January 3, 2016
December 31, 2015
Capacitatea profeților de a comunica ceea ce auzul lor fin percepe în legătură cu viitorul, a devenit în lumea modernă (prin calculul probabilităților și nu numai) – o știință.
Prestigioasa revista The Economist, ne propune printr-un film o reflecție a ceea ce va merita atenția noastră în 2016. Am reținut de pildă că realitatea virtuală va ajunge să facă tot mai mult parte din viața noastră, dar și faptul că schimbările climatice (El Ninho) vor afecta serios planeta-mamă. Englezii fiind semnatarii filmului, anul Shakespeare are bineînțeles parte de o prezentare interesantă.
E trist că acumulările materiale ale celor 1% bogați ai planetei vor depăși pentru prima dată agoniseala restului de 99%. Dar Legea că ”ultima cămașă nu are buzunare”, sperăm să-și păstreze valabilitatea.
La Mulți Ani, 2016! Fie ca România să nu intre în febra alegerilor prea devreme, iar geografia politică a granițelor să rămână una temperată! Pace și Bine.
December 15, 2015
S-a lansat episodul 7 din Star Wars.
In timp ce C3PO si R2D2 erau pe covorul rosu (neschimbati, apropo!) … scolile din Los Angeles se inchid din pricina unei amenintari teroriste.
In acest fel, copiii sunt practic invitati … sa mearga la film (care?), caci presupunem ca nu vor sta acasa, cuminti, pentru a rezolva probleme suplimentare la mathe …
Ei? Scenarii triste sau exagerari – e totuna. Problema e in alta parte: prea multa lume are arme, intr-o lume care s-a-nvatat in ritmul filmelor cu “pac-pac”…
December 11, 2015
N-ai zice că o clădire-sediu al unei mari corporații nu ar avea toate aprobările și nu și-ar fi luat toate asigurările împotriva incediilor.
Și totuși, exemple triste se mai întâmplă, chiar și în mileniul al treilea, cu care începem să ne obișnuim și pe care l-am fi dorit mai altfel.
Sediul unei mari corporatii – Petrobras – din Rio de Janeiro, a luat foc in 2004. Arhitectul – Roberto Luís Gandolfi nu a avut nici o vină și în plus, a luat foc doar ultimul etaj …
Asta nu a impiedicat-o pe artista Sarah Morris sa se lase inspirata de cladirea respectiva, traducand in limbajul picturii, impresiile vizuale.
Priviți și vă minunați – cum comunică artiștii între ei:
Sus – Petronas HQ Building, Rio de Janeiro, arh Roberto Luís Gandolfi. Are 108m inaltime, 29 de etaje, construita intre anii 1967 – 1972.
Jos – un canvas 152,5 x 152,5 cm – realizat de Sarah Morris in 2013. Nu-i asa ca seamana? Ce forma de publicitate mai buna, pentru arhitecti si cladirile lor – decat interactiunea cu pictorii? Apropo, vedeti steagul Braziliei?
November 27, 2015
In sculptura pe care o prezentam mai sus, suntem invitati sa atingem obiectele, sa simtim vibratiile, sa intelegem materia in forma ei de sunet vazut.
Poate pentru unii suna de-a dreptul temerar, dar sunetul poate fi vazut de oamenii cu o sensibilitate marita – si intregul, prin partile care-l compun, poate intra in rezonanta universala. Totul are sens, totul scoate sunet, numai sa aiba cine da cu batul, cu palma, cu pumnul.
Titlul lucrarii lui Carlos Amorales e self-explanatory, dar am zis sa incerc sa-l dezvolt. De ce?
Pentru ca in lumea de azi, sunetele sunt lipsite de aura lor de mister – totul e la vedere, totul se inregistreaza, totul a devenit dureros de zgomotos. Mai stiu si eu, o fi de la bombe … sau pentru ca incearca cineva, cu tot dinadinsul, sa inlocuiasca validitatea de instanta morala a constiintelor noastre?!
Sau altfel spus: ce-mi poate folosi o Lege care ramane in afara inimii mele?!
Calin Diaconu 