Cu totii am auzit de “Stapanul inelelor” – superproductia in trei episoade care ne-a facut (pe unii dintre noi, mai inclinati spre basmele lui Ion Creanga) sa ne simtim intr-o lume a imaginarului de care eram cu totul straini …

Mitologia anglo-saxona insa se aplica unei mari parti din lumea aceasta, pentru ca cel mai mare imperiu a fost cel britanic. Asa, si in Noua Zeelanda – unde AIR NEW ZEALAND a gasit de cuviinta sa faca o asociere inspirata cu filmul castigator al 4 Oscaruri!

De ce? Pentru ca filmul in sine a fost filmat in … Noua Zeelanda, avand la sfarsitul lui cateva cuvinte de multumire in limba maori, adresate poporului neo-zeelandez :-)! Ia ascultati aici:  “Toward the end of the credits, there are some lines in Maori, thanking the people of New Zealand, where the movie was filmed.: He mihi nui hoki ki nga tangata whenua o Aotearoa. Ma rangi raua ko papa tatou e manaaki, e tiaki hei nga tau e tu mai nei.” (cf site-ului de profil IMDb)

Castigul e pe toata linia, evident. De asemenea, realizarea spotului de promovare “altfel” a unei linii aeriene – merita aprecierea noastra …

Intreabarea care ramane deschisa: contractul a fost negociat astfel de la inceput?!


Orice barbat, inainte de a se insura, ar trebui sa citeasca povestea “Stan Patitul” a lui Ion Creanga.

Sigur, daca am impune prin lege acest lucru, probabil ca ar creste brusc numarul burlacilor si ar spori vanzarea de garsoniere – ceea ce ar contribui evident la regresul demografic al natiunii romane, grav lovita de emigratia economica a ultimilor ani … Dar nu e tarziu sa o recitim nici acum, la lumina focului din soba, cu cate un copil pe fiecare dintre genunchi, razand senin ca de-o intamplare cu final fericit, inventata de imaginatia unui batran care a incercat toata viata lui sa inteleaga femeia – dar nu a reusit. Si, cu toate acestea – si-a zis el, nu-i bine sa ramana omul dator :-)!

Tata citeste si ... fiul se amuza!

Auziti cat de abrupt si promitator incepe: “Era odata un flacau statut pe care il chema Stan.”

Adica, ce vrea sa spuna Creanga? Ca era oprit in loc? Ca era blocat in proiect? Ca se blocase pe-o treapta a existentei, neintelegand sa urce, impreuna cu restul lumii, in ritmul impus de aceasta si mai ales in scopul pentru care am fost creati – acela de a transmite mai departe mesajul nostru genetic?! Un pic din toate acestea … si probabil, ceva mai mult :-)!

Rezumand, va aduc aminte ca omul nostru (Stan) ajunge sa fie slujit de un dracusor (Chirica) si asa, face avere dar … n-are liniste, isi cauta nevasta pe la horele din trei sate vecine, in fine gaseste una care nu are decat o singura coasta de drac (intotdeauna e loc de mai rau!), apoi isi surpinde nevasta ca l-ar putea insela, insa nu din alta pricina – ci doar fiindca e credula si pleaca urechea la sfaturile unui “talpoi de baba”, care o duce prea usor cu zaharelul …

Cel mai tare moment al povestii e dialogul intre sluga desteapta (Dracul Chirica) si stapanul pacalit (Stan Patitul), in momentul in care acesta se intoarce acasa cu supararea ca s-a lasat fermecat de o fiinta a carei minte a putut sa alunece atat de usor de la calea cea dreapta a eticii matrimoniale:

“…

– Ei, stapane, minciuni ti-am spus eu, ori ba?

– Ba nu, mai Chirica: acum vad eu ce poate femeia. De acum nu mai traiesc nici un ceas cu dansa; am s-o dau dracului de pomana, soi rau ce este ea!

– Ba nu stapane, sa nu faci una ca asta, ca femeia dumitale e una dintre cele mai bune femei. Dar stiu eu cine-i de vina aici. Las-o intai sa vie acasa, sa-i scoatem costita ceea de care ti-am spus eu, si atunci vei vedea dumneata ce lucru de femeie are sa iasa dintr-ansa.”

Povestile lui Creanga (si “Stan Patitul” nu face exceptie, dimpotriva!), au talc mult, au o intelepciune care se cere gustata pe indelete, cu lingurita … dar in acelasi timp, se bucura de un amarnic si tragic destin: sunt citite prea devreme pentru a fi intelese cum trebuie … Pe Creanga merita sa-l mai citim o data, la cursuri serale :-)!


Ion Creanga: cum ar arata copilaria noastra fara Povestile lui?

Era prin anii 1877-1878 cand Creanga a avut posibilitatea sa cunoasca mai bine, datorita trecerii lor prin inca proaspatul stat romanesc, trupele rusesti … Din spiritul de observatie si simpatia pe care probabil simtea ca o datoreaza unui aliat de arme, s-a nascut legendarul personaj Ivan Turbinca, cel care se ia “la tranta” cu Moartea, si o invinge in doua randuri – pentru ca mai apoi sa fie “uitat” de ea… (ce pedeapsa mai mare decat sa te uite moartea pe pamant…!)

Rusii ne-au aparut,  prin Ivan Turbinca predat in Scoala Romaneasca de generatii de invatatori si profesori de Limba Romana, daca nu extrem de simpatici, cu siguranta suportabili… Cine nu-si aduce aminte de celebrul dialog din fata Portii Raiului, in care Ivan se asigura ca a ajuns unde si-a dorit si ca va avea parte de ceea ce a visat:

–          Cine-i acolo?

–          Eu.

–          Cine eu?

–          Eu, Ivan.

–          Şi ce vrei?

–          Tabacioc este?

–          Nu-i.

–          Votchi este?

–          Nu-i.

–          Femei sunt?

–          Ba.

–          Lăutari sunt?

–          Nu-s, Ivane, ce mă tot chihăieşti de cap?

–          Dar unde se găsesc toate aceste?

–          La iad, Ivane, nu aici.

Sigur ca aceasta simpatie pentru sufletul slav in care ne regasim cu bunele si relele noastre s-a cutremurat din temelii dupa al doilea razboi mondial, cand aparent sau real (istoricii inca mai au de cercetat) – am intrat in conflict cu Marele Prieten de la Rasarit …

Asta imi aduce aminte de un RDG-ist, cu care am stat odata de vorba:

–  Noi le spunem rusilor  “Marele Prieten” … voi de ce le spuneti “Der grosse Bruder”? (Fratele mai mare, germ.)

–  Pai e foarte simplu: cu un prieten te mai poti certa, dar de fratele cel mare esti obligat sa asculti, vrand-nevrand!

Se pare ca Lectia despre Fratele cel Mare lipseste desavarsit din cultura politicienilor nostri actuali, si e pacat pentru zecile de generatii care au ras cu pofta de ispravile lui Ivan Turbinca… Nu-i insa mai putin adevarat ca, dupa ce ai lovit in “nucleul dur” al monarhistilor care te sustineau, atacand inutil pe Regele Mihai a trebuit sa inventezi repede o manevra abila, glumind cu Ursul de la Rasarit!

Basescu: un mare inventator de probleme si solutii!