Traseul unui suflet închinat lui Dumnezeu, Bisericii Române Unită cu Roma, greco-catolică și Familiei. Din Coroiu, spre Blaj: prin Șoimuș, Ighiș, Calvaser și … Lunca.

harta

Născut în comuna Coroiu la 10 Aprilie 1897, Părintele Petru Pădurean a făcut primele clase la Școlile din Coroiu si Șoimuș, apoi Părinții săi – Ilie (plugar) și Maria (casnică), l-au înscris la Școala de aplicații din Blaj (1906-1907).

liceul

Liceul greco-catolic ”Sf Vasile cel Mare” l-a urmat la Blaj, între anii 1907 – 1915 (documentul de absolvire Nr 13/1914/1915 din 27 Iunie 1915).

Își continuă studiile la Facultatea de Teologie din Blaj, intre 1915 – 1919 (diploma nr 80 din 2 Iulie 1919).

În 12 Iulie 1920, la Blaj – se căsătorește cu absolventa Școlii civile de fete, Livia Valeria (născută Voicu, în 10 Noiembrie 1896, în comuna Nocrich din părinții Nichie și Sofia).

Este hirotonit diacon în data de 5 August a anului 1920 de către Arhiepiscopul Dr. Vasile Suciu iar în data de 8 August 1920 primește de la acesta sfânta taină a preoției, în Catedrala Mitropolitană greco-catolică ”Sfânta Treime” din Blaj.

Catedrala

Este numit administrator parohial în 1920 în comuna Ighișul Nou (unde va păstori intre 1920 si 1935).

În comuna Ighișul Nou se nasc cei patru copii ai Familiei Preotului Pădurean: Petronela Livia (11 Iulie 1921), Maria-Alexandrina (7 Ianuarie 1923), Titus Petru (6 Aprilie 1924) și Viorica Lucia (in 27 Ianuarie 1930).

preotul si preoteasa

Din 2 martie 1935 până în 5 August 1954, este Parohul greco-catolic al comunei Calvaser – prin numirea dată de Arhiepiscopia greco-catolică a Blajului, nr 635/1935.

Apoi, prin decizia Ministerului Cultelor cu numărul 5199/1954 – dată în 1 Iunie este forțat să se mute Paroh în comuna Lunca (aici ajunge în 5 August 1954 și va sluji în același rit greco-catolic până la trecerea sa la Domnul, în 1963).

Șematismul Clerului din anul 1932 ne arată situația credincioșilor greco-catolici, (și) din comuna  Calvaser, la acea dată. Parohia aparținea protopopiatului de Sibiu, avea două biserici greco-catolice – una mai veche, din 1797 cu hramul ”Sfintilor Arhangheli” si cea nouă, 1813, cu hramul ”Bunei-Vestiri”. Ambele biserici erau din lemn, iar Părintele Petru – împreună cu familia și credincioșii săi – a considerat că ridicarea unei biserici noi, de piatră, este necesară.

1932

calvaser 1932

In 2 Martie a anului 1935, Părintele greco-catolic Petru Pădurean și Familia sa ajung în comuna Calvaser, unde sunt întâmpinați cu entuziasm de întreaga suflare. Între turmă și păstor vor fi construite – în cei 19 ani de pastorație neîntreruptă – relații deosebit de strânse, a căror amintire dăinuiește și astăzi.

sosirea 2

sosirea1

coperta

Calvaser

În Șematismul Clerului Arhidiecezei Mitropolitane Greco-Catolice Române de Alba-Iulia și Făgăraș, pentru anul 1937 – îl găsim înscris pe Părintele Petru Pădurean ca Paroh în Calvaser – unde Biserica greco-catolică număra deja 1.440 de suflete. Gara și Oficiul Poștal țineau încă de atunci de Șeica Mare, iar Părintele Petru Pădurean avea responsabilități pastorale și în Boarta (comună învecinată, pe Târnava Mare). 

Părintele greco-catolic Petru Pădurean și Preoteasa Livia Valeria au avut, la propriu, două Familii – atât cei patru copii ai lor cât și comunitatea de credincioși ai satului Calvaser, pentru care au realizat o frumoasă operă educativă: mai întâi, prin propriul exemplu de cumpătare și muncă neobosită, de încredere nezdruncinată în lucrarea Spiritului Sfânt cât și prin curajul asumării unor obiective sociale – cum a fost, de exemplu, realizarea cadastrului comunei: un efort care i-a împăcat pe vecini unul cu celălalt, nelăsându-i să se certe pe ceea ce fusese măsurat și înregistrat (încă din 1939!).

avocati

În fotografia de-asupra, Părintele Petru Pădurean, împreună cu Avocatul I. Stănilă (copil al locului), în Ianuarie 1939, pe o uliță din Calvaser. Numele localității vine din limba germană – Kalt(es) Wasser (”apă rece”).

Biserica greco-catolică din Calvaser – având hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, a fost ridicată și închinată lui Dumnezeu de Părintele Pădurean, împreună cu iubiții săi fii sufletești, credincioșii greco-catolici ai comunei, între anii 1935 si 1942.

