Sa ne lamurim un pic …
Articolul de ieri seara (https://calindiaconu.wordpress.com/2011/08/13/end-the-riots-with-a-smile/), cu tot cu cantecelul animat pe care l-am postat pe YouTube a fost gandit initial pe structura de secvente pe care v-o descriu mai jos. Din pacate, mijloacele tehnice (studioul de animatie, cunostintele de editare in programe 2 si 3D) lipsind aproape cu desavarsire, ne-am gandit sa inlocuim cu poezie (cuvantul e mai explicit) si muzica (iti creeaza o anumita stare). La un moment dat, Tudor (11) ma intreaba “daca nu e prea trist”? “Ba da!” – ii spun, dar asa trebuie sa fie – atunci cand liniile isi ies din firea lor linistit curgatoare intre doua puncte …
1. Filmuletul ar trebui sa inceapa cu o Linie – care, fiind singura, se plictiseste. Eventual, pentru a nu fi acuzata de lenevie, sa isi aduca aminte de felul in care s-a nascut: unind (cu greu) doua puncte.
2. Pentru a iesi din plictiseala, linia are dreptul de a se juca un pic, simuland mersul unui baston prin spatiu, isi poate crea o extensie curba de tip “maner”, se poate intinde pe jos, se poate curba si mai mult, pana devine un cerc perfect.
3. Cercul si Linia prieteni. Se tatoneaza, timizi si discreti, in armonia respectului reciproc pe care doi necunoscuti o manifesta la inceputul unei relatii atunci cand simt ca se vor iubi cu pasiune, ca vor ajunge sa fie una pentru ca se potrivesc substantial (atomic!) unul cu celalat.
4. Apoi, plictiseala loveste din nou. Ce stare de bine fals, plictiseala asta si cum poate lenevirea sa placa unora?! ( In paranteza: imi amintesc ca in revista subversiva BRAVO pe care o citeam pe sub banca in Liceul German al anilor ’80 – penultima pagina parca era dedicata unor tineri vest-germani care doreau sa corespondeze. Multi, foarte multi treceau la “hobby”-uri – cuvant neinterzis dar prea putin adaptat limbii romane – un socant “faulenzen”, care s-ar traduce cu “puturosala”).
De prea mult bine si din plictiseala, spuneam, Linia si Cercul se ciocnesc unul de celealalt, se impiedica, Linia bate Cercul in joaca, Cercul sare ca o minge peste Linie, strivind-o!
5. Din “razboiul” acesta starnit din senin intre Linie si Cerc, mai intai iese victorioasa Linia. Loveste Cercul cu furie, pana il transforma in … Patrat! Motiv de gluma: Cercul-Patrat iese schiopatand din scena, nu de alta, dar roata patratoasa si colturoasa se invarte saraca mai greu … Iesirea e punctul in care norii razbunarii se aduna. E punctul culminant.
6. Patratul se umfla din interior, redevenind Cerc, isi regaseste locul in scena dand tarcoale Liniei (acum abia ai nevoie de 3D, pentru ca treci prin spatele si prin fata ei) … si, cand asteptam cu totii marea razbunare pentru umilinta suferita anterior, Cercul gaseste de cuviinta sa se desfaca resemnat la picioarele Liniei!
7. Finalul: pot fi doua linii, paralele, care strabat de la un capat la altul ecranul – pana ce hotarasc sa se intersecteze. Stiti electrocardiograma, pe invers – de la moarte (tacere) spre viata (puls, zvacnire) – apoi tot mai multe linii – fire, care impletesc hotarat o funie trainica, ce se ridica mladios (verde) pe verticala – stalpul vietii! Firele se transforma in fibre (maro), fibra lemnoasa in modele de stalp vechi romanesc, pe care il regasim spre studiu daca vizitam Maramuresul sau Muzeul Satului din Herastrau :-)!
Ce faceau cu timpul lor (liber) stramosii nostri daco-romani?
Calin Diaconu 