Fotograf de ocazie



Strada – atunci cand se-ntinde si se face sosea – creeaza diferite perspective.

Pe cand la munte sau printre dealuri e o placere sa te iei la tranta cu curbele si nu te poti plictisi de spectacolul oferit de natura, la campie lucrurile stau diferit: soferul depinde de calitatea sonorizarii si inspiratia DJ-urilor, daca e meloman …

Dar stati asa, si la campie ai parte de splendoarea unor apusuri spectaculoase. Sau alte fenomene – ca acesta pe care l-am consemnat pe drumul nostru de intoarcere, de la Traian/Neamt, unde am avut bucuria sa particip la Congresul Asociatiei Catolice din Romania.

Frumos, nu? Un gand special de multumire – fotografului de servici, Dl Alexis Dimcev – un companion de calatorie foarte placut, care are darul de a scurta calatoria prin pasiunea pentru dialog …

Perspective.jpeg


59124

E o săptămână de când am ajuns într-un loc al liniștii sau poate al vieții adevărate – căci rădăcinile slavone și sârbești ale termenului ”jitia” ne poartă spre ”viață”, așa cum trebuie ea trăită: în liniște! (Značenje reči žitije = Sensul Vieții) …

Aflată la sud de Craiova, Mănăstirea Jitianu are multe de povestit și de aceea invităm pe cei aflați în trecere, să se abată pe drumul ce duce spre Calafat (reper: satul Braniste, comuna Podari) pentru a descoperi o construcție bisericească fortificată cu un turn de apărare (culă oltenească, cu scară interioară și ferestre pentru țevile flintelor …).

E un loc în care găsiți atât povești despre haiducii Olteniei dar și fapte concrete, despre eforturile pe care Comisia Monumentelor Istorice din perioada interbelică (în 1932 -Președinte Nicolae Iorga, Director Nicolae Ghica-Budesti) a găsit de cuviință să le facă pentru a recupera trecutul prăfuit. Pentru înaintași, redescoperirea valorilor era o datorie aducătoare de liniște, de siguranță: știind cine am fost, vom afla cine suntem și vom înțelege încotro ne îndreptăm.

Dacă legenda locului ar fi adevărată, cum că Mănăstirea Jitianu s-ar fi construit pe rămășițele unei Biserici mai vechi, de pe vremea lui Mircea cel Bătrân, iar locul era unul mlăștinos (rovine = mlaștină) … atunci poate că am avut șansa de a ajunge pe locul unde, cândva, viteaza armată a Țării Românești a oprit valul otoman condus de aprigul Baiazid Ildirim.

Foarte interesante ne-au părut asemănările de stil – între Mănăstirea Jitianu și Biserica Greco-Catolică ”Sfântul Vasile cel Mare” din Bucuresti (din strada Polonă nr 50).  Dar explicația e simplă, dacă ne aducem aminte de implicarea aceluiași Nicolae Gica Budesti, în realizarea planurilor Bisericii din București … și mai ales de pasiunea lui pentru promovarea stilului neo-românesc.

Iată, Catedrala Greco-Catolică din București:

catedrala sf vasile cel mare bucuresti

Iar mai jos, vă prezentăm imaginile culese în timpul vizitei noastre la Mănăstirea Jitianu, pentru a înțelege forța de comunicare a arhitecturii, și cum anumite locuri ni se par dinainte-cunoscute (sau cel puțin … familiare!).

Ne-au impresionat în mod deosebit, inscripția latină a tabloului intitulat ”Rembrandt van Rijn”, un mozaic de mici dimensiuni aflat la intrarea în mănăstire, având inscripția latină (!) Ad aperti sunt oculi eorum, et agno verunt eum … dar și scara interioară a culei (turnului de apărare) sau vechiul cimitir, cu cruci semi-îngropate de lângă o groapă comună (o holeră izbucnită după Războiul de Independență). Semne ale atașamentului față de Roma (sau ale programului politic de latinitate răsăriteană pentru români) veți găsi și în îmbrăcămintea sfinților și în simbolurile decorațiunilor …

Latinitatea oltenilor nu trebuie căutată numai în perfectul lor simplu, iar neo-românismul epocii interbelice merită studiat – pentru că rădăcinile românești au fost cu adevărat necesare în perioada în care România Mare începuse să guste din destinul unei mari puteri regionale …

This slideshow requires JavaScript.

