February 17, 2017
Unul dintre noi se odihnea pe spate
privind cum din cer incepuse
o ploaie de pumni.
Un altul latra cainilor ceva,
parea sa se faca inteles.
Cel ramas in urma
ingenunchiase putin,
pentru ca bâta isi oprise vajiala.
“Rolul scaunului este sa cada
pentru a face impresie!”,
am gandit atunci cu voce tare
de m-am auzit singur.
“Rolul funiei e sa ne tina
legati de cer!”,
imi aduc aminte ca mi-ar fi raspuns
ecoul.
Gogosarii saltau
vesele vanatai
in hohotele
care rasuna si azi …
(Aprilie 1994)
January 3, 2012
Cu siguranta intre Masse si Conducator se creeaza si o relatie afectiv-emotionala, la fel de importanta ca cea rationala – care impune ascultarea. Ascultam de unii, pentru ca nu putem conduce toti. Sau, si mai bine, ascultam de unii, pentru ca avem incredere sau speram ca stiu mai bine decat noi ceea ce e de facut …
Afectiv, conteaza cum anume asculti de cel care conduce: e diferenta intre teama si respect.
Finalul anului trecut ne-a propus o situatie inedita. In decursul a catorva ore, aflam ca au murit doi conducatori: unul, simbol al democratiei, celalalt, simbol al dictaturii. Concluzia? Exista o anumita discretie a dragostei din respect, care asigura recunostintei credibilitatea … dupa cum exista, la polul opus, o fatarniciei a dragostei din frica, ascunsa in spatele unui scenariu de parada …
Prin intermediul unui reporter ad-hoc, am primit acest afis din Praga indoliata:
… iar prin intermediul marelui net, am ales la intamplare o secventa din isteria Phenian-ului traversat de un imens tablou mobil:
September 13, 2011
Un ochi de artist al strazii – a imaginat scena de mai jos: o mana uriasa prinde micutul soricel (patat pe labute cu sangele propriului popor), si-l arunca in lada de gunoi a istoriei…
Gaddafi se ascunde, iar spectrul reintoarcerii lui exista. Cu atat mai valoroasa este lucrarea, pe care artistul a compus-o in plina zi, sub amenintarile reale ale partizanilor unui regim care nu a capitulat inca, in mod oficial.
De aceea, daca ajuta cu ceva recunoasterea unora care am trecut printr-o despartire de-un dictator: sunteti pe drumul cel bun, frati libieni :-)! Gasiti-l pe fugar si gasiti-va si voi linistea!
A cui e mana cea mare?
January 30, 2011
… cum o fi să vină anual peste tine milioane de turişti din lumea întreagă, să se minuneze de trecutu-ţi mare iar tu şi fraţii tăi majoritari să trăiţi sub pragul sărăciei?
… cum o fi să primeşti pe internet veşti despre mersul lucrurilor în lumea largă, să participi ca spectator la schimbările care au loc în vecinătatea nord africană; iar la tine în ţară un bătrân dictator trecut de 80 de ani, să-şi anunţe intenţia de a candida pentru încă un mandat la circul realegerii prezidenţiale din septembrie curent – numai aşa, cât să-ţi confirme faptul că în Egipt nu se va schimba nimic?
… sau cum o fi să auzi despre soţia lui Ben-Ali că ar fi fugit cu o tonă şi jumătate de aur în poşetă, ştiind cât de corupt e propriul tău guvern şi înţelegând că starea de sărăcie nu e pentru conducători, ci numai pentru cei ţinuţi în întuneric?
… cum o fi să vezi la televiziunea naţională imagini vechi, în care un general povesteşte liniştit cu mulţimea – iar afară, pe stradă, să vezi cu ochii tăi cum superjet-uri F16 survolează mulţimea pentru a o intimida şi împrăştia?
… cum o fi să auzi (dacă mai ai la ce asculta, după ce ţi-au tăiat telefonul mobil şi accesul la internet!) cum bărbaţi de stat ai învecinatului Israel regretă dictatorul pe care tu ai vrea să-l schimbi pentru că i-a sunat ceasul biopolitic; ba mai mult – îţi recomandă prin canale diplomatice sau presa internaţională, un succesor convenabil lor?
Nu putem decât să urmărim cu atenţie evoluţia revoluţiei egiptene, care uşor poate căpăta accente islamiste. Până atunci, să aflăm mai multe despre cei care pot urma: El Baradei sau Omar Suleiman?
Orientul Apropiat
September 1, 2010
Calin Diaconu 