Pentru că Domnia Sa Primul Ministru Boc a avut un acces de intimitate cu “dezlegătorul de limbi” Dan Diaconescu, am putut afla câteva lucruri interesante despre trecutul aceluia care ne-a fost desemnat să conducă la nivel operativ parcurgerea crizei economice.

A terminat Liceul în Cluj, în anul 1984. Şi, “pentru că aşa era pe-atunci“, fiind foarte bun la istorie (participant cu rezultate meritorii la olimpiade – faza pe ţară!) – s-a orientat spre …Drept. Unde a picat, primul sub linie. Apoi, s-a pus problema plecării Domniei Sale în armată. Armată lungă, grea, “fac orice, numai să scap” – a zis, şi a găsit o portiţă cu munca la C.A.P. (cooperativa agricolă de producţie). Între timp a învăţat, s-a pregătit exemplar pentru a-şi lua revanşa: în vara anului 1985 avea să încerce din nou – de data asta, fără să mai rateze – “le-arăt eu lor cine e Emil!“…

Surpriza a venit din partea Legiuitorului – care a scos din Programa Şcolară posibilitatea de alegere între Istorie şi Economie Politică – a “lăsat” DOAR Economia Politică. Pentru că nu ştiuse din timp de acest lucru – “ce era să fac?” – s-a prezentat la examen, la Istorie-Filosofie: “Am intrat primul!”…

Nici un cuvânt despre deschiderea de orizont pe care i-au dat-o profesorii acestei prime Facultăţi. Nici o mulţumire. Numai o senzaţie de NAUFRAGIU: m-am salvat de la armată, ce era să fac?

Şi uite cum e viaţa: Economia Politică, de care PM Boc s-a mai speriat cândva în trecutul său – l-a ajuns din nou din urmă ŞI ÎL OBLIGĂ SĂ O IA ÎN SERIOS, îl obligă să-i treacă examenul. Iar în ceea ce priveşte armata, o face din plin, la … marină!


… şi ceea ce rămâne după noi e arhitectura oraşelor şi frumuseţea faptelor. A fost o vreme, la începutul veacului al XIX-lea, când într-un clasament al oraşelor în expansiune Budapesta era pe locul doi, după New York.

Ca bucureştean, odată ajuns aici – simţi acut nevoia unei justificări a propriei limitări:  “de vină” poate fi de pildă – DÂMBOVIŢA: care nu are cum să se compare cu DUNĂREA!

Ca fost profesor de istorie, mă bucur să recomand din inimă – articolul dlui Cezar Stanciu, intitulat “GULAŞ-COMUNISMUL văzut de la Bucureşti” – apărut în numărul din decembrie al revistei HISTORIA (an IX, nr 96). Extrem de interesant de constatat diferenţele de mentalitate dintre români şi maghiari la nivelul conducătorilor anului 1956.

Merită să fim ceva mai mai atenţi la ce se întâmplă în jurul nostru… şi, fără a ne propune arderea etapelor, să încercăm a ieşi grabnic din mocirlă! Fără o ţinută demnă, nu se poate…