Suntem cu totii frati intre noi si fii ai Aceluia care ne-a adus din nefiinta intru fiinta, care ne-a daruit viata cu un anumit scop – lasandu-ne totodata libertatea de a-L cauta, de a-I bate la usa.
Atunci cand spunem “Tatal nostru”, suntem fii ai aceluiasi Tata si de aici, calitatea noastra de frati intru El. Acest strat comun al fiintei noastre, legitimeaza intrebarea asupra diferentelor pe care le percepem: cum e posibil sa aparem atat de diferiti unii in ochii celorlalti … Diferiti sau (in)departati? Sa vedem …
In primul rand, sunt darurile pe care le-am primit – fiecare, pe masura harului si intelepciunii lui Dumnezeu. Daca doriti, va puteti imagina niste “buzunare ascunse” cusute in firea noastra, buzunare pe care suntem chemati a le cauta si descoperi, a le cerceta, a le cultiva – pentru ca ele constituie intr-un anumit fel rostul adanc al vietii noastre si fac parte din mantuirea noastra. Esenta darurilor nu sta in calitatea sau cantitatea acestora, ci in actul de a darui, in stiinta de a primi si in bucuria de a impartasi – deci de a darui la randul tau, altora.
Darurile fiintei noastre sunt cele care nasc sentimentele, trairile si ne descopera sensibilitatile noastre cele mai adanci. Evident spirituale si nu carnale. Astfel, intelegem ca darul credintei, de pilda, este in acelasi timp si ceva ce primim si ceva ce traim. La fel umilinta, speranta, iubirea …
In al doilea rand, caracterul nostru este acela care ne face sa fim diferiti – desi firea noastra cea adanca, adica fiinta noastra, este, cum am spus, comuna tuturor oamenilor. Caracterul nostru este ceea ce se poate vedea limpede, la lumina zilei: ne expunem in fiecare clipa prin faptele si reactiile noastre antrenamentul sau lancezeala in dobandirea virtutilor; prezenta sau lipsa de vointa in eliminarea viciilor.
Vointa pusa in slujba caracterului, antreneaza virtutile. Inca de la Socrate stim ca alegerea intre “placere de dragul placerii” si “placerea de a face binele” – poate fi documentata logic, dar simtim nevoia de a sublinia: vointa de a fi fii ai lui Dumnezeu este salvarea noastra.
Fiinta – Darurile (Sentimente, Sensibilitati) – Caracterul (Vointa care antreneaza virtutile): iata un triunghi la care merita sa meditam, din cand in cand, atunci cand ne intrebam de ce suntem atat de aproape si totusi atat de departe (sau departati?) unii de ceilalti …
Calin Diaconu 