March 14, 2015
Ce poți pune în locul capitalismului? Nu prea ai ce … pentru că am văzut, comunismul nu e capabil să ajungă până la resortul intim care declanșează în om acea poftă de muncă pentru plăcerea de a avea. Plăcere temporară, bineînțeles – pentru că fiecare milionar își pune serios problema testamentului. Aveți idee de ce ne moleșesc promisiunile socialismului?
Una din pozele care au făcut carieră în campaniile împotriva capitalismului … Însă cozi au existat și în socialism. Există o altă cale?
January 24, 2015
Psalmul 125 ne promite: ”cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera”.
Două activități de bază în agricultură, principala sursă de existență a oamenilor pentru o îndelungată perioadă de timp, sunt comparate între ele și autorul ne pune la încercare: de ce ar sta lucrurile așa și nu altfel?
O interpretare posibilă ar fi aceea că semănatul este o muncă mai anevoioasă decât seceratul. Dar știm că nu-i așa: aruncarea semințelor pe câmp nu presupune nici pe departe un efort atât de mare ca aplecatul și adunatul spicelor în snopi. În plus, la seceriș, în afara durerilor de șale, unde mai pui că ai de-a face cu secera, cea tăioasă și din fier – cu potențial de accident pentru cei mai puțin îndemânatici, bolnavi sau începători.
Dar dacă acceptăm că semănatul e de fapt mai ușor decât seceratul – care să fie tâlcul expresiei?!
Ne-am gândi de ce n-ar fi tocmai opusul vorbei ”după râs, vine plâns” – care a fost gândită drept avertisment pentru cei ce râd aiurea, fără a mulțumi și fără a recunoaște că Altcuiva i se cuvin laudele pentru starea de bine de moment, care durează atâta cât harul lui Dumnezeu e dat fiecăruia. Cine înțelege expresia ”vom primi darul pe măsura harului” (Efeseni 4,7) , pricepe și faptul că nu putem să râdem oricum și oricât fără a admite instabilitatea lumii din jur și fragilitatea noastră interioară. Revenind: dacă ar veni plâns după râs, de ce nu ar exista și contrariul: să vină râsul după plâns?! Mai degrabă – după faptă și răsplată, sau nimic trainic nu se realizează fără sacrificiu.
În orice caz, dacă există vârste ale gândului, nu cred că Psalmistul ar fi fost preocupat de gândire de dragul gândirii. Aceasta aveau s-o facă sofiștii … ci mai degrabă de gândire de dragul mântuirii: lui și a urmașilor lui. Care să fie atitudinea noastră față de muncă? Care să fie atitudinea noastră față de răsplata muncii noastre? Cum se măsoară implicarea muncitorului în munca depusă și cum conștientizează el însuși această implicare? Cum o dezvoltă, împreună cu cel pus să împartă roadele câmpului … muncii? Iată întrebări care i-au frământat pe oameni atunci, ca și acum.
Adevărul psihologic al expresiei ar fi de căutat în goana noastră eternă după certitudini.
Cel ce seamănă plânge pentru că nu are siguranța rezultatului pentru efortul depus. Munca lui, truda lui, se pot lesne ”evapora” pot fi de multe ori ”în van”. (Înțelegerea vanității fiind o preocupare a Ecleziastului, urmaș al Psalmistului David și continuator al acestuia – cel care spune: ”Vanitas vanitatum, omnia vanitas!”).
Dacă ne gândim la ceea ce se poate întâmpla cu sămânța aruncată: că pot veni păsările să o mănânce, că poate fi purtată de vânt în loc neroditor, că poate fi lipsită de ploaie sau poate fi năpădită de buruieni … găsim multe motive de lacrimi materiale în timpul semănatului (asupra lacrimilor spirituale si a Parabolei Semănătorului – vezi mai bine Matei, cap. 13, despre felul în care lucrează Cuvântul lui Dumnezeu în oameni).
Altfel resimțim munca, fie ea și mai grea, dacă ne bucurăm de rezultate, dacă le avem în fața ochilor, dacă sunt palpabile, măsurabile, dacă putem să ”ne săturăm vazând cu ochii” – în sensul acelei mulțumiri, fie și de-o clipă, că am realizat ceva prin munca noastră.
Știm însă că nu laudele celor din jur, nu diplomele de pe pereți și nici chiar răsplata materială nu vor da motiv de bucurie și liniștire deplină sufletului nostru, ci doar faptul că nu a fost (chiar) totul în zadar …
Munca poate fi în opinia noastră, de mai multe feluri:
Rămâne să vedem cum îndreptăm nemunca (lenea), munca în zadar și nerecunoștința noastră – pentru darurile primite și … spor la semănat!
