Inaugurăm astăzi o subcategorie nouă în cadrul rubricii “Insomnii”.Măcar, dacă nu putem dormi, să o facem cu folos … Nu ne vom mai întreba unii pe alţii CUM NE-A SCHIMBAT CAPITALISMUL VIAŢA în ultimii 20 de ani, pentru că o asemenea întrebare ne pune în evidentă inferioritate faţă de semenii noştri din Apus, care au învăţat pe pielea lor mişcările ciclice, şerpeşti, ale economiei de piaţă …

Nu! Mai degrabă strig pentru a vă provoca să ne obosim un pic gândirea asupra unui fenomen care şi pentru EI este la fel de nou ca şi pentru NOI.

Să plecăm deci de la întrebarea CUM NE-A SCHIMBAT INTERNETUL VIAŢA, şi să o facem având conştiinţa că suntem poate cei de pe urmă mohicani care avem amintiri despre o lume care apune încet dar sigur: lumea dinaintea computerului personal conectat la MARELE INTERNET!

Să începem cu începutul… Ca atunci când suntem puşi să interpretăm un război prin pacea care s-a încheiat la sfârşit – să ne întrebăm, senini: CUI FOLOSEŞTE INTERNETUL? Veţi spune – nouă, tuturor…

Şi suntem în principiu de acord, întrucât chiar în acest moment în care vă scriu, mă văd nevoit a recunoaşte că nu aş putea “ajunge” atât de repede către atât de mulţi fără acest instrument legat la firele nevăzute ale wireless-ului şi de acolo, mai departe, până în America şi-ncotro mai ajunge cablu şi antena … :-)!

Dar cine suntem care va să zică “aceştia, noi toţi”?

Păi, doară nu suntem cu toţii egali – am înţeles între timp că aceasta e una din marile utopii care ne-au amăgit sufletele. Fiind deci unici, (fiecare în felul lui şi nu fiecare pentru el – aia e altceva) … să încercăm totuşi o catalogare, sau măcar o subîmpărţire pe teme de interes individual sau de grup.

Nimic mai simplu, dacă avem la îndemână un exemplu potrivit! Iar întâmplarea face ca astăzi să fi primit o superbă colecţie de catrene, închinate inamicului numărul unu al sărbătorilor: colesterolul, duşmanul nevăzut. Se cheamă ODA SARMALEI (autor: sclipitorul Păstorel Teodoreanu).

Citesc şi râd. Şi mai citesc o dată, pentru a respira în tihnă rima şi ritmul şi sensul jocului perfect al cuvintelor nici prea lungi şi nici prea scurte, numai bune de gustat … Şi, la un moment dat, ce să vezi: pe coloana din dreapta (aceea aparent nebăgată în seamă de nimeni!) – ZBANG!!! … văd cu coada ochiului o recomandare despre … REGIMUL DIABETIC, integrată automat în context de inteligenţa artificială a MARELUI INTERNET!!!

Mai jos, aveţi o mostră despre cum vom servi publicitatea în viitor, personalizată pe gustul fiecăruia – la modul imperios: IA DUMNEATA DE AICI, CĂCI NOI ŞTIM MAI BINE CE ŢI SE POTRIVEŞTE! Te vom servi cu linguriţa sau cu polonicul – asta are mai puţină importanţă, acum.

Ce contează şi ce trebuie să reţinem este că s-a inventat în sfârşit REŢETA PERSONALIZATĂ DE ADMINISTRARE A PUBLICITĂŢII!

VIVAT! CRESCAT! FLOREAT!

(Cât timp mă duc să-mi pun un şpriţ slab, de vară – deh, ca după sărbători, vă las să vă delectaţi cu imaginea tâmpă a ecranului Toshibei înmărmurite de atâta pricepere, urmând ca textul integral al poeziei să îl primească BONUS TOŢI ACEIA CARE SE ABONEAZĂ LA ACEST BLOG … 🙂 !)


ODĂ SARMALEI şi REGIMUL PENTRU DIABETICI... (CLICK ON PICTURE!)


 

BÎZA de altă dată, BUZZ-ul de azi!

Demult de tot, înţelepciunea strămoşilor se socotea după citirea corectă a semnelor: fie că veneau în vis, fie li se întâmplau aievea – era foarte important ca aceste semne să fie desluşite, descifrate, înţelese… (Probabil şi atunci ca şi acum, acceptarea lucrurilor era mult uşurată de înţelegerea lor 🙂 !)

 

Astăzi, semnele cele adevărate sunt practic năpădite de iedera semnelor artificial create de media (probabil şi sub presiunea firmelor de Public Relations) … iar marele motor al căutărilor contemporane, e vorba de GOOGLE, bineînţeles – pare că a găsit şi una din denumirile cele mai pitoreşti pentru acest gen de activitate! I-au spus, cum credeţi? Google –  BUZZ!!!

Îmi place să cred că vreun angajat cu putere de decizie (sau de convingere) din firma sus-numită, îşi va fi adus aminte de rădăcinile sale româneşti de pe vremea când bunicii sau străbunicii se jucau prin colbul uliţei vreunui sătuc de câmpie un joc al confuziei numit foarte “româneşte” … BÎZA!


Îmi place Google, foarte mult!

Doar că trebuie să  fiu atent cu el, să nu o ia(u) razna. Adică – nu mă pot da (încă) pe mâna lui chiar aşa pe de-a-ntregul… Poate multe, prietenul meu Google – dar nu a ajuns la subtilităţi, nu răzbate perfect şi din prima până în adâncul fiinţei noastre de români adaptaţi la (şi în acelaşi timp surprinşi mereu în) offside!

Bunăoară, facilitatea de traducere online. Frate, ce bine se mişcă, ce plăcere să te joci cu Translator-ul online. Dar, cum spuneam mai sus, e nevoie de atenţie. Mărită, că merită!

Setez  programul din Română în Franceză.

Introduc: “ai noştri, ca brazii”. Soluţia propusă: “le nôtre, que les arbres” – nu, nu mă mulţumeşte, nu mă pot mulţumi cu atât! Hai Google, poţi mai bine de-atâta…

Introduc din nou, cu emoţie: “ai noştri, ca coniferele”. Soluţia mă satisface deplin: “le nôtre, comme les conifères” … Are zvăc, are poantă! … Vizionare plăcută şi … ţineţi aproape, online sau offline, uniţi mai ales în cuget şi simţiri!

Apropo, pentru a sorbi dintr-o suflare – HĂUL DINTRE GENERAŢII, e nevoie de …?


În curând, vom trece la GMAIL cu toţii! Aplicaţiile sunt din ce în ce mai prietenoase şi pe de-asupra … free! Super animaţie pentru lansarea unei noi facilităţi oferite de GOOGLE.