S-a lansat episodul 7 din Star Wars.

In timp ce C3PO si R2D2 erau pe covorul rosu (neschimbati, apropo!) … scolile din Los Angeles se inchid din pricina unei amenintari teroriste.

In acest fel, copiii sunt practic invitati … sa mearga la film (care?), caci presupunem ca nu vor sta acasa, cuminti, pentru a rezolva probleme suplimentare la mathe …

Ei? Scenarii triste sau exagerari – e totuna. Problema e in alta parte: prea multa lume are arme, intr-o lume care s-a-nvatat in ritmul filmelor cu “pac-pac”…

covorul rosu

 

 

 


Cel mai greu este să nu înțelegi de ce se întâmplă un lucru, să nu-i dai de urmă, să nu-i surprinzi cauzalitatea, determinismul. E-atâta de tentant să te apuci de speculații …

Mass media occidentală e o instituție puternică și înțelege să sprijine cu informații clare, palbabile, formarea unei opinii. Noi cel puțin asta sperăm, asta credem.

Astăzi, firul al Ariadnei în dezlegarea misterului crimelor odioase de la Paris, e oferit de existența unei familii – Abdesalam, pe care avem posibilitatea să o cunoaștem, să o analizăm. Unul dintre atacatori (Brahim, sinucigașul) avea doi frați: Salah, evadatul – care e căutat în prezent în întreaga Europă, și Mohamed, purtătorul de cuvânt sui-generis – care dă interviuri (atât poliției belgiane, cât și în fața jurnaliștilor, în fața casei sale din Molenbeek, Bruxelles).

Și unde anume duce firul acesta? Ce ne spune, pe scurt, interviul cu fratele intervievat? Că familia atacatorului, familia teroristului NU A AVUT NICI UN MOMENT SEMNALE din care ar fi putut deduce anormalitatea. Deci Brahim-sinucigașul-criminal a crescut cuminte, pe lângă casa acestor oameni, într-o familie musulmană normală, și și-a dezvoltat o personalitate de sinucigaș oarecum ”în secret”. Dar asta știam, de fapt – nu-i așa? Orice sinucigaș este până la urmă un mister, căci nu știm cum acționează resorturile care pun în mișcare reacția fatală, împotriva naturii, împotriva vieții. Nu vom intra în tipologia sinucigașilor, nici nu vom căuta să decriptăm mesajele acestora. Pentru că un sinucigaș-kamikaze este în opinia noastră o armă criminală, având scopul precis de a ucide, răpind odată cu propria viață, cât mai multe vieți.

După ce va fi găsit al treilea frate – cel care azi e pe fugă, contribuind la unificarea structurilor de securitate europene care-l caută de zor -, poate vom afla mai multe despre familia Abdesalam și cum au ajuns să-și pună bombe, pentru a ucide?!

Cât de puțin însă, îl cunoaștem pe fratele nostru? Cât de puțin comunicăm cu fratele nostru? Cât de puține facem, pentru a schimba în bine pe fratele nostru? Iată întrebări pe care suntem chemați, toți frații din lume, să ni le punem, zilele acestea …

fratele atacatorilor


Că în aer pluteşte o stare de agresivitate generală – e de necontestat.

Criza mondială pune serios la lucru autorităţile din lumea largă, toţi sunt în alertă: acolo unde nu a ajuns (încă) valul problemelor financiare, loveşte mama natură sau, mai rău – terorismul sub cele mai dure forme ale sale!

Cupa Mondială ar fi trebuit să aibe ecouri în sufletele noastre:

  • să medităm asupra sunetului de vuvuzea şi cum ne va lipsi acesta de-acum încolo;
  • asupra şcolii de fotbal, supercompetiţiilor (dar şi a talentelor) europene;
  • asupra efectului distrugător al mediei laudative la care sunt supuşi jucătorii sud-americani;
  • asupra rodniciei seminţelor aruncate de organizarea unui Campionat Mondial în Asia sau America de Nord;
  • asupra realelor sau utopicelor noastre dorinţe de a retrăi, măcar la bătrâneţe – visul nopţilor de vară ale anului 1994 …

Toate acestea şi încă pe-atâtea ni s-au refuzat prin atentatele ugandeze, când 74 de oameni au trebuit să plece dintre noi, fără a afla câştigătorul competiţiei pe care, cu pasiune şi răbdare au urmărit-o 31 de zile…

Tristă stare a lucrurilor, în care forţele răului se opun micilor bucurii ale suporterilor … de pretutindeni!