Vincent van Gogh – Semănatorul: din pământ suntem și în pământ ne vom întoarce – lăsăm în urmă darurile pe care le-am primit … și semănăm cu încrederea că ”ce-i al nostru e pus de-o parte”!
January 12, 2015
Cred ca am mai povestit cadva despre orasele-fantoma din China. In urmatorii 10 ani, daca istoria se va scrie dupa planurile celor care conduc acum de la Beijing si Shanghai, vom asista la un experiment social fascinant (mutari masive de la tara la oras). Pana atunci insa, lucrurile – asa cum le-ntelegem din filmul prezentat – arata destul de urat …
September 15, 2014
Ikea surprinde din nou prin simplitate – pentru că știm cât de greu se ajunge acolo.
Catalogul IKEA, instrument aflat în centrul comunicării cu Clientul-Beneficiarul final, se confruntă probabil cu un asalt fără precedent din partea companiilor producătoare de mobilier sau a acelora care ofera soluții pentru design-ul de interior, online.
Tocmai de aceea, IKEA s-a gândit să transmită un mesaj de mulțumire fidelilor ei Clienți, pe care-i recompensează cu un zâmbet și o asigurare: suntem aici, rămânem pe poziții, nu ne vom schimba în esența noastră. Modelul pe care vi l-am propus începând cu anii 50 ai veacului trecut e unul viabil …
Dar lupta pentru costuri scăzute și grija față de mediu nu rezultă deloc din afirmația mândră că vor continua să tipărească pe hârtie, faimoasele lor cataloage!
Oricum, când prin intermediul celor 351 de Magazine, răspândite în 43 de țări, comercializezi 1% din masa lemnoasă a planetei … poți găsi resurse să glumești pe seama cataloagelor pe care le tipărești … clasic, nu?
Cum să numim atutudinea IKEA: încăpățânare sau consecvență?
September 2, 2014
Lucrand in servicii de-o viata, ma bucur sa redescopar valente noi ale relatiei dintre Prestator si Beneficiar, dintre Agentie si Brand, dintre Consultant si Client …
1. Cladim unul pe feedback-ul primit de la celalalt. Adica schimbam intrebari intre noi, cautand iesirea spre lumina, spre starea de certitudine, tinandu-ne de mana. De unul singur, n-o poti nimeri in meseria noastra – nici macar in gluma.
2. Avand atata nevoie de dialog, daca pornim de la preconceptia ca noi stim mai bine pentru ca suntem specialisti, fara sa avem intelepciunea de a-i acorda celuilalt spatiul de manevra in idei, pana la exprimarea lor cvasi-paternala, gresim. Pentru ca ne ingustam sansele si pentru ca rapim bucuria: creativitatea este si a celui care genereaza ideea, nu numai a executantului ideii. Cat mai conteaza a cui a fost ideea, daca eram intr-o discutie onesta, intr-un schimb de idei? (Numai vanitosii retin in autobiografii merite care nu le apartin.)
3. Ar fi suficienta o lume intermediara, de secretare bine trainuite, care sa noteze cu atentie si sa retina cu exactitate fiecare idee cu adevarat “principala” pe care Clientul o rosteste in timpul intalnirilor. Dar nu mai bine am deveni noi, consultantii, cu umilinta, aceste secretare atente si anticipative – pe care la urma urmei fiecare sef si le doreste aproape? Probabil ca fiecare secretar batran ar putea fi consultant in anumite privinte. Si cu siguranta un consultant batran are un aer de secretara, care se mira de intelepciunea sefului si are grija de buna dispozitie a acestuia …
4. Sa nu mergem chiar atat de departe, pentru ca din pacate – sau din fericire ? – nu suntem, nu trebuie sa fim simple secretare, oricat de important este faptul ca transcriem pe curat ideile altora: felul in care o facem, filtrul prin care le trecem, ceea ce vrem sa retinem sau sa accentuam, face din noi mai mult decat simpli copisti. Uneori gresim, dar conteaza sa invatam din greseli si sa mergem mai departe!
…
Asa ca rezum, privind fotografia de epoca de mai jos. Fara INPUT-ul Clientului, nimic nu functioneaza, iar daca e sa iasa ceva bun, acest lucru nu se poate intampla in afara Echipei care trebuie sa se sudeze. Echipa Client-Agentie e un angrenaj, unde amandoi suntem in egala masura aparatorii Brandului, unde amandoi ne gandim cum e mai bine pentru Brand – nu pentru noi. Doar asa vom reusi sa ducem mai departe aceasta frumoasa meserie … de publicitari!
La sfarsit, nu te mira daca te strange … cauta sa vezi amanuntele discutate initial!
Calin Diaconu 