Cele două turnuri amintesc celor de astăzi – în limbajul direct al arhitecturii, de Catedrala Mitropolitană a Blajului.

biserica

La 5 decenii distanță, odată cu eliberarea din regimul comunist totalitar-ateu,  moștenitorii familiilor greco-catolice din Calvaser, amintindu-și de perioada păstoririi Părintelui Petru Pădurean și bucurându-se de rugăciunile acestuia, au decis ridicarea unei Cruci comemorative în curtea Bisericii – pentru ca generațiile ce vor urma să-i păstreze o pie memorie.

De recunoștința și aprecierea înalților ierarhi ai clerului greco-catolic, Părintele Petru a avut parte încă în timpul vieții sale, atunci când i s-a oferit distincția de protopop-onorar:

protopop

Suntem în Anul vizitei pastorale a Papei Francisc în România (31 mai – 3 iunie) și adunând aceste amintiri la inițiativa fraților noștri din Calvaser, Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să trăim la Blaj – împreună cu întreg neamul românesc – bucuria beatificării martirilor-arhierei Valeriu Traian Frențiu, Iuliu Hossu, Alexandru Rusu, Ioan Bălan, Ioan Suciu, Vasile Aftenie și Tit Liviu Chinezu.

Credem că e un prilej de reflecție la însemnătatea Bisericii Unite cu Roma, greco-catolică, pentru neamul românesc.

Și vom încerca să înțelegem – poate chiar împreună cu credincioșii din comuna Calvaser (azi contopită cu Șeica Mare), cum lucrează Bunul Dumnezeu în viețile noastre, prin rugăciunile Preoților săi.   

(București, 11 Februarie 2019)


In ultima Duminica din Iulie a acestui an, ne-am luat ramas bun de la Parintele Cornie – care a plecat din Bucuresti spre Blaj, pentru a continua acolo munca de zi cu zi pentru Biserica noastra. Tristetea despartirii am temperat-o cu o scurta meditatie despre “Iubirea de straini” … pe care o publicam, mai jos.

În lectura de saptamana trecuta a Apostolului am auzit împreună, că suntem – cu toţii -, diferiţi.
Motivul? Avem fiecare darurile şi harurile personale …

Darul am auzit că este ceea ce avem mai de preţ fiecare dintre noi, spre a oferi celuilalt – ceea ce avem de dat, nu de luat … iar Harul este ceea ce primim fiecare dintre noi de la Bunul Dumnezeu, ceea ce ne face să fim unici.

Deoarece astăzi ne luăm rămas bun de la prietenul nostru, Părintele Cornie Nelissen, şi pentru că îl preţuim în mod deosebit mirându-ne că este belgian şi nu român de-al nostru, am aşteptat cu sufletul la gură ca Apostolul Neamurilor să enumere printre “feluritele daruri pe care le avem după harul ce ni s-a dat” – şi harul blândeţii, al firii calme din naştere, neprefăcută şi neşlefuită de voinţă sau raţionalitate, blândeţea naturală, firească, cea pe care o recunoaştem şi o apreciem pentru că radiază în juru-i linişte, pace şi echilibru.

Ca măsură a blândeţii ne aşteptam să auzim un cuvânt despre zâmbet, despre cum să ne adresăm întotdeauna cu prudenţă celuilalt, acceptând cu bucurie părerea diferită, experienţa diferită, vârsta sau firea diferită … şi aşteptarea noastră a meritat efortul, căci am auzit un sfat asupra căruia ne-am oprit cu mirare, pentru că se potriveşte foarte bine cu mica noastră sărbătare de astăzi: Sfântul Pavel ne-a cerut să urmăm iubirea de străini!

Cum am putea face acest lucru astăzi, când toţi suntem străini unul faţă de celălalt, suferind de boala unicităţii, a singularităţii? Numai iubindu-ne unul pe celălalt, chiar dacă nu ne cunoaştem, acordându-ne măcar prezumţia de nevinovăţie pentru a descoperi mai apoi că în definitiv, suntem cu toţii la fel!

“Iubirea de străini urmând” – ar însemna, în expresie latină, să îţi dai acordul şi să urmăreşti în întreaga ta viaţă să faci trecerea de la înţelegerea singulară a omului unic (hominus unum) la acceptarea firească a faptului că există tot felul de oameni care sunt la fel (omnibus unum) şi mai apoi, la speranţa că la un moment dat, toţi vom fi una (omnia unum).

Îi mulţumim astăzi Părintelui Cornie Nelissen că prin exemplul firii sale unice în blândeţea ei, ne-a arătat cum se poate face trecerea de la “unul” – simbol al singularului egoist -, la “una” – pluralul unificator, prin iubirea de străini. Trecere cu rol profund transformator, căci numai astfel unicitatea poate tinde spre unitate.

(Bucureşti,  Biserica Sf Vasile cel Mare – Duminica a Şaptea după Rusalii – 31 Iulie 2011)

 

Notă: pe cd-ul virtual de mai jos, sunt înregistrări făcute în anul 2006 – 2007, cu un grup de tineri studenţi la Facultatea de Teologie din Blaj.
La început, aveţi posibilitatea de a asculta câteva colinde ardeleneşti.
Sfânta Liturghie – de la track 16 la 32.