiei Universale… Concepută pe Naţiuni, împărţită în capitole de probleme ori structurată pe epoci istorice, cei implicaţi în redactare ar reţine şi strigătul alor noştri în cadrul perioadei recente. Alături de sudamericani, nordafricani, iugoslavi, polonezi, turci şi atâţia alţii, românii au intrat şi ei în rândul emigranţilor care contează.

 

Autocondamnat (prin renunţarea la luptă) să rămână suspendat  între două lumi: locul vechi pe care s-a decis să-l părăsească şi locul cel nou în care îşi doreşte să se „încuibărească”, istoria a oferit poporului nostru două categorii de motive pentru care să plece în băjenie: politico-militare şi economice.

 

Între cauzele care generează decizia de a pleca şi tipologia emigraţiei, există o strânsă legătură. De pildă, după Războiul al doilea mondial, pericolul extincţiei a dat naştere unei emigraţii POLITICE iar libertatea de a fenta sărăcia şi nevoia de astăzi – au generat emigraţia ECONOMICĂ despre care se spune că ar fi atins deja două milioane dacă nu mai mult. Între cele două emigraţii nu avea cum să existe o predare de ştafetă, în primul rând datorită diferenţei de vărstă, apoi a poziţiei sociale şi nu în cele din urmă a barierelor educaţionale.

 

Emigraţia politică de după război s-a străduit să facă fapte bune în sensul păstrării unui mod curat (şi tăcut) de a fi român. Întâlnirile în care se cânta şi se dansa româneşte, în care conferenţiau pe diferite teme cărturari necunoscuţi în ţară, aveau rolul de a păstra o memorie vie despre cine suntem şi cărui popor aparţinem.

În schimb, mareea care s-a concentrat astăzi în ţări surori de gintă latină precum Italia şi Spania) are o contribuţie şi o influenţă vădită nu numai în economia lor şi a noastră, dar mai ales în ce priveşte percepţia europenilor despre noi. Contribuţia căpşunarilor la crearea unei imagini despre români trebuie cântărită bine în cancelaria Primului Ministru, fiind de maximă actualitate…

 

Schimbarea vremelnică a scenei le va permite să se impună ca actori în roluri principale la întoarcerea acasă: o casă, un trai mai bun pentru copii. Cu ce rămânem, la nivelul imaginarului în conştiinţa europeană după dorita retragere a acestui val? Va exista o reîntoarcere – dacă da, când şi în ce condiţii se va produce? Poate fi ea determinată prin măsuri speciale gen: prime de reîntoarcere, salarii la nivel occidental… sau dimpotrivă: chemările de sirenă ale unei economii care are nevoie de forţă de muncă în formă şi contribuabili mai bogaţi şi mai numeroşi vor rămîne fără rezultat?

 

Pariul se dă între întoarcerea acasă şi perfecta adaptare/ înstrăinare a Românilor plecaţi la muncă în străinătate.

Viteza de adaptare se calculează în ani, în funcţie de vârsta fiecăruia, pregătirea intelectuală, înclinaţia spre învăţarea altei limbi, predispoziţia la ascultare (în special faţă de legile noului stat)… Nu vor exista două destine identice, două suferinţe trase la indigo!

 

Principala problemă pentru generaţia căpşunarilor noştri rămâne, în cazul neîntoarcerii lor definitive, aceea legată de identitatea pe care singuri şi-au negat-o.

 

Blestemul care îi va urmări pe parcursul restului vieţii este unul aproape logic: pot pleca Românii din România dar România din Români dispare ceva mai greu…

De când Insula în care trăiam până nu demult s-a alipit Continentului European, identitatea noastră se sprijjină tot mai mult pe Limbă şi Obiceiuri: un motiv suplimentar să le îngrijim şi cultivăm cu dragoste!

 

 

January 15, 2009

Sa asteptam impreuna… mai bine decat singuri!

Posted by Calin Diaconu under Nostalgice | Tags: , , |
Leave a Comment 

Cea mai puternica unire, cea mai teribila atractie intre oameni,
aceea care dureaza si dupa ce trupurile noastre imbatranesc si isi pierd
din atractivitate – este in cuget si simtiri (cum spune Poetul);
in spirit si suflet (cum spune Biserica).
Daca sufletele se pot “simti” unele pe celelalte intr-o lume a lor,
separata de lumea aceasta – atunci avem o imagine despre cum sunt
Raiul si Iadul.
Dorinta noastra cea mai fierbinte, (pe care unii o resimt inca deja
din aceasta Vale a Plangerii si Trecerii) – este de a ne reintalni
ca familie (ca entitate si unitate), dupa savarsirea noastra de aici –
in lumea de dincolo.
Binemeritandu-i pe mortii nostri dragi in lumea aceea, ce ne asteapta
dincolo si petrecand apoi acolo, dimpreuna cu ei, in asteptare comuna,
venirea cea de-a doua a Mantuitorului. Impreuna asteptand
si nu singuri!
Poate ca Iadul inseamna tocmai sufletele ingreunate si preocupate
de propriile pacate, care nu s-au stiut impartasi din ceilalti aici si
care petrec in singuratate absoluta asteptarea cea de dincolo.

Relatia de “transfer” intre cum traim si cum petrecem dupa
ce murim rezulta destul de clar, nu?

 

November 17, 2007

INCOTRO?

Posted by Calin Diaconu under Comentarii din Cetate | Tags: , , , , |
Leave a Comment 

Cred ca lectia predata zilele trecute (n.n. noiembrie, 2007) de Domnul Ion Iliescu – prin acceptarea unei poze alaturi de computer: poarta spre internet, poarta spre comunitatea celor activi – ne va obliga pe multi din generatia anilor ’50-’60 sa reconsideram curajul de care trebuie sa dam dovada in adoptarea noului stil de viata. Am retinut ca pentru a fi convingatori, nu e de ajuns sa acceptam – trebuie sa adoptam si sa sustinem schimbarea.

Pe cine sa convingem noi, descoperitorii de nevoie (si placere) ai tastaturii ca… avem nevoie de internet?

In primul rind pe noi insine, in lupta noastra cu amintirea acelor zile linistite – in care gustul victoriei intre doua proiecte apuca sa se stinga…

In al doilea rind – pe cei care s-au trezit direct in lumea noua (digitala), sa ne creada in continuare prietenii lor: avem intr-adevar multe sa le spunem, stiind totodata ca vor dori sa afle adevarul pe pielea lor.

In al treilea rind – pe secretarii si secretarele noastre, pe soferii si ospatarii nostri, de-o seama cu noi, resemnati fara sa le fi dat careva voie: hei! s-a dat liber la concursul de gindit – cine va cistiga, intre tineri si batrini, stim.

Insa victoria celor tineri ar fi saraca daca nu ar lua cu ei ca prada de razboi experienta celor batrini.