August 5, 2011

45

Posted by Calin Diaconu under Comentarii din Cetate | Tags: , , , , , , , |
[2] Comments 

Dupa o anumita varsta s-ar zice ca ne folosim tot mai des de oglinda retrovizoare, pentru a avansa mai prudent si pentru a gusta din parfumul amintirilor acumulate intr-o viata de om …

Devenim eventual utili pentru experienta pe care o avem, daca stim sa nu deranjam prea mult cu sfaturile, care se cer imbracate in haina de catifea a liberului arbitru: si cei care vin dupa noi au dreptul de a gresi, asa cum si noi am facut-o la randul nostru!

Ramane intrebarea catre specialistii in jubileuri – nu numai de ce “50” a fost socotita cifra rotunda care merita atentia – cat mai ales ce ne face sa ne simtim “mai rotunzi” atunci cand avem un zero sau un cinci … in coada ?!

Multumiri din suflet tuturor acelora care ne-au sunat, ne-au transmis mesaje la telefon sau pe mail, pe face-book sau … face-to-face! Suntem alaturi in ganduri 🙂

Dupa o varsta, suntem cu ochii pe oglinda retrovizoare. Sau, nu.

 

 

 

July 2, 2011

Vârstele omului …

Posted by Calin Diaconu under Comentarii din Cetate | Tags: , , , |
Leave a Comment 

E weekend, e vară. S-au anunţat ploi – aşa că stăm în casă, nu ne asumăm riscurile unui pescuit de unde să venim uzi leoarcă … Vreme numai bună pentru meditaţie, de ce nu – asupra vârstelor omului, mai ales asupra felului în care vârsta ne schimbă fiinţa şi firea. Pentru a înţelege mai bine evidenţa, am gândit tabelul de mai jos, pe care vă invit să îl comentăm împreună!

Varstele omului: cum ne schimbam in timpul vietii?

 

February 13, 2011

Îmbătrânim în lupta cu diavolul: oare acela rămâne tânăr?

Posted by Calin Diaconu under In avion | Tags: , , , , , |
Leave a Comment 

Aşa lucrează cel rău:

… ne abate din drum şi ne răpeşte din timp;

… aduce zgomot în preajma liniştirii noastre;

… ne trimite propuneri pe care cu greu le putem refuza;

… ne-adoarme raţiunea cu acel (românesc?) “merge ş-aşa!”;

… ne-mpunge a privi micile noastre realizări ca pe nişte mari edificii;

… ne face să credem că am fi de neînlocuit;

… ne-nvaţă să promitem cu uşurinţă pentru ca mai apoi să ne-ndemne să căutăm (uneori ajutându-ne tot el să găsim) scuze în imperfecţiunea celuilalt, uitând de bârna din ochii noştri;

… se face mic, pentru ca noi să ne-ncredem luându-ne la trântă cu el;

… se face mare, pentru a ne dispera că am fi neputincioşi de victorie, alimentându-ne sentimentul inutilităţii…

Dacă eu îmbătrânesc în lupta cu diavolul, presupun că nici acela nu rămâne tânăr! Doar îngerul păzitor mi-a fost dăruit mie spre ascultare – de aceea presupun că şi cel rău dă târcoale slăbiciunilor mele, lăsându-se personalizat de înclinaţiile şi abaterile specifice persoanei, în funcţie de vârstă, nivel de cunoaştere şi experienţă, poate chiar şi stare de spirit …

... ascultă, te rugăm, Doamne, rugăciunea servilor tăi!