Diogenes

Image by Stifts- och landsbiblioteket i Skara via Flickr

– Ce imbatraneste cel mai repede la un om?

– Multumita!

x x x

– Ce e prietenia?

– Un suflet care se afla simultan in doua corpuri!

x x x

– Cum pot deveni propriul meu educator?

– Daca incepi sa critici la tine ceea ce esti obisnuit sa critici la ceilalti!

x x x

Intr-o zi, Diogene ii cere lui Platon trei smochine din gradina sa. Acesta pune sa i se culeaga un castron intreg, pe care i-l trimite …

– Asa dai si raspunsurile, fara sa le numeri, atunci cand esti intrebat de-o anumita chestiune!

x x x

Un sclav a fugit intr-o zi din ograda lui Diogene, la care acesta a declarat, senin:

– Ar fi nelalocul sau sa ne ingrijoram, daca Diogene nu s-ar putea descurca fara acest sclav, dar sclavul s-ar putea descurca fara Diogene!

x x x

Diogene a fost intrebat ce lucru e cel mai important in viata.

– Speranta.

x x x

Diogene spune despre un baiat care seamana teribil tatalui:

– Ce dovada frumoasa pentru purtarea mamei acestuia!

x x x

Diogene vede un tanar care scrie cu greseli:

– Ce casa frumoasa, pacat ca e nelocuita!

x x x

I s-a spus lui Diogene despre cutare si cutare, ca ar fi bogati:

– Nu stiu ce sa va spun, pana nu-mi spuneti cum se comporta acestia fata de banii pe care ziceti ca-i au!

x x x


Antistene: singura cunoastere care merita aprofundata - este etica!

Aparuti dupa Socrate, ca o transpunere in gandire a felului acestuia de a fi, cinicii intra in scena cu Antistene din Atena, continua cu celebrul Diogene din Sinope, apoi Krates din Teba, Bion din Boristene, Teles, Menedemos, Menippos …

Dintre toti, au ramas pana in zilele noastre butoiul lui Diogene – adica refuzul constient al unei case in toata regula, si nenumarate alte interventii ale acestui ganditor pus pe sotii (care umbla cu lumanarea aprinsa in timpul zilei, explicand ca e in cautarea unui om adevarat).

In esenta, ce ne transmite acest curent particular? Ca “virtutea e suficienta pentru a atinge fericirea; pentru a exersa virtutea iti trebuie vointa; virtutea tine de fapte si mai putin de cunoastere … Numai virtutea singura e un bine, iar viciul singur un rau – restul lucrurilor nu au relevanta, fiind indiferente omului intelept. Bunul care ne poate apartine cu adevarat este ceea ce putem stapani: adica spiritul, singurul pe care il putem influenta prin propriile noastre eforturi…” (Antistene, cf Zeller)

Cum adica? Sa nu consideram ca fiind importante averea, cinstea, libertatea, sanatatea, viata – intr-un cuvant placerile acestei lumi? Intr-adevar, ar trebui sa fugim de robia lor!

Dar saracia, rusinea, robia, boala, moartea – sa nu ne intristeze efortul pe care trebuie sa-l intreprindem pentru a scapa de aceste handicapuri? Nu, dimpotriva: singurele care (ne) educa, singurele care au forta de a (ne) duce spre virtute sunt chiar aceste asa-zis “rele” (mai precis, capacitatea noastra de a reactiona in lupta impotriva lor!) …

Luind ca exemplu viata neostenitului Hercule, cinicii practicau in vazul lumii apathia – adica acea forma de existenta in care sinele nu mai depinde de nimic exterior … caci singurul lucru pe care nu-l poti pierde este nevoia insasi!