Mintea, adica puterea de intelegere a fiecaruia – trebuie pusa la lucru. Zice Goethe: “Wer rastet – der rostet” (cine se opreste, rugineste) …

Daca preluam nerumegate adevarurile sau minciunile din jurul nostru, tragem la pat, lenevim sub pretextul odihnei si – cel mai grav – nu contribuim cu nimic la ce-i in jur!

Idealul ar suna cam asa: fiecare sa gandeasca cu propria-i minte, pentru a contribui la cresterea lui proprie dar mai ales – la cresterea si in folosul celorlalti!

E de-ajuns sa privim in jurul nostru pentru a constata ca totul este supus omului. Daca unul singur nu poate prea multe (deh, avem fatalmente un “destin tragic”/S. Marcus) – e limpede ca avansam pe principiul valurilor marii: predam si preluam stafeta, o generatie de la alta.

In functie de puterea mintii noastre, reverberatiile se fac simtite celor din jurul nostru – dar nu mai putin, traverseaza fara greutate epocile: cei de demult ne transmit ideile lor, de parca ar vorbi in prezenta noastra!

Mintea roditoare rezista timpului, trezeste mintile in formare, e ca un filtru fara termen de valabilitate – pentru ca stie sa cearna adevarul etern de adevarul relativ …

1 Cor, XIV, 6-19 ne spune – (de doua milenii!): “… vreau sa graiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca sa invat si pe altii, decat zece mii de cuvinte intr-o limba straina.” Ce limba straina sa-l fi speriat pe Sf Apostol Pavel, sa-i fi repugnat atat de tare – lui, vorbitorului de limbi, Apostol al Neamurilor … – daca nu … limba minciunii?!

…….

La sfarsitul acestei incercari, ii rog pe cei cu mintea odihnita, care nu au fost la vot pentru ca sunt unguri si nu-i intereseaza problemele romanesti, sa caute in istoria alegerilor noastre din ultimii 20 de ani – cand anume am putut vorbi despre prezenta 100% la vot?!

Atunci, cum isi permite Suspendatul sa traga pe turta lui spuza absenteistilor?!


“… vreau sa graiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca sa invat si pe altii, decat zece mii de cuvinte intr-o limba straina.” (Sf Pavel, 1 COR, XIV, 6-19)

Adica o limba straina ar putea sa ne fie, la un moment dat, pana si propria noastra limba “materna”, daca rostim din buze si din duh, nefolosind filtrul puternic al mintii roditoare…

Mintea – ar insemna puterea de intelegere pe care ajunge sa o aibe fiecare, dupa experienta personala. O lauda a unicitatii noastre, ea trebuie pusa la lucru – caci pe cat de puternica este ca potentialitate, pe atat de puternici ii sunt dusmanii care o distrag de la calea cea rodnica. Tendinta mintii nu este catre munca – ci catre odihna, nu catre creatie – ci catre preluarea (atat de des nerumegata!) a adevarului servit de un altul. Tendinta mintii este catre lenevire, caci prea lesne se da la o parte, evitand efortul transformator al mediului din jur …

O lauda adusa Creatorului care ne-a vrut asemenea, sa folosim mintea in doze mici dar cu frecventa ridicata, sa nu ne temem de efortul constructiei unui rationament, sa avem incredere ca reverberatiile gandirii proprii se transmit celor din jurul nostru, schimband lumea in care traim. Fiecare are posibilitatea sa contribuie, gandind in felul lui – spre folosul Binelui comun!

S-a schimbat (mult) INPUT-ul in ultimii 2000 de ani ...