Dear Egyptian Friend,

I’m not a particular big fan of televised revolutions. Because I know there is a big difference between what one can see on his TV screen back home, lying on the sofa and the real deal happening outhere in the street…

We both know that Mr Mubarak will go, his three decades of political deeds will come to an end this year. But you will not wait for this to happen in a smooth and coordinated way, am I right? Till September, time will be unbearable long.

You would like to taste a full victory – not only because your ego demands it after a week or so of  street shouting -, but because you are afraid Mr President could take his promise back! A witch hunt could then start and one by one, all the opponents of the dictatorial regime would be eliminated.

I’ve heard Your Leader on TV last night. I heard him adressing the “real egyptians” to express themselves, to stand foreward and put an end to the chaos. Today, we saw the effects of his call: angry camel and horse riders came to whip you and break your will to continue.

I’ve also seen the lack of police – and it’s not too hard to imagine that things have to develop in a wrong direction first, so somebody  would appear as saviour, later in the night!

Probably you think that Mr Moubarak will face trial very soon, this is the normal scenario. Particulary, if it’s written in his destiny :-)!

… And you also say economy is not as important as liberty and democracy. You know what? Basically, you are right! … Still, wait and see the results of Your first free elections – then, we will speak again! As someone cleverly put it in words: THE SPHINX WILL STILL BE THERE TO STARE!

Staring Sphinx


… cum o fi să vină anual peste tine milioane de turişti din lumea întreagă, să se minuneze de trecutu-ţi mare iar tu şi fraţii tăi majoritari să trăiţi sub pragul sărăciei?

…  cum o fi să primeşti pe internet veşti despre mersul lucrurilor în lumea largă, să participi ca spectator la schimbările care au loc în vecinătatea nord africană; iar la tine în ţară un bătrân dictator trecut de 80 de ani, să-şi anunţe intenţia de a candida pentru încă un mandat la circul realegerii prezidenţiale din septembrie curent – numai aşa, cât să-ţi confirme faptul că în Egipt nu se va schimba nimic?

… sau cum o fi să auzi despre soţia lui Ben-Ali că ar fi fugit cu o tonă şi jumătate de aur în poşetă, ştiind cât de corupt e propriul tău guvern şi înţelegând că starea de sărăcie nu e pentru conducători, ci numai pentru cei ţinuţi în întuneric?

… cum o fi să vezi la televiziunea naţională imagini vechi, în care un general povesteşte liniştit cu mulţimea – iar afară, pe stradă, să vezi cu ochii tăi cum superjet-uri F16 survolează mulţimea pentru a o intimida şi împrăştia?

… cum o fi să auzi (dacă mai ai la ce asculta, după ce ţi-au tăiat telefonul mobil şi accesul la internet!) cum bărbaţi de stat ai învecinatului Israel regretă dictatorul pe care tu ai vrea să-l schimbi pentru că i-a sunat ceasul biopolitic; ba mai mult – îţi recomandă prin canale diplomatice sau presa internaţională, un succesor convenabil lor?

Nu putem decât să urmărim cu atenţie evoluţia revoluţiei egiptene, care uşor poate căpăta accente islamiste. Până atunci, să aflăm mai multe despre cei care pot urma: El Baradei sau Omar Suleiman?

Orientul Apropiat