Am filmat inceputul lucrarilor de introducere a utilitatilor (apa/canal) pe strada Bulgarus.

Era in data de 30 August, de ziua Cristinei – iubita mea sotie! Ce cadou frumos, ne-am spus, cu speranta in suflet…

Astazi, la 40 de zile dupa momentul descris, suntem in pragul disperarii. Nici urma de continuare a lucrarilor, nimeni nu ne mai spune nimic. Tipic pentru Romania zilelor noastre, adevarul se plimba de la un ghiseu la altul, intre Primaria de Sector, cea a Capitalei, Apa Nova si firmele de constructii angrenate in proiect. Sentimentele sunt de frustrare si neputinta. Blogul a ajuns ultima forma de lupta impotriva autoritatilor care atenteaza prin nepasare si neimplicare la securitatea noastra fizica.

Revenit din strainatate (am fost pana la Paris), am sentimentul ca am calatorit in timp: am fost plecat in viitor, iar acum … m-am intors intr-un trecut pe care nu am voie sa-l uit. Faceti cunoscut cazul Bulgarus, unde masinile se impotmolesc la ploile torentiale in baltoace de peste un metru adancime (vezi articolul “Romani la ananghie“)

Cine isi bate joc de noi? EUROPA – S.O.S.! Chiar vrem sa ne integram, sa rupem gardurile la nevoie, insa nu ne abandona la marginea universului tau …


Temperatura a trecut într-o noapte de la plus la minus. În interior, seva copacilor mai pulsa încă – iar căldura pe care vişinul, în cazul de faţă – a găsit de cuviinţă să o emane, a ridicat ţepii apei înapoi spre cerul din care au căzut: ţepii de gheaţă …ar cam fugi înapoi – dar se vede treaba că s-au înţepenit pe-aici :-)!

În timpul acesta, copiii reinventează bulgării şi trasul la ţintă… după două zile de “muncă”  – se conturează un model şi o posibilă nouă subramură a futurologiei: cititul în bulgări sparţi aleatoriu de zid! Spune-mi, ce vezi în modelul de mai jos?

Tuturor, salutări din Bulgăruş :-)!

Fotograf amator: Al Dvs, Călin Diaconu


A plouat într-adevăr mult prea mult – e un soi de abur în Bucureşti şi un aer tot mai greu respirabil (sau poate m-am sensibilizat eu din lipsă de mişcare?).

Dramele moldovenilor (şi nu numai) fac obiectul discuţiilor din ultima săptămână, drame prezentate personalizat, fiecare individ ca destin influenţat particular de năvalnicele ape.

În ’72 îmi aduc aminte că am făcut un desen cu nişte recolte compromise, în care grâul nostru părea crescut în orezărie… Aveam 6 ani şi rămăsesem impresionat de imaginile transmise la televizor. Apoi, în vizită la Rupea – orăşelul celor mai minunate vacanţe, am văzut locul până unde ajunsese apa în partea de jos a oraşului, marcat cu dungă distinctă pe pereţii caselor.

S-a dispus imediat după aceea, îndiguirea “Văii” – un afluent al Oltului care trece prin apropiere, la Hoghiz. A rezultat o “PROMENADĂ” de toată frumuseţea, pe care au fost plantaţi tei, montate bănci…Ce seri splendide cu ceata Vikingilor, cântând Beatles sub clar de lună, la vreo 10 ani după… Şi de atunci, nu am mai auzit să se fi inundat orăşelul meu drag. Deci, se poate.

Apropo, să nu uit de cinismul autorităţilor aflate în vizită de lucru, care AU TUPEUL SĂ SCOATĂ PE GURITZA LOR: “De ce v-aţi construit casele în zone inundabile?” HELLO GUYS, WAKE UP! CINE LE-A DAT OAMENILOR AUTORIZAŢIE DE CONSTRUCŢIE SAU CINE A VEGHEAT CA ACESTE CONSTRUCŢII SĂ NU SE ÎNTÂMPLE ACOLO?!

Am prins un pic şi din mişto-ul cu “De ce nu v-aţi asigurat?”, dar după asta, m-am salvat din telecomandă…

Amfibiile de toate zilele...

PS. Locuiesc pe o stradă – BULGĂRUŞ, în Bucureşti – sectorul 5… În anul 1999, când am cumpărat terenul, am făcut un drum la PRIMĂRIE. Asigurările – verbale, că “strada e în planul de reabilitare, pentru introducerea canalizării şi apei potabile”… le-am primit de la un PNŢCD-ist dacă îmi aduc bine aminte! De-atunci, corespondenţă multă cu Primăria onorabilului Dom’ Primar Vanghelie… nimic. Mă întreb, dacă mi-ar fi spus cineva: “Construiţi, dar canalizare şi apă – abia peste 10 ani!”, aş mai fi pornit oare construcţia pe frumoasa noastră stradă?