Ascutimea mintii inseamna a taia din infinitele posibilitati care iti stau in fata – pana ajungi la aceea, singura corecta, dreapta, cel mai probabil a fi incununata de succes pe termen lung …

Agerimea mintii e folositoare atunci cand esti pus sa te descurci in multitudinea optiunilor de raspuns, folosind la nevoie arma tupeului, a misto-ului, pentru a-ti asigura victoria momentului …

Ce privim cu mai multa placere? Pe cine consideram mai convingator?

Un Mitica de Bucuresti nu va putea intelege cum se tine Primar de atatia ani Dl Ciuhandu la Timisoara, dupa cum un banatean molcom nu va putea pricepe de ce noi, la Bucuresti – preferam un mistocar de talia lui Oprescu.

Alegerea intre ascutiti si ageri, la nivel local – este in functie de limbajul pe care il inteleg si deci sunt pregatite sa il asculte massele, cand le vine vremea votului … Iar decizia, la nivel national – se ia dupa cum am vazut, in functie de prezenta la vot a romanilor care traiesc … in strainatate! 🙂

 


În timp ce ancheta Procuraturii caută să arunce lumină asupra cauzelor tragediei de la Maternitatea Giuleşti, Ministrul Sănătăţii iese pe post şi solicită Primăriei să suspende conducerea administrativă a spitalului.

Primarul Oprescu se trezeşte vorbind: “Nu putem să-i suspendăm, avem de rezolvat o chestiune tehnică … vedeţi, contractul de muncă al conducerii Spitalului Giuleşti este cu … Ministerul Sănătăţii!”

Ah, ce simplu e când cunoşti Legea – şi ce urât atunci când încerci să găseşti portiţe de scăpare în necunoaşterea ei… Căci odată cu preluarea Spitalelor, Primăria a preluat automat toate contractele pe baza cărora acestea funcţionau!


“Zoaie” e un cuvânt care ne-a venit dintr-un adaos slav. 

Adică, la un moment dat în gospodăriile plaiului nostru mioritic, gospodinele au simţit nevoia, după efortul lor complex de pregătire casnică a leşiei (o combinaţie astăzi secretă, obţinută din decantarea apei cu care s-a stins cenuşa cuptorului) şi a săpunului de rufe (la rândul lui un amestec bine proporţionat al apei de ploaie, grăsimilor animalice – fierte/arse şi a sodei caustice); să numească într-un anume fel apa murdară ce rămânea în urma spălării rufelor… Şi au preluat termenul “zola” – fie din bulgară, fie din ucraineană! Nu l-au lăsat aşa, ci vor fi spus, – cu oarecare doză de zăduf şi oarecum imperativ bărbatului-beneficiar al serviciilor de curăţenie : HAI, FĂ ŞI TU CEVA! MĂCAR ARUNCĂ ZOAIA ASTA ÎN FUNDUL GRĂDINII!

Cuvânt provenind din lumea satului, zoaia s-a mutat în iarna aceasta pe bulevardele Capitalei scoţând la lumină murdăria în care trăim! Să nu ne lăsăm totuşi copleşiţi de urât – ci mai degrabă să ne imaginăm tonele de praf pe care va trebui să le îndepărtăm cumva, la primăvară… Să ne trăiţi, Dom’ Primare! Şi să nu ne lăsaţi fără comandamente de urgenţă când ne va asalta praful primăverii!