Daca tot a trecut Sandy,

… ce-ar fi sa meditam asupra unui spot clasic de televiziune care se foloseste, potentand efectul, de internet: atat pentru distribuirea mesajului dar – de ce nu, pentru senzatia deja familiara, matura, a relatiei noastre cu  marea plasa in care suntem prinsi …

Tehnica de filmare “home-made” – a ajuns un fel de marca inregistrata a internetului si a televiziunilor de stiri, combinata cu o animatie bine executata, avand ca punct central explicarea unui singur beneficiu (daca se poate, cel principal)! 🙂

Firma de publicitate se numeste “El Laboratorio” – din grupul Springer & Jacoby (Spania).

La urma urmei, urganele se potrivesc de minune in orice combinatie publicitara – pentru ca actioneaza centripet asupra atentiei noastre!


Cum, n-ati auzit de Rebecca Black?

Detine recordul celui mai vizionat Clip YouTube pentru anul 2011!

Fiind “cel mai cel”, trebuie sa mentionam ca a strans un pic peste 25 de milioane de “play”-uri.

Nu ca ar conta foarte tare, dar mai multi sunt cei care au dat “dislike” (535.000) fata de cei carora le-a placut (128.000) … Ca-n politica, marea majoritate a participantilor la trafic – s-a abtinut!

L-am vazut de doua ori, incarcand sa inteleg rolul omului negru cu ceasul mare, dialogand cu privitorul de la volanul masinii sale in mers … O adevarata pata de culoare :-), care explica probabil numele melodiei – “Black Friday”?!

Tin sa consemnez si primul gand care mi-a trecut prin minte, apropo de lipsa de inspiratie a textierilor din toate timpurile: da-i ‘nainte cu La-La-La, repeta-te, sau fluiera si tu ceva acolo … numai nu te opri!

Va las cu Rebecca, o fata saraca de dincolo de Ocean, pe care o situez la granita clasei a 9-a cu a 10-a, sa o ajutati sa iasa din dilema existentiala a alegerii intre bancheta din spate si locurile din fata ale unei masini apartinand colegilor ei de … liceu!

P.S. … vedeti ca aveti doua butoane, cu pozitii diferite ale degetului! Keep on the good job … 🙂 Caci, vorba-ceea: “I-am dat cu HUO, … pan-am facut-o star!”


Se cuvine să păstrăm atentă ascultarea noastră: atât cea din afară, cât mai ales pe cea din lăuntrul nostru.

În afară.

Zgomotele oraşului s-au amplificat odată cu evoluţia actualei civilizaţii. Am putea spune că pământenii au ajuns să “bată toba”, doar-doar îi va auzi cineva din Univers.

Zgomotul mass-mediei s-a înteţit şi el, iar de când cu internetul şi motoarele lui de căutare, trăim într-un nor informaţional din care cu multă atenţie şi spirit selectiv se cuvine să alegem ceea ce ne dorim să ascultăm, ceea ce credem că ne este de folos (şi mai puţin ceea ce ne amuză sau emoţionează facil – deşi, recunoaştem, suntem mult mai atraşi de acestea!).

Zgomotul fraţilor şi surorilor noastre care foşnesc, se foiesc, îşi pierd deseori cumpătul, alteori ne acuză sau se scuză, sau pur şi simplu se/ne bagă în seamă mai mult decât putem îndura, la fel cum şi noi greşim (atât de des) faţă de ei.

Înlăuntrul nostru.

Acolo şi aici ar trebui să surprindem bătăile inimii şi să ne întrebăm miraţi cărui fapt se datorează, din moment ce nu noi le controlăm.

Ar trebui să exersăm simţirea prin ascultare a sufletului nostru, pentru că numai prin el putem avea acces la Infinit, spre înţelegerea Aceluia care există dinaintea timpului.

