E de ras sau de plans?

Ma opresc in coada formata pe Podul Basarab – dimineata, in “rush hour”, asteptam verdele pentru a cobori spre Bdul Titulescu – si pun avariile. Comut telefonul pe functia aparat de fotografiat si ma transform in reporter de ocazie. Un reporter framantat de mult prea multe intrebari importante, carora nu le poate da raspunsuri pe fuga …

Care sa fi fost mobilul ascuns al initiativei acelora care au conceput aceasta placa memoriala?! Cum se scrie de fapt o placa memoriala?! Nu trebuiau trecuti inginerii, arhitectii, perioada in care am suferit cu totii pentru ca in acel loc a fost un santier?!

De ce au simtit nevoia sa-si laude sefii – fiecare pe al lui?! Cum s-au gandit sa impace si capra si varza?! (Apropo, cine e capra si cine se lasa mancat de cine?!)

Cata vreme s-au straduit sa scrie acest text?! Cate variante pana au ales-o pe aceasta?! Se va fi votat in mod democratic, au avut cvorum?! Cum au votat – cu bile sau la vedere?!

De unde au gasit bani pentru aceasta placa memoriala?! Au fost prevazuti in bugetul Podului inca de la inceput?!

Ma trezeste din scurta meditatie claxonul celui din spatele meu. Stii ceva? Are dreptate si omul asta, viata trebuie sa mearga inainte, daca nu altfel – macar precum coada asta, care iata – se pune incet, incet, in miscare …

Un ditai Podul, sabotat de-un stop de intersectie; un ditai Stadionul, sabotat de-un gazon: traim intr-o lume imperfecta si totusi avem timp pentru placi comemorative.

O fi bine? O fi rau?

"Inceput de ... si finalizat de ..." : s-a inventat placa memoriala nesimtita!


Nu a venit Argentina. Dar la un moment dat, vom incepe, totusi.

Inainte de adevarata inaugurare a noului stadion “23 August” – sau, cum ii spune acum “National Arena” (dintr-o umilinta suplimentara si oarecum inutila fata de noii stapani – care-or mai fi si aceia?), sa ne gandim la asteptarile pe care le avem … de la cei ce vor juca in viitor: fie in meciuri de Campionat, meciuri europene sau meciuri ale echipei nationale.

Vom incepe bine, cu un meci contra Frantei.

Dupa esecul organizarii meciului cu Argentina lui Messi care n-a mai prins avionul la timp, a urmat demisia lui Ionut Lupescu ( din pacate fara vreo directa legatura cu anularea meciului inaugural ) – iar acum, la inceputul lui Septembrie, vom afla cat de competitivi suntem la export.

Franta nu are motive sa ne ierte – dar presimt ca baietii lui Piti se vor concentra si vor juca la sacrificiu, fiindca le-a fost promisa o prima inedita: castigati cu Franta si admit reintoarcerea lui Mutu si Tamas! Cinismul lui Piturca a atins cote de pe care putini le-ar fi banuit – adica jucati cu seriozitate, si va inlocuiesc cu niste neseriosi, de care ma bucur ca am scapat :-)!

Nu pot estima cat de mult ne vom apropia prin acest nou stadion de elita fotbalului mondial, dar fenomenul stadion-presiune/sustinere public-rezultat este cat se poate de real si merita urmarit. Doar de aceea, s-au desfiintat pistele de alergari (atletism) – nu? Altfel, ce legatura gasiti intre Stadioane si Elite?!


Ascutimea mintii inseamna a taia din infinitele posibilitati care iti stau in fata – pana ajungi la aceea, singura corecta, dreapta, cel mai probabil a fi incununata de succes pe termen lung …

Agerimea mintii e folositoare atunci cand esti pus sa te descurci in multitudinea optiunilor de raspuns, folosind la nevoie arma tupeului, a misto-ului, pentru a-ti asigura victoria momentului …

Ce privim cu mai multa placere? Pe cine consideram mai convingator?

Un Mitica de Bucuresti nu va putea intelege cum se tine Primar de atatia ani Dl Ciuhandu la Timisoara, dupa cum un banatean molcom nu va putea pricepe de ce noi, la Bucuresti – preferam un mistocar de talia lui Oprescu.

Alegerea intre ascutiti si ageri, la nivel local – este in functie de limbajul pe care il inteleg si deci sunt pregatite sa il asculte massele, cand le vine vremea votului … Iar decizia, la nivel national – se ia dupa cum am vazut, in functie de prezenta la vot a romanilor care traiesc … in strainatate! 🙂

 


În timp ce ancheta Procuraturii caută să arunce lumină asupra cauzelor tragediei de la Maternitatea Giuleşti, Ministrul Sănătăţii iese pe post şi solicită Primăriei să suspende conducerea administrativă a spitalului.

Primarul Oprescu se trezeşte vorbind: “Nu putem să-i suspendăm, avem de rezolvat o chestiune tehnică … vedeţi, contractul de muncă al conducerii Spitalului Giuleşti este cu … Ministerul Sănătăţii!”

Ah, ce simplu e când cunoşti Legea – şi ce urât atunci când încerci să găseşti portiţe de scăpare în necunoaşterea ei… Căci odată cu preluarea Spitalelor, Primăria a preluat automat toate contractele pe baza cărora acestea funcţionau!