Calin Diaconu

Viaţa în comunitate – fie că sunt blocuri vechi, de pe vremea lui Ceauşescu, fie că sunt blocuri noi, construite după 1989 – impune reglementări. Altfel, dacă fiecare ar face ceea ce-i trece prin cap, anarhia s-ar manifesta în spaţiile “sharuite” de tip condominium. Iar anarhia se exprimă în poluare şi în cele din urmă în disconfort…

Putem observa însă deosebiri de fond între diferitele probleme pe care administratorii clădirilor trebuie să le rezolve – uneori cu răbdare, alteori cu umor. Iată bunăoară, mai jos, un prim mesaj (rupt de nervi), pe care l-am preluat din scara unui boc ridicat în anii ’70: problema este a GUNOIULUI MENAJER, care nu ia calea ghenei ci porneşte în zbor de la etajele superioare năpăstuind pe cei care locuiesc la parter…

… faţă de cele de mai sus, m-am surprins aflând un cu totul alt tip de mesaj într-un bloc din nordul Capitalei, dat în folosinţă în ultimul an. Totul mirosea a proaspăt, numai că VOLUMUL RACORDĂRII la reţeaua de canalizare a oraşului a fost calculat la un minim de bun simţ. Remarcaţi termenii tehnici care domină mesajul – dar, în esenţă, totul se rezumă şi într-un caz şi în celălalt, la bună creştere şi purtare de grijă a lucrului pe care îl foloseşti în comun cu vecinul tău drag…