In Noiembrie 2008, Romania era inca infierbantata sa finalizeze un an economic glorios… Lumea se clatina deja, criza economica se declansase oficial, dar noi ne straduiam sa adunam oportunitatile care ni se ofereau la tot pasul!

Astfel, la o lansare de statie TV-“locala”, la Sibiu – am revazut orasul si un pic din imprejurimi. Acelasi sentiment ca si in cazul Targului-Mures: o deosebire frustranta fata de Capitala. Un altceva substantial diferit, cu dor de duca inclus la pachet – pentru cand am ajuns acasa…

Istoria, privilegiile sasilor, Habsburgii, deschiderea spre Europa Occidentala: cat anume au contat procentual in reusita experimentului Sibiu? Cat anume vointa contemporana a Germaniei de a crea un avanpost in estul spatiului european? Cat anume inteligenta, conexiunile si munca actualei echipe ce administreaza Sibiul? Cat anume sansa de a castiga un proiect gen “capitala culturala europeana”?Probabil toate au contribuit pentru a avea astazi pe harta tarii un “ceva diferit”. Ceva ce ne dorim sa multiplicam…

Recitesc articolul despre viziunea lui Klaus Johannis despre orasul Sibiu (articol adus in actualitate de recenta propunere a liberalilor) si raman cu gustul dulce-amar al unei intrebari de suflet: va avea Sasul resursele de a ne iubi din intreaga lui fiinta? Sau, la fel de bine putem schimba unghiul: suntem noi pregatiti pentru o asemenea adoptie (stiut fiind ca o mama care-si iubeste copilul il mai altoieste, din cand in cand…)

https://calindiaconu.wordpress.com/2009/02/17/viziunea-unui-primar-pentru-orasul-sau/


piata-2Privesc de la balconul unui hotel de 5 stele parcarea bine organizată şi încerc să îmi explic de ce nu mă deranjează gri-ul închis al asfaltului impecabil? Probabil, din cauza împrejurimilor: pădurea din vecinătate, de dincolo de drumul naţional care străbate peisajul, se pregăteşte de toamnă lungă, e încă verde. Iar verdele respiră prin aer, îl purifică şi mă linişteste…

 

Mai e ceva, totuşi! De cealaltă parte a drumului national, observ un „gard viu”. Nepăzit de nimeni, deşi ştiu din experienţă că fiecare fir de bucsus costă… Ce caută acolo? Cum a apărut, cine îl îngrijeşte? Doar este pe domeniul public – nu pe domeniul privat; ce puteri mari are administraţia acestui oraş, ce resurse, ce fonduri?

 

pod-21Înapoi în cameră, găsesc o broşură în limba germană: „Das Leitbild der Stadt Sibiu/Hermannstadt”. Stiu ce inseamnă Vorbild exemplu de urmat, acel ceva pe care poţi încerca să-l imiţi pentru că îl vezi, îl ai în faţa ochilor, este demonstrat ca fiind bun, viabil, este deja validat. Dar Leitbild ? Ia să vedem: leiten înseamnă a conduce, a călăuzi, a îndrepta. În cazul de faţă, din toate căte puţin. Sibienii sunt şi ei oameni – au nevoie să fie conduşi, să ştie că interesele lor sunt reprezentate de un Primar. Rolul de călăuză se referă la ieşirea dintr-o junglă a nepăsării şi delăsării. Iar îndreptarea poate însemna orientarea spre drumul drept sau, cel puţin, direcţia corectă…

 

Reuşita remarcabilă a Primăriei Sibiu – este de a schiţa o filosofie de dezvoltare viitoare a oraşului. Pe scurt, ea ar suna cam aşa: să conservăm/prezervăm/renovăm cu sârg valorile trecutului pentru a avea parte de o identitate în viitor. Nu lasăm frâu liber utopiilor, ci creionăm un profil logic sistemului complex pe care îl constituie un oraş-capitală de judeţ: economicul şi socialul trebuie să se integreze în cadrul natural (ecosistem), în acord cu tradiţiile istorice. Sună frumos …

 

… şi îşi demonstrează eficienţa în practică! Revenind la exemplul de mai sus, gardul viu cu pricina este îngrijit de proprietarii hotelului respectiv, care l-au înţeles ca făcând parte din peisaj! Chiar dacă nu este al nostru în acte, este al ochilor clienţilor noştri în fapt – deci cade în sarcina noastră să îi purtăm de grijă.

 

Misiunea Casa – a căutat pentru Dumneavoastră semnele unei primăveri a responsabilităţii şi în Capitală: ne-am bucurat să le găsim în centrul istoric, la Caru’ cu Bere. Iar dovada supremă că reţeta implicării funcţionează (adică este apreciată de contemporani) rezultă tocmai din faptul că, încercând să facem o rezervare de vineri pentru sâmbătă, toate locurile erau deja ocupate…

 

(Editorial publicat in revista Misiunea Casa -Noiembrie 2008)