Sa cobori in maruntaiele Pamantului pentru a admira frumusetea lucrarii apei, care ridica sau coboara, picatura cu picatura, stalpi in spatii mari de catedrala – e o experienta in care frigul mormantului (desi actiunea se petrece dedesubt!) e alungat de uimirea cunoasterii unei lumi atat de diferita de a noastra.

Un frumos care etic proslaveste rabdarea infinita a naturii si neamestecul omului in afacerile interne ale grotei …

Si totusi, miile de turisti cotizanti la minunea din Postojna, “au grija” sa aduca cu ei, pe langa respiratie, transpiratie, grasime pe degete, spori pe haine … atacand in felul acesta microclimatul care are nevoie de izolare totala!

This slideshow requires JavaScript.

 


Dupa o anumita varsta s-ar zice ca ne folosim tot mai des de oglinda retrovizoare, pentru a avansa mai prudent si pentru a gusta din parfumul amintirilor acumulate intr-o viata de om …

Devenim eventual utili pentru experienta pe care o avem, daca stim sa nu deranjam prea mult cu sfaturile, care se cer imbracate in haina de catifea a liberului arbitru: si cei care vin dupa noi au dreptul de a gresi, asa cum si noi am facut-o la randul nostru!

Ramane intrebarea catre specialistii in jubileuri – nu numai de ce “50” a fost socotita cifra rotunda care merita atentia – cat mai ales ce ne face sa ne simtim “mai rotunzi” atunci cand avem un zero sau un cinci … in coada ?!

Multumiri din suflet tuturor acelora care ne-au sunat, ne-au transmis mesaje la telefon sau pe mail, pe face-book sau … face-to-face! Suntem alaturi in ganduri 🙂

Dupa o varsta, suntem cu ochii pe oglinda retrovizoare. Sau, nu.

 

 


Într-o lume care nu mai acceptă altceva în afara perfecţiunii clasice, PHOTOSHOP-ul e chemat la rampă, să execute flic-flacuri şi să salveze aparenţele.

Susan Boyle nu avea nevoie de asemenea transformări, pentru că talentul dăruit ei de Dumnezeu a ridicat o sală întreagă în picioare la BRITAIN’S GOT TALENT: odată în plus, înţelegem mecanismul tip şoc după care funcţionează mentalitatea occidentală de consum: “No, şochează-mă tu bine, zgâlţâie-mă din rărunchi, să-mi trezeşti interiorul amorţit, şi ţi-oi răspunde cu lacrimi şi aplauze, ovaţionând şi fluierând printre strigăte şi YESSS-uri delirante!”

Cel puţin, aşa rezultă din filmuleţul pe care-l vedeţi aici, care merită din plin atenţia noastră:                                                                http://www.youtube.com/watch?v=RxPZh4AnWyk&feature=related


This slideshow requires JavaScript.


Cateva date preliminare…

La sfarsitul secolului al XIII-lea, Toscana era impanzita de orasele – fiecare avand propriul teritoriu, propria jurisdictie, adevarate statulete in miniatura: Lucca, Pistoia, Prato, Pisa, Arezzo, Siena si, bineinteles, Florenta. Era evident ca intre aceste orase aveau sa se dezvolte tensiuni, deoarece fiecare dorea extinderea teritoriala a “contado”-ului, iar aceasta nu putea fi realizata decat in dauna vecinilor …

In acel secol, s-au cristalizat doua partide – guelfii si ghibelinii. Denumirile si diferentele proveneau din nordul Europei: unii erau partizani ai Papei (guelfii) – plecati initial de la un duce al Bavariei, Welf (sau Wolf – lup). Ceilalti, ghibelinii – luptau pentru Imparatul Frederic I – Barbarossa, numele lor provenind de la un castel din Suebia (Schwaben) – Weiblingen…

In Campia din Casentino, pe campul numit Campaldino, are loc – in data de 11 Iunie 1289, una din marile batalii dintre aceste doua “partide”. Guelfii, o alianta formata in jurul florentinilor – sunt cei care castiga batalia impotriva Ghibelinilor, aliati in jurul orasului Arezzo … nu in ultimul rand, datorita tradarii contelui Guido Novello, care avand rolul unei interventii de rezerva, a preferat sa nu se implice!

Ar mai fi de adaugat ca tanarul pe atunci Dante Aligheri, in varsta de 24 de ani, a luat parte la Batalia de la Campaldino, in prima linie a guelfilor invingatori (vezi Purgatoriu, cartea a V-a, 88-129).

This slideshow requires JavaScript.