Oftând, m-am aşezat pe bancă

privind cărarea dinaintea mea:

neştiind timpul,

lipsit de proporţii –

cu-atât mai lunga şi întortocheată

părea …

Oboseala – slăbiciune sau regulă

mi-a fost,

să-ntorc privirea spre urmele din-apoi?

Amintiri de-a valma,

clipe si cadre,

strigau, certându-mă

să nu le uit.

De-aici inainte,

pasul sprinten se va domoli

mi-am spus

aflând locaşul bărbii

din vârful toiagului!


Umbre pe nisip ...

Cata vreme omul face umbra pamantului, mai ales daca nu o face degeaba, poate spera in rasplata pentru faptele sale bune.

Umbra e ceea ce rezulta atunci cand omul absoarbe prin trupul său sursa luminii in drumul ei spre destinatia finala – ca e vorba de nisip, de zid sau de asfalt, totuna.

Spunem ca umbra este “reflectata” – in sensul de “proiectata” – pe o suprafata, si incercam sa extragem intelegerea din contururi pline de negrul opac. Intelegem forta formei, cat este de explicita in majoritatea cazurilor.

Spre deosebire de umbre, care se pierd odata cu lasarea intunericului general, urmele lasate de om pe pamant sunt de mai multe feluri, nu in ultimul rand: efemere si dainuitoare … artistice sau reziduale …

Am spune ca urmele nasc nostalgii, iar umbrele … intrebari!

Iata mai jos, urme ale unei noi “arte”, cea a driftingului – poza pe care Stefan ne-a transmis-o mai demult dar noi o publicam abia acum, cand suntem poate prea incercati de nostalgia unui asfalt curat si practicabil …

Arta contemporana ...

 


 

BÎZA de altă dată, BUZZ-ul de azi!

Demult de tot, înţelepciunea strămoşilor se socotea după citirea corectă a semnelor: fie că veneau în vis, fie li se întâmplau aievea – era foarte important ca aceste semne să fie desluşite, descifrate, înţelese… (Probabil şi atunci ca şi acum, acceptarea lucrurilor era mult uşurată de înţelegerea lor 🙂 !)

 

Astăzi, semnele cele adevărate sunt practic năpădite de iedera semnelor artificial create de media (probabil şi sub presiunea firmelor de Public Relations) … iar marele motor al căutărilor contemporane, e vorba de GOOGLE, bineînţeles – pare că a găsit şi una din denumirile cele mai pitoreşti pentru acest gen de activitate! I-au spus, cum credeţi? Google –  BUZZ!!!

Îmi place să cred că vreun angajat cu putere de decizie (sau de convingere) din firma sus-numită, îşi va fi adus aminte de rădăcinile sale româneşti de pe vremea când bunicii sau străbunicii se jucau prin colbul uliţei vreunui sătuc de câmpie un joc al confuziei numit foarte “româneşte” … BÎZA!


Suntem judecaţi după rezultatele acţiunilor noastre.  Nu după intenţii.

Nostalgia îşi face loc pe internet, în cele mai interesante ipostaze. Nu în ultimul rând, am fost impresionat de imaginile din Kabul (comparaţie 1970 – 2010), le găsiţi mai jos.

Lumi evident diferite înscrise pe acelaşi petec de pământ: evoluţia admite uneori scrierea inversă …

KABUL 1970 - 2010: există evoluţii inverse!