După intrarea sa triumfală în Alba Iulia, la auzul veştii că armatele muntene nu au întâmpinat rezistenţă în Moldova abandonată în grabă de trădătorul Petru Movilă, Mihai Vodă Viteazul ne-a lăsat celebrele sale cuvinte – … „Pohta ce-am pohtit: Ardealul, Moldova şi Ţara Românească!”.
La peste 400 de ani de la măreaţa înfăptuire, încă se mai discută dacă „a fost sau n-a fost”, dacă „să se pună sau nu”, dacă a făcut-o pentru el sau pentru boierii care l-au promovat, dacă e cazul să admitem existenţa unei conştiinţe naţionale…
Un lucru e însă cert: chiar dacă a strălucit pentru atât de puţin timp, steaua lui Mihai – pofta lui împlinită la anul 1600, ne transmite încă lumina ei – peste un fabulos arc de timp!
Am început scurta noastră disertaţie despre publicitate şi turism cu evocarea acestui moment din istoria noastră naţională – întrucât ceva din barda voievodului muntean a funcţionat în tăierea nodului gordian fără de care, probabil nici astăzi şi nici mâine nu am fi putut spune că avem un BRAND DE ŢARĂ.
Pofta celor care conduc astăzi destinele ţării sună probabil promiţător în urechile celor 40 de milioane de aventurieri worldwide. Cine i-a numărat şi cum ajungem cu mesajul nostru la urechile lor, vom vedea în perioada următoare… Deocamdată, ne bucurăm să constatăm că s-a identificat o piaţă, că ne adresăm unui segment destul de clar descris, acela al aventurierilor de meserie! Cei care caută peşteri, sate uitate de civilizaţie, obiceiuri şi tradiţii sunt aşteptaţi să exploreze realităţile imediate ale Carpaţilor!
Într-un fel, mă bucură recunoaşterea implicită a bătăliei pierdute pentru Marea Neagră. Deocamdată nu ne putem bate cu bulgarii sau turcii – de aceea, propunerea spaniolilor de la THR a venit „mănuşă” pe o reacţie firească a conducătorilor autohtoni: ne-au propus ceea ce ştim noi mai bine – retragerea în munţi. Codrul, frate cu Românul – se declină ca propunere de afaceri pentru anii următori, astfel: exportaţi servicii turistice montane, carpatice (intra şi subcarpatice included)!
Nici nu promitem şezlonguri de 5 stele celor care ar veni să caute o dulce lene pe meleagurile noastre – ci ne adresăm foarte specific, prin termenul permisiv „grădină” acelora care preferă senzaţiile tari, gen „Tehnici de supravieţuire” (un serial la modă pe Discovery)…
Aşteptările de la industria turismului sunt mari în perioada următoare şi câtă vreme la baza actualei strategii a stat o cercetare serioasă, atât a posibilităţilor noastre interne cât mai ales a pieţelor de referinţă; câtă vreme a existat un Consiliu de Brand – din care au făcut parte un număr impresionant de 33 de membri; câtă vreme avem un target clarificat pe care ni-l dorim; câtă vreme ne adresăm acestora, pe limba lor, cu termenul „explore” şi nu „visit” sau „enjoy” … putem fi siguri că am pornit pe un drum corect. Pasul următor?
Eventual, să agreem împreună cu FMI şi UE o modalitate de a tăia chitanţe pentru amplasarea viitoarelor corturi în codrii munţilor noştri. De aceea, propun ca cetăţenilor străini doritori de senzaţii tari, care sunt dotaţi la vedere cu rucsac şi cort, să li se calculeze la intrarea în ţară, automat, o taxă de şedere în grădina Carpaţilor.
În schimbul unui tarif minim le vom acorda (promoţional, în limita stocului disponibil) – măcar o insignă, la schimb. Până atunci se va rezolva şi chestiunea frunzei din logo.
Agenţiilor româneşti le-ar putea eventual reveni producţia acestor insigne… rămâne să mai vedem asta, la următoarea licitaţie!
(Vezi şi https://calindiaconu.wordpress.com/harta-serviciilor/ )
Calin Diaconu 