… îmi zboară gândul către Ardeal.

Din multă toleranţă şi drag pentru naţiunile conlocuitoare, la Târgu Mureş zice-se că ar fi vreo trei mari sărbători ungureşti în cursul unui an. Sărbători importante, cu ecou naţional, cum sunt: cândva în Martie – ziua Revoluţiei de la 1848; cândva în … ziua Sfântului Ştefan sau altcândva în timpul anului, ziua Maghiarilor de pretutindeni.

Aşa a vrut Dumnezeu, ca majoritarii – încă vorbitori de limbă română -, să avem un singur cuvânt de sărbătoare, ce-i drept mereu ultimul şi de aceea cu mai multă greutate: ca un boxer ce punctează decisiv în ultima rundă, spunem de-ntâi Decembrie: “La mulţi ani Ardeal! La mulţi ani, România!” – minune a înţelegerii unor strămoşi mai înţelepţi decât noi…

E interesant cum va rezista toleranţa (reciprocă) pe timp de criză, mai ales că de UDMR pare să depindă în continuare formarea sau reformarea unui nou guvern … de uniune naţională :-)!

Un film circulă pe net, pentru cei ce au suferit vremuri cu mult mai grele decât cele de azi.

http://vimeo.com/16275866

 


1. Care era relaţia adevărată între Iliescu şi Ceauşescu. Cum se transformă dragostea în ură şi ce rol nefast joacă suspiciunea? Dar agenturili străine?

2. Cine a câştigat în partida de cerculeţe pe băţ din 1976?

3. Dacă îşi aduceau singuri cerculeţele sau lăsau să se afirme pentru aceasta băieţii din planul depărtat al imaginii?

Aşteptând comentariile Dvs.,

Cu drag – Fotograful de servici.

 


Viaţa în comunitate – fie că sunt blocuri vechi, de pe vremea lui Ceauşescu, fie că sunt blocuri noi, construite după 1989 – impune reglementări. Altfel, dacă fiecare ar face ceea ce-i trece prin cap, anarhia s-ar manifesta în spaţiile “sharuite” de tip condominium. Iar anarhia se exprimă în poluare şi în cele din urmă în disconfort…

Putem observa însă deosebiri de fond între diferitele probleme pe care administratorii clădirilor trebuie să le rezolve – uneori cu răbdare, alteori cu umor. Iată bunăoară, mai jos, un prim mesaj (rupt de nervi), pe care l-am preluat din scara unui boc ridicat în anii ’70: problema este a GUNOIULUI MENAJER, care nu ia calea ghenei ci porneşte în zbor de la etajele superioare năpăstuind pe cei care locuiesc la parter…

… faţă de cele de mai sus, m-am surprins aflând un cu totul alt tip de mesaj într-un bloc din nordul Capitalei, dat în folosinţă în ultimul an. Totul mirosea a proaspăt, numai că VOLUMUL RACORDĂRII la reţeaua de canalizare a oraşului a fost calculat la un minim de bun simţ. Remarcaţi termenii tehnici care domină mesajul – dar, în esenţă, totul se rezumă şi într-un caz şi în celălalt, la bună creştere şi purtare de grijă a lucrului pe care îl foloseşti în comun cu vecinul tău drag…


Grosswardein in limba germana sau Nagyvarad in maghiara, Varadinum in latina … Oradea merita un drum la fata locului, dar mai ales un efort minimal de “cercetare si documentare istorica”, pentru a intelege raporturile dintre habsburgi si nobilimea maghiara. La fel de interesante, relatiile dintre nobilimea maghiara din Transilvania si cea din Ungaria… care erau raporturile cu “centrul”, in functie de diferitele perioade ?

Crisul Repede face spectacol dar arhitectura si coltul de arta din interiorul cetatii ne-au scos din teaca aparatul de fotografiat pentru a le lua acasa cu intentia de a le imparti pe blog cu voi toti…  E frumoasa Romania?

This slideshow requires JavaScript.


Într-un studiu asupra poeziei latine, Henry Patin dă o listă de nume ale unor poeţi latini, acoperind un secol între Ennius şi Virgil – ale căror opere … nu s-au păstrat, concluzionând sec: „…elles ont peri parce qu’elles ne meritaient pas de survivre…”

Oare ce mai înseamnă supravieţuirea unei opere literare, în ziua de azi – când monitorizarea indivizilor se face cu resurse practic nelimitate de arhivare, astfel încât până şi gândurile „liber exprimate” în discuţii telefonice private se regăsesc, la nevoie după ani de zile, putând deveni transcripturi  în dosare de filaj? Sau, altfel spus: astăzi, când stenogramele unor banali purtători de CNP-uri ocupă firesc prima pagină a ziarelor, ce energie şi cât adevăr trebuie să degaje o poezie pentru a se face auzită?

Cu siguranţă poezia lui Adrian Păunescu „Rugă pentru părinţi” va rămâne în istoria literaturii noastre. Pentru că adevărul cuprins în ea, despre ştafeta dintre generaţii, este oglindit în formă uşor inteligibliă şi totuşi nu atât de facilă încât să deranjeze pe cei preţioşi.

Dacă ar fi şi numai pentru că prin el a coborât mesajul acestei poezii până la noi, păstrăm un moment de reculegere în memoria Poetului A.P.