Comentarii din Cetate



In timp ce Bulgaria isi pregateste rromii de alegeri, parcurgand un proces firesc al “Auseinandersetzung”-ului* cu o minoritate semnificativa proportional (1 din 7 milioane!), iar aiurea-n Europa de vest politicile anti-discriminatorii sunt speculate la maxim in latura lor toleranta de catre natiunea poate cea mai adaptata la supravietuirea in regim de criza, dupa evrei … in tara noastra, spaimele contaminarii cu nelinisti sociale de tipul rascoalelor spontane, au ajuns in fine (!) la ordinea zilei.

In timp ce mesajele despre faptele reprobabile ale natiunii rrome abunda in mass-media, generand talk-show-uri despre toleranta, legalitate, minoritate, discriminare, civilizatie, libertate, schimbare si pastrare a datinilor si modului de viata, etc … de doua zile, in parcarea din fata firmei noastre, avem un nou vecin: o satra de tigani!**

Totul a decurs atat de simplu: au venit nedespartiti, intreaga familie, la spitalul specialistilor din Bucuresti si, neavand alt loc de parcare – au ales-o firesc, pe cea mai apropiata. Caruta cu coviltir, casa lor pe patru roti se numeste astazi intamplator Ford Transit – dar asternuturile pe care le-am observat cu coada ochiului in interior, scaunele cu trei picioare si masuta la care servesc cele trei mese regulate ale zilei, cosul cu care isi fac cumparaturi proaspete de la piata, relaxarea si increderea cu care asteapta externarea apartinatorului … toate sunt la locul lor: asa cum se cade unei familii de tigani care-si respecta traditiile si obiceiurile!

Caii putere au luat locul calului putere in cadrul revolutiei industriale a veacului al XIX-lea. Si vedem unde am ajuns … Ce se va alege maine din satra traditionala, care se plimba azi liber prin Europa in dube albe cu punte dubla a tractiunii pe rotile din spate – ramane o intrebare deschisa, pentru moment. Ceea ce stim cu siguranta este ca modul lor foarte relaxat de a trata criza in gluma, neplatind taxe si avand propriul sistem juridic, enerveaza din nou pe cei multi!

_______________________

* “Auseinandersetzung” = cuvant compus in limba germana, format din “aus” + “ein” + “anderer” + “setzen” si avand urmatorul sens – ma asez/opresc din lucru si ma privesc/analizez pe mine in raport cu ceva/cineva, cu scopul de a lamuri relatia existenta intre mine si acel lucru/persoana.

** Multumiri speciale Domnului Stefan Dragomirescu, autorul fotografiei de mai jos, fara de care consideratiile de mai sus nu ar fi fost posibile :-)!

Stefan Dragomirescu: "Satra moderna"


Poza nu a fost facuta pe platoul de filmare, nu a fost absolut nimic regizat!

Lucrarea exista si se deruleaza zilele acestea undeva in apropiere de Drumul Sarii. Mergeti si vedeti cu ochii vostri. Mie mi-a venit sa il strig pe nume pe cel din groapa, singurul care parea sa munceasca: “Dorele, ce faci taticu? Te misti cu … talent?!” 🙂

Atitudinea specialistilor e subliniata de pozitia mainilor afundate adanc in buzunare: sunt relaxati, stapani pe cunostintele dobandite si pozitia pe care au cucerit-o prin merite deosebite. Dorel este – deocamdata – activ in santz -, dar talentul pe care-l cultiva azi cu sarg, il va ridica pe scara profesionala intr-o buna zi … cand, la randul lui, va face saltul de la tarnacop la lopata!

Bine ne sfatuiau cei batrani, care facusera armata cea lunga – daca va intreaba “Care stii sa dai cu matura?”, aruncati-va si raspundeti “Eu!” … caci datul la matura e mult mai placut decat curatatul weceurilor cu teul sau mai rau, cu carpa umeda :-)!

Dorel si echipa lui, specialistii care-i monitorizeaza progresul ...

 


Din 3 romani care mor, pe 2 ii lasa inima. Motivele pentru care suntem pe 3 in lume la boli cardiace: alimentatia nesanatoasa, viata sedentara si stresul. Ele ne imbolnavesc in fiecare zi. Cifrele prezentate de cardiologi arata ca doua treimi din decesele anuale din Romania au cauza comuna: bolile de inima.

Vorbim despre o cifra de 150.000 care ne plaseaza pe locul trei la nivel mondial. Anual peste 10.000 de copii romani sunt diagnosticati cu boli cardiace. Au un stil de viata in care sportul nu se mai regaseste. Profesorii de educatie fizica sunt nevoiti sa-si tina orele cu jumatate de clasa, pentru ca foarte multi elevi chiulesc. Numai in Capitala, 4% din elevi au scutire medicala pentru orele de sport. Altii lipsesc pur si simplu si nu fac de loc miscare. Efectele apar in timp.


E de ras sau de plans?

Ma opresc in coada formata pe Podul Basarab – dimineata, in “rush hour”, asteptam verdele pentru a cobori spre Bdul Titulescu – si pun avariile. Comut telefonul pe functia aparat de fotografiat si ma transform in reporter de ocazie. Un reporter framantat de mult prea multe intrebari importante, carora nu le poate da raspunsuri pe fuga …

Care sa fi fost mobilul ascuns al initiativei acelora care au conceput aceasta placa memoriala?! Cum se scrie de fapt o placa memoriala?! Nu trebuiau trecuti inginerii, arhitectii, perioada in care am suferit cu totii pentru ca in acel loc a fost un santier?!

De ce au simtit nevoia sa-si laude sefii – fiecare pe al lui?! Cum s-au gandit sa impace si capra si varza?! (Apropo, cine e capra si cine se lasa mancat de cine?!)

Cata vreme s-au straduit sa scrie acest text?! Cate variante pana au ales-o pe aceasta?! Se va fi votat in mod democratic, au avut cvorum?! Cum au votat – cu bile sau la vedere?!

De unde au gasit bani pentru aceasta placa memoriala?! Au fost prevazuti in bugetul Podului inca de la inceput?!

Ma trezeste din scurta meditatie claxonul celui din spatele meu. Stii ceva? Are dreptate si omul asta, viata trebuie sa mearga inainte, daca nu altfel – macar precum coada asta, care iata – se pune incet, incet, in miscare …

Un ditai Podul, sabotat de-un stop de intersectie; un ditai Stadionul, sabotat de-un gazon: traim intr-o lume imperfecta si totusi avem timp pentru placi comemorative.

O fi bine? O fi rau?

"Inceput de ... si finalizat de ..." : s-a inventat placa memoriala nesimtita!


Un ochi de artist al strazii – a imaginat scena de mai jos: o mana uriasa prinde micutul soricel (patat pe labute cu sangele propriului popor), si-l arunca in lada de gunoi a istoriei…

Gaddafi se ascunde, iar spectrul reintoarcerii lui exista. Cu atat mai valoroasa este lucrarea, pe care artistul a compus-o in plina zi, sub amenintarile reale ale partizanilor unui regim care nu a capitulat inca, in mod oficial.

De aceea, daca ajuta cu ceva recunoasterea unora care am trecut printr-o despartire de-un dictator: sunteti pe drumul cel bun, frati libieni :-)! Gasiti-l pe fugar si gasiti-va si voi linistea!

A cui e mana cea mare?

« Previous PageNext Page »