In filmul “Autobiografia lui Nicolae Ceausescu” – succesiune de secvente atent selectionate din viata primului presedinte al Romaniei -, ni se explica de ce, la fiecare revenire in tara dintr-un turneu asiatic (fie ca era vorba de China dar mai ales dupa vizitarea Coreei de Nord), replica pentru Comitetul Central al Partidului Comunist Roman ar fi putut fi urmatoarea:

“To’arasi, voi de ce nu ma aplaudati cum am vazut ca o fac to’arasii nord-coreeni? Oare voi nu ma iubiti la fel de mult ca ei? Va rog sa luati masuri, to’arasi! Va rog sa lasati libertatea to’arasilor nostri, adevaratilor comunisti, sa se esprime! Sa se manifeste in dragostea lor fata de Partid si fata de Statul Român! Daca vor sa aplaude si sa scandeze – sa o faca, nu ma opun, insa va rog pe dumneavoastra sa organizati aceste aplauze si scandari, astfel incat sa evitam orice urma de harmalaie sau neintelegere. Strigatul lor sa fie unitar, to’arasi: ca un singur glas sa se inalte spre cerul patriei vointa de fier a intregului nostru popor! … Si acum, la treaba, stie fiecare dintre voi ce are de facut!”

Vizionand anul acesta filmul, nu numai ca am inteles mai bine etapele prin care “cel mai iubit fiu al poporului” a ajuns sa se masoare cu fortele naturii (inundatii si cutremur) sau cu imperialismul capitalist … ci in special mi s-a parut ca inteleg un anumit specific al dictaturilor comuniste din Asia, anume latura lor de maxima adulare, de idolatrizare a unor personaje de tipul “om normal”, “fratele de langa mine”, “parintele meu”,  transformat in super-erou.

Normal ca am tresarit la auzul vestii ca cel de-al doilea Kim din dinastia dictatoriala a Coreei de Nord a suferit un infarct. Dupa KIM-IL-SUNG (ETERNUL Conducator, pe care noi ca romani ai lui Ceausescu il stiam mai bine drept KIM-IR-

SEN :-)!), acesta a fost IUBITUL Conducator KIM-JONG-IL. Se fac deja pregatirile pentru instalarea MARETULUI Succesor KIM-JONG-UN, care nu are alta sansa de a se impune decat prin fermitatea cu care-si va depasi tatal si bunicul …

Numai ca noi, europeni sau americani get-beget, care nu intelegem diferentele de nuanta dintre acesti KIMI, vom continua sa-i consideram pe toti “o apa s-un pamant”!

Morala zilei: Moartea unui dictator nu inseamna neaparat ingroparea dictaturii!

VLADIVOSTOK. President Putin with Kim Jong-Il,...

Image via Wikipedia


Filmul ne priveste pe toti, pentru ca e vorba de viata noastra. A celor multi, care suntem intelesi diferit de cei care ne privesc din balcon.

Era nevoie si de perspectiva propusa de Ujica asupra vietii unui om de stat, al carui destin strabate peste doua decenii din viata tarii: pentru cei tineri, imaginati-va un superconducator, care a condus mai mult decat Iliescu, Constantinescu si Basescu la un loc!

Din pacate – si asta e la urma urmei limitarea oricarei autobiografii – istoria se scrie cu patima, atunci cand e povestita la persoana intai! Iar acest film, prin titlul pe care-l poarta, nu poate fi suspectat de exagerare …

Imagini document, pentru care merita vazut si revazut: epoca Ceausescu capata sensuri noi si mult mai nuantate – prin etapele in care e subimpartita de cei harnici care au lucrat cu daruire la asamblarea acestui film . . .


Istoria are de multe ori nevoie de cicluri mai largi pentru a-şi dezvălui secretele… Viziunea demografică a lui Nicolae Ceauşescu nu se constituise pentru a face pe plac Bisericii (deşi interzicerea avorturilor de către dictator coincidea cu preceptele morale ale creştinismului). Mai degrabă îl comparăm cu acei despoţi luminaţi ai secolului al XVIII-lea, care îşi dăduseră seama că numărul supuşilor contează: un stat e puternic dacă are mulţi contribuabili activi!

Peste 20 de ani, când generaţia născută la sfârşitul deceniului 6 al secolului trecut va ieşi la pensie … atunci ar fi bine să fim pregătiţi pentru un TZUNAMI SOCIAL. E suficient să priviţi graficul de mai jos pentru a înţelege ce ne aşteaptă!

Fără să aibă în intenţie, răzbunarea lui Ceauşescu pe aceia care şi-au dorit înlăturarea lui de la putere fără judecată, aclamând în 1989 – rafala mitralierei de la Târgovişte … răzbunarea va lovi puternic, şi nu sunt semne că am avea soluţii de vreun fel sau altul.

Dacă auziţi talkshow-uri serioase pe tema asta, să mă faceţi atent, vă rog!

 

... şi când vor ieşi la pensie decreţeii, atunci e-atunci!

 

 

 


Ieri, Curtea Constituţională a României a votat (destul de strâns), că Legea Educaţiei este una prea importantă pentru a fi adoptată prin Ordonanţă de Urgenţă şi asumarea răspunderii guvernului… La aflarea veştii, ministăreasa Ecaterina Andronescu a sărit pur şi simplu de pe scaun şi a aplaudat cu o bucurie nedisimulată, imaginea amintind de ţopăiala lui Geoană la aflarea rezultatelor parţiale din noaptea alegerilor prezidenţiale: o eliberare a unei tensiuni acumulate sau pur şi simplu seceta de rezultate din PSD? Altfel, să nu uităm că ministăreasa Andronescu, e şi dumneaei din aluat slab, om ca toţi oamenii, aflat vremelnic sub lumina reflectoarelor şi a camerelor de filmat:

http://webtv.realitatea.net/actual/ministrul-educatiei-neaga-ca-a-atipit-si-spun

Mă intrigă ştirile care pomenesc de “COZILE FOAMEI”… pentru că nu regăsesc în filmările realizate de operatori, atitudinea cozilor de pe vremea lui Ceauşescu: nici nu am cum, dacă o gospodină vorbeşte la mobil, în aşteptarea rândului la gratuităţile cuvenite!

S-au schimbat desigur multe în România ultimilor 20 de ani, însă prostia şi minciuna sunt ţinute în continuare la loc de cinste…