Ar trebui să ne dorim curăţenia interioară, un mod mai frumos de a fi, şi – de ce nu? -, putem începe printr-o diferită raportare la zgomot …

Mânia e gălăgioasă,

Calmul e liniştit.

Făţărnicia bate toba,

Smerenia e tăcută.

Plânsul e uneori în hohote

însă lacrima e întotdeauna tăcută!


Am tot scobit la un moment dat (https://calindiaconu.wordpress.com/2011/01/07/internetul-la-romani-lectia-1-goagal-gratis/) in jurul temei “Internet” – si cum va arata un media plan al viitorului, in care fiecare utilizator de servicii va fi scanat, cunoscut in intimitatea preocuparilor lui … si apoi targetat cu ad-uri in timp real.

E bine ca exista competitie – dar atunci cand ai de ales intre un serviciu “gratuit” (platit cu vizualizarea unor mesaje) si unul platit (fie numai cu 5$ pe luna), zic ca alegerea nu e chiar asa de grea, nu?

Apropo, ati incercat GOOGLE – DOCUMENTS? Incercati senzatia tare de a “share-ui” cu un prieten un text, lucrand simultan la un proiect: e nivelul urmator al spatiului colaborativ!


Sunt filme documentare pe care-ţi vine să le vezi de mai multe ori, atât de bine sunt gândite, argumentate, pigmentate cu poante menite să te-adâncească-n fotoliu, dacă nu cumva mai adânc – în gânduri….

Un asemenea film am vizionat adineaori. Intrigat de numele HANS ROSLING – la care făcea referire Tim Berners-Lee (vezi Lecţia 2 despre Internet), am căutat pe GOOGLE pentru a afla despre … existenţa site-ului gapminder.org!

Aici ( http://www.gapminder.org/videos/the-joy-of-stats/ ) aveţi link către un film pe care îl veţi degusta în tihnă şi care (sper) vă va inspira în înţelegerea un pic diferită a lumii în care trăim. Veţi afla de pildă că statistisca este o ştiinţă inventată de suedezi, iar după cum îi spune numele era pusă la început în slujba … statului, a autorităţilor!

Astăzi, o statistică cu mult mai puternică datorită computerelor şi internetului este chemată să se pună în slujba cetăţeanului, împuternicindu-l prin informaţie şi monitorizând atent rezultatele acţiunilor guvernamentale…

Ştiţi ce e un ZETTABYTE? Eu nu, dar am aflat despre existenţa lui tot din acest film – care, la un moment dat pomeneşte de un POTOP DE DATE  (“DATA DELUGE”)… Iar GOOGLE apare şi el în prim plan, legat de lansarea ultimului program la care lucrează de zor… După ce a pus cât de cât la punct serviciul de traducere varianta “în scris”, gigantul din Valea Siliconului vrea să lanseze un serviciu de traduceri vocale: eu vorbesc româneşte cu prietenul meu chinez, iar acesta ascultă DIRECT ÎN CHINEZĂ vorbele mele!!! Să te ţii atunci revoluţie, frate! Apropo: se poate vorbi despre Internet fără a pomeni de GOOGLE :-)?

Şi pentru că nu toţi au timp (documentarul despre care am pomenit mai sus durează o oră) … aveţi mai jos o prezentare a aceluiaşi profesor suedez HANS ROSLING, care merită aplauzele noastre!

Închei cu un scurt comentariu al întrebării din titlu. Întrebare pe care o putem dezbate după ce vizionaţi filmuleţul documentar. Ce să mă fac eu cu urmele mele digitale – “Digital traces” -, pe care le las zilnic în trecerea mea prin internet?  … Parfumul special al fiecăruia dintre noi, unicitatea navigărilor noastre zilnice în funcţie de timp alocat, preocupări, stări sufleteşti şi inspiraţie … toate acestea ajung în malaxorul statisticienilor care ne comunică trenduri… Libertatea mea stă-n săgeţica vioaie a click-ului sau în brutalul buton pe care scrie “delete”?!