viziune, vizionar

basescu viziune România

Vizionar, Viziune Romania

Cei care mimează că ne conduc, nu ne mai conduc: ei ne rezolvă… punctual, pe termen scurt, cu rezultate imediate, fără viziune sau planuri pe termen lung…

De unde această lipsă a planificării? – vă întreb. Să fie o fobie legată de viitorul prea îndepărtat, neştiinţă sau lipsa de interes pentru naţiunea română? Reaua credinţă aş vrea să o pot scoate din discuţie, după cum am refuzat şi refuz să ascult serios sintagma “agenturili străine”, pe care a făcut-o cunoscută ştiţi-voi-cine…

Viziunea pe termen scurt, ştim cum arată, şi-a arătat colţii recent. Facem aşa cum vă spun eu: tăiem salariile cu 25% şi pensiile cu 15%… E rapid, eficient, credibil în faţa FMI! Comentaţi, dar executaţi – în termenele stabilite!

Poate că o viziune pe termen lung ar arăta cam aşa: „Dragi angajaţi cu vârsta cuprinsă între 20 şi 40 de ani! Peste 25 de ani sau mai mult, când veţi ieşi fiecare din voi la pensie, veţi dori să trăiţi bine, să vă bucuraţi în  linişte după o viaţă de muncă! Iată de ce, pentru a obţine binele atunci, trebuie să puneţi de-o parte începând chiar de astăzi…Noi ştim că voi nu vreţi, aşa că o facem pentru voi (dar nu în locul vostru!): vă anunţăm că suntem decişi să creştem contribuţiile obligatorii la pensii!” …

Revin la întrebarea de la început: De ce viziunile pe termen lung au iz de comunism? Sau altfel spus, cât de alergici suntem încă la planurile pe termen lung, dacă acestea nu au apărut încă în dezbaterea publică? Avem vreun plan? Avem vreo dezbatere?…


In Noiembrie 2008, Romania era inca infierbantata sa finalizeze un an economic glorios… Lumea se clatina deja, criza economica se declansase oficial, dar noi ne straduiam sa adunam oportunitatile care ni se ofereau la tot pasul!

Astfel, la o lansare de statie TV-“locala”, la Sibiu – am revazut orasul si un pic din imprejurimi. Acelasi sentiment ca si in cazul Targului-Mures: o deosebire frustranta fata de Capitala. Un altceva substantial diferit, cu dor de duca inclus la pachet – pentru cand am ajuns acasa…

Istoria, privilegiile sasilor, Habsburgii, deschiderea spre Europa Occidentala: cat anume au contat procentual in reusita experimentului Sibiu? Cat anume vointa contemporana a Germaniei de a crea un avanpost in estul spatiului european? Cat anume inteligenta, conexiunile si munca actualei echipe ce administreaza Sibiul? Cat anume sansa de a castiga un proiect gen “capitala culturala europeana”?Probabil toate au contribuit pentru a avea astazi pe harta tarii un “ceva diferit”. Ceva ce ne dorim sa multiplicam…

Recitesc articolul despre viziunea lui Klaus Johannis despre orasul Sibiu (articol adus in actualitate de recenta propunere a liberalilor) si raman cu gustul dulce-amar al unei intrebari de suflet: va avea Sasul resursele de a ne iubi din intreaga lui fiinta? Sau, la fel de bine putem schimba unghiul: suntem noi pregatiti pentru o asemenea adoptie (stiut fiind ca o mama care-si iubeste copilul il mai altoieste, din cand in cand…)

https://calindiaconu.wordpress.com/2009/02/17/viziunea-unui-primar-pentru-orasul-sau/