Media



CIRCUS POSTER

Unul din motivele pentru care am optat – în 1994, să lucrez în publicitate – a fost şi acela că era un domeniu absolut nou pentru toată lumea românească, proaspăt eliberată de încorsetarea planificării „centralizate”…

În pauzele dintre două proiecte, dar mai ales pentru a ne justifica prezenţa necesară în peisajul tot mai capitalist al pieţei româneşti, am avut ca temă obişnuită de meditaţie influenţa publicităţii asupra economiei – adică modalitatea în care noi, publicitarii, ajutăm business-urile să crească, rolul şi misiunea noastră în ecuaţia afacerilor.

Azi pare a fi la modă o altă întrebare: cum afectează economia, sau mai bine/sincer spus CRIZA ECONOMICĂ, business-ul nostru publicitar…

O primă evidenţă este cea dintre oscilaţia Produsului Intern Brut (PIB) şi Evoluţia Pieţei Publicităţii. În cazul economiilor care au măsurat acest raport s-a observat o rată de 1 la 5 – dacă scade PIB-ul cu 1 procent, publicitatea scade cu 5… Cum PIB-ul României a scăzut în 2009 faţă de 2008 cu 7% – asta înseamnă că industria publicităţii s-a prăbuşit anul trecut cu cel puţin 35%, conform formulei.

De ce este publicitatea un senzor fin al economiei, e lesne de explicat. Bugetul de publicitate se constituie de obicei în funcţie de volumul afacerii: dacă acesta scade, scade şi investiţia în comunicare. (În afara acestui obicei ar trebui menţionate: lansările de produs – unde investiţia în brand din primul an, urmează să se acopere treptat, în anii următori; sau strategiile agresive ale marilor concerne/jucători, care tocmai în vremuri grele atacă agresiv cota de piaţă!)

În ce priveşte tonul general al campaniilor, anul trecut a fost în mare măsură anul promoţiilor, ele au continuat evident şi anul acesta, însă ceva mai temperat. Tentaţia de a debloca mecanismul achiziţiilor cu un „ceva extra” oferit „în plus” a fost temperată pentru că imaginea nu se poate construi trecând „dintr-o promoţie în alta”.

Se aşteaptă de la publicitate să „revigoreze” complexul mariaj al cererii cu oferta – stimulând pe prima în timp ce pune într-o lumină cât mai încîntătoare pe cea de a doua. OK, suntem aici tocmai pentru asta – dar cum putem reface încrederea cumpărătorului în „ziua de mâine”?…

O provocare majoră a publicitarilor (cât şi a marketerilor în general) va fi de a înţelege noul profil al consumatorului român, care odată cu lecţiile crizei se conturează, tot mai preţios şi conştient de propria-i valoare – la orizont! Ce şansă pentru evoluţia breslei, nu-i aşa?

Înfrăţirea cererii cu oferta


“Exclusivitate” e un cuvânt care nu se mai foloseşte în limbajul de afaceri din Occident: nu e moral şi nici legal să acorzi unui “ales” avantajul singularităţii; ar fi o armă prea puternică, periculoasă, generatoare de dezechilibru.

Poate acestea le-au gândit oficialii Federaţiei noastre de Fotbal, când au semnat la începutul anului 2009 noul contract pe 4 ani, pentru promovarea brandului URSUS, lăsând în acelaşi timp loc liber pentru Chivu să devină imaginea mărcii competitoare, BERGENBIER.

Legătura între “fenomenul fotbal” şi bărbatul care priveşte meciurile însoţit de o “bericică bună” în faţa televizorului este foarte strânsă… Sunt studii care arată cu cât creşte nu numai audienţa posturilor de televiziune, dar şi consumul de bere în timpul partidelor echipei naţionale. Concluzia că mărcile fruntaşe din industria berii au pentru ce se lupta în timpul sezonului fotbalistic – este evidentă. Ne punem însă întrebarea: cum se duce această luptă şi ce înţelegem noi din ea? Noi, consumatorii de bere, publicitate şi – bineînţeles, fotbal?

Azi, îl văd pe Chivu îmbrăcat în echipamentul pe care scrie URSUS iar mâine sunt surprins de acelaşi căpitan – simbol al echipei naţionale, promovat pe post de chelnăr de lux în rândul prietenilor săi de cârciumă, servind cu entuziasm “adevărata bere” – BERGENBIER?!

O primă învăţătură importantă pentru consilierii juridici ai Ursus Breweries – dar şi pentru noi ceilalţi, ar fi aceea că un contract de asemenea anvergură trebuie să cuprindă suficiente clauze asiguratorii… pentru a evita situaţii nefireşti ca cea de acum. (Aparent, suntem în situaţia: unul aduce banii, iar celălalt primeşte beneficiile!)

O a doua concluzie ar putea fi aceea că duritatea din viaţa de zi cu zi, lipsa de etică a zilelor noastre s-a transferat şi în sport – dacă nu pe teren, atunci cu siguranţă în vestiar şi în birourile administrative… (să ne imaginăm cum privesc Marica sau Tamaş alegerea făcută de Bergenbier).

Interesul pe termen scurt al Naţionalei, la începutul lui 2009 a fost acela de a rezolva problema sponsorului în vreme de criză. Din păcate, soluţia celor două săbii în aceeaşi teacă nu face decât să accentueze criza prin care trece fotbalul românesc.

Tricourile cele noi ale Nationalei


Poate că unii dintre voi aţi reţinut, în zappingul de cu seară printre canelele de nişă, o emisiune interesantă a Discovery Channel – cu nişte vase special echipate pentru prinderea unor crabi uriaşi… Se cheamă “Deadliest Catch” – o emisiune care, neavând scenariu scris … se “înscrie” în rândul emisiunilor de tip “Reality Show”.

Furtună, deziluzii, probleme tehnice care trebuie rezolvate din mers, contratimpul sezonului de pescuit crabi în Marea Nordului… toate stropite cu un limbaj marinăresc al unor oameni deprinşi să înfrunte riscul! Şi bineînţeles, a nu se uita stress-ul calculelor peste calcule – tonele de crabi transformate în lire sterline …

Dar iată că  moartea îşi face loc brusc în acest serial. Căpitanul Harris are un atac cerebral pe vasul său Cornelia Marie – şi, cu toate intervenţiile medicilor, se stinge la spital…

Căpitanul Harris şi fiii săi

« Previous Page