 

 

 

 


Să le urăm Păstorilor noștri un Sinod Bun!

Și să ne exprimăm dorința unui mesaj clarificator din partea Prea Sfințiilor lor către popor, în privința dramei migranților care surprinde Europa de câțiva ani. Cel puțin începutul – ne permite să sperăm că acest mesaj va veni, și va fi unul concret: vom afla ce avem de făcut împreună, pentru a alina durerile unor dezrădăcinați … care pe unii îi sperie, pe alții îi înfurie, altora le descoperă milostenia și altora limita răbdării care mereu se cere depășită!

Micuța Catedrală greco-catolică ”Sfântul Vasile cel Mare” din strada Polonă nr 50 a fost ieri gazda unei Sfinte Liturghii Arhierești, care a marcat începutul lucrărilor Sinodului. Acest lucru ne-a reamintit că la anul 1909 românii ardeleni veneau cu pașaport într-o Românie care, la vremea aceea se oprea la Carpați.

Fericită coincidență, ca exact în ziua de 10 mai – ziua marelui jubileu al celor 150 de ani de la instalarea dinastiei de Hohenzollern în România, Episcopii catolici să slujească împreună, la altarul sfințit și bineplăcut preotului biritual – astăzi Fericitului între Sfinți, Vladimir Ghika! (… a cărei zi în Calendarul Bisericesc Catolic, reamintim că este 16 mai).

Personalitatea puternică a Regelui Carol I și  îndelungatele strădanii ale Episcopului Raymund Netzhammer, au permis emigranților români greco-catolici de la începutul secolului trecut ( care plecaseră din Ardeal, din pricina prigoanei unei deznaționalizări forțate!) să aibe un lăcaș de cult al lor.

Ce este un emigrant? Cine-i poartă de grija sufletească, pentru a păstra o moralitate proprie dar și pentru a accepta mai ușor sistemul moral – de multe ori diferit, al lumii în care-și dorește integrarea? Cum trebuie noi, cei care-i primim, să ne purtăm față de un om care e suspendat între două lumi? Cum le facem loc în lumea noastră? Ce trebuie să facem pentru a reclădi încrederea creștinilor în musulmani și a musulmanilor în creștini? Cum putem ajuta să se pună capăt războiului, să revenim la normalitate? Care sunt veștile despre martirii din Siria? Și mai ales, dacă este ceva ce putem face noi, pentru a ajuta?

Nu e un strigăt al neputinței și nici o resemnare în fața jocurilor politice ale marilor puteri, pe care le întrevedem din perspectiva politicii de echilibru inventată de ”stăpânii mărilor” pentru a conduce pâmântul prin porturi strategice și rute logistice ale unui comerț care poate îmbogăți material. Este mai mult.

E convingerea noastră că grija și  implicarea Bisericii catolice sunt firești în dramele prezente ale planetei noastre. Sunt păcatele universale, pe care Sinodul Episcopilor Catolici din România va încerca să le corecteze în partea aceasta de lume, bineînțeles, într-o fraternă colaborare cu Biserica Ortodoxă Română, o soră mai mare și mai mică, în același timp!

Și ar mai fi ceva. România are înscrisă în limba sa și în codul genetic al poporului, amprenta și destinul unei latinități orientale. Vom ști să sfătuim, prin exemplul și experiența noastră, pe frații noștri apuseni în privința încercărilor ce ne așteaptă?

in fata catedralei

 


Poezia unei jucarii de plastic, pe care o stim de la mare – mai tineti minte serialul?

Suntem de părere că se pot face pasi pentru integrarea omului in natura, folosind imaginea unor animale simpatice – cum este delfinul – dar … ce se-ntâmplă la sfârșit cu plasticul acestora, ne putem întreba … în mod serios.

În mod neserios, ne putem întreba dacă obiectul galben e nisip sau piele? Pentru artista promotoare a culturii pop, Christa Dichgans (n 1940) – e un plus, că ne-a transmis, în dimineața aceasta, întrebările ei: oare nu despre asta e vorba, în artă?

 

flipper_dichgans

 


Plate_Dinner_Cattelan_Spring_Laundry.jpg

« Previous PageNext Page »