O lume care vrea să se tragă din maimuță, e liberă să o facă. Pentru că frumusețea libertății cu care am fost înzestrați, tocmai asta ne oferă – șansa de a rătăci, dacă Adevărul ni se pare unora prea sec.

Ce nu e clar? Că suntem creaturi și nu creatori? Dacă după atâta timp nu ne-am obișnuit cu gândul  acesta și încă mai celebrăm, antropologic, pe ”Lucy cea micuță” pentru a ne alinta că avem ceva în comun cu maimuțele … ce-ar mai fi de spus?! Decât că: da, așa e, avem multe în comun cu maimuțele, pentru că avem abilitatea de a le imita … până și pe ele!

lucy si google-ul

Dar atât abilitatea de a imita cât și surzenia unora față de evidență, face parte dintr-un plan mai larg al Aceluia care ne ține în Mâna Sa pe toți.

Nimic întâmplător deci că frecvențele unor super-zburătoare nu au funcționat azi, când super-comunicatorul Google o sărbătorește pe Lucy cea micuță. Ne așteptam ca turcii și rușii să-și aducă aminte că au avut atâtea de împărțit în veacul al XVIII-lea și al XIX-lea … dar nu ne așteptam să nu-și găsească o frecvență de comunicare în incidentul regretabil de azi! Rușii au pierdut un avion, iar turcii s-au făcut de rușine. Noi, ne-am face bagajele – dar avem de apărat Carpații și Istoria neamului.

În rest, aprofundăm muzica pe calculator – pentru că, nu-i așa, din fragmente disparate putem, cu un minim efort, să strângem laolaltă de-un cântec. Dacă până la muzica adevărată, drumul e ceva mai lung – de ce nu ne-am delecta pe parcurs cu senzațiile produse de efecte?! Bulgarush Band – prezintă mai jos o versiune de cântec tomnatic surprins într-o discotecă fără avize de funcționare…

 

 


Un alt mod de a studia istoria recenta a Lumii – sa fim mai atenti la oferta informationala la care avem acces.

Bonus: de ce nu e bine sa se amestece “inteligenta serviciilor” in politica!


Ion Creanga: cum ar arata copilaria noastra fara Povestile lui?

Era prin anii 1877-1878 cand Creanga a avut posibilitatea sa cunoasca mai bine, datorita trecerii lor prin inca proaspatul stat romanesc, trupele rusesti … Din spiritul de observatie si simpatia pe care probabil simtea ca o datoreaza unui aliat de arme, s-a nascut legendarul personaj Ivan Turbinca, cel care se ia “la tranta” cu Moartea, si o invinge in doua randuri – pentru ca mai apoi sa fie “uitat” de ea… (ce pedeapsa mai mare decat sa te uite moartea pe pamant…!)

Rusii ne-au aparut,  prin Ivan Turbinca predat in Scoala Romaneasca de generatii de invatatori si profesori de Limba Romana, daca nu extrem de simpatici, cu siguranta suportabili… Cine nu-si aduce aminte de celebrul dialog din fata Portii Raiului, in care Ivan se asigura ca a ajuns unde si-a dorit si ca va avea parte de ceea ce a visat:

–          Cine-i acolo?

–          Eu.

–          Cine eu?

–          Eu, Ivan.

–          Şi ce vrei?

–          Tabacioc este?

–          Nu-i.

–          Votchi este?

–          Nu-i.

–          Femei sunt?

–          Ba.

–          Lăutari sunt?

–          Nu-s, Ivane, ce mă tot chihăieşti de cap?

–          Dar unde se găsesc toate aceste?

–          La iad, Ivane, nu aici.

Sigur ca aceasta simpatie pentru sufletul slav in care ne regasim cu bunele si relele noastre s-a cutremurat din temelii dupa al doilea razboi mondial, cand aparent sau real (istoricii inca mai au de cercetat) – am intrat in conflict cu Marele Prieten de la Rasarit …

Asta imi aduce aminte de un RDG-ist, cu care am stat odata de vorba:

–  Noi le spunem rusilor  “Marele Prieten” … voi de ce le spuneti “Der grosse Bruder”? (Fratele mai mare, germ.)

–  Pai e foarte simplu: cu un prieten te mai poti certa, dar de fratele cel mare esti obligat sa asculti, vrand-nevrand!

Se pare ca Lectia despre Fratele cel Mare lipseste desavarsit din cultura politicienilor nostri actuali, si e pacat pentru zecile de generatii care au ras cu pofta de ispravile lui Ivan Turbinca… Nu-i insa mai putin adevarat ca, dupa ce ai lovit in “nucleul dur” al monarhistilor care te sustineau, atacand inutil pe Regele Mihai a trebuit sa inventezi repede o manevra abila, glumind cu Ursul de la Rasarit!

Basescu: un mare inventator de probleme si solutii!


Lucrurile sunt dramatice pentru că le-a făcut omul cu mâna lui…

În anul 1960 – s-au desecat mlaştinile din jurul Moscovei… pentru a exploata respectiva suprafaţă ca teren agricol şi minerit de turbă. În 2002, au mai fost nişte focuri “greu de stins” – una din concluzii fiind că udarea turbei este obligatorie, pentru a preveni pe viitor situaţii similare!

Acest lucru s-a făcut, până în 2007 de către pompierii angajaţi de către stat. Dar ei au fost desfiinţaţi de către Putin, care a solicitat proprietarilor să întreţină umiditatea la nivel “safe”.

… lucru care din păcate nu s-a întâmplat: profitul a fost mai important!

Se spune că din cauza fenomenului mor atâţia moscoviţi zilnic – încât nu mai fac faţă morgile capitalei imperiului rus!

PS – aţi auzit cumva de vreun gest de solidaritate (diplomaţie elementară) a Reprezentanţilor noştri faţă de drama moscoviţilor?!

SMOG IN MOSCOW


… şi doar aparent, ruşii au câştigat un episod – au dat la schimb doar 4 şi au primit 10! E vorba de oameni, cu vieţile lor, cu slujbele lor, cu copiii lor…

De fapt, americanii sunt cei care au reuşit nu numai să deconspire 10 indivizi care trăiau “sub acoperire” în Statele Unite, de peste 20 de ani – dar i-au expus oprobiului public (la ei acest lucru se pare că are importanţă!), printr-o acceptată recunoaştere a activităţii lor de spioni ai Rusiei.

Gata! Te-am prins, te-am expulzat. Dar, la schimb – ce-mi dai ?-, pentru a închide elegant acest început de conflict diplomatic… 4 nume grele, care făceau parte din structurile militare ale armatei ruseşti – au fost date “la schimb”. Adică eliberate – sau puse oficial la dispoziţie, cum vreţi.

Acest schimb, “spy swap” – sună foarte frumos a împăcare oficială, după incidentul neplăcut din Georgia – de care, abia dacă ne mai aducem aminte!

Victorie de imagine – dar în faţa cui?

O vom afla dacă va fi cazul şi după ce valul expulzărilor şi al schimburilor va fi activat şi în alte ţări … Marea Britanie, de exemplu?

E doar primul lot sau...?