Fotbal



Pentru că AGORA s-a mărit în ultima vreme în ultimul hal – astfel încât pe lângă MEDIA obişnuită, clasică (TV, Print) au apărut aceste BLOG-uri “personale” … EA TREBUIE UMPLUTĂ, nu-i aşa?

Zilnic!

Motiv (arhi)suficient să mulţumim Bunului Dumnezeu pentru ceea ce ni se-ntâmplă, pentru ceea ce ne este dat să aflăm că se întâmplă sau pentru ceea ce vedem că se întâmplă – zi de zi. Pentru că numai astfel reuşim să umplem spaţiul acesta IMENS, care creşte fără a da semne de oboseală, dimpotrivă.

Unul din lucrurile remarcabile care s-au întâmplat ieri – pe lângă atacurile grupărilor maoiste din India, ale atentatelor din Bagdad sau inundaţiilor din Rio de Janeiro… a fost returul sfertului de finală al Ligii Campionilor la Fotbal – disputat între BARCELONA şi ARSENAL.

De ce spun asta? Pentru că în acest meci – memorabil ! – un singur jucător, argentinianul de 22 de ani LIONEL MESSI, a reuşit să dea 4 (patru) goluri şi să aibe încă două ratări, el singur cu portarul echipei adverse, Almunya…

Dom’le: ai putea spune pur şi simplu că “i-a ieşit totul” – şi ai putea merge mai departe… însă un asemenea moment, care depăşeşte nivelul maxim al hattrick-ului englezesc, este prea rar în istoria fotbalului pentru a-l trece uşor cu vederea!

M-am trezit întrebându-mă, franc: “DE CÂND TE UIŢI LA FOTBAL, AI MAI VÂZUT AŞA CEVA?” Şi apoi, am prescurtat: “…DE CÂND TE UIŢI LA FOTBAL…?”. Întrebare ceva mai uşor de răspuns, deoarece – fiind născut în 1966, primele amintiri despre acest sport sunt legate de vocea autoritară a Tatălui meu, care la CM din MEXIC 1970 – m-a “tras lângă el” cu sentimentul irepetabilităţii unui fenomen la care trebuia să fiu martor: ” Vino aici, meciul ăsta trebuie să-l vezi şi tu: joacă ROMÂNIA contra lui PELE!” …

… cu alte cuvinte, dacă am ajuns cu gândul atât de departe în amintire, mi-am tradus introspecţia: “De când am mai văzut un jucător străluncind în felul acesta?” Pele, Maradona, Hagi, Zidane …

Iată cum apariţia unui jucător mare, răscoleşte (prin definiţie) trecutul întregului sport pe care îl reprezintă! El asimilează trecutul şi integrează în sine portretele celor ce au strălucit înaintea sa…

PS: Problema lui Messi? Să rezolve în mod câştigător ecuaţia echipei Argentinei la CM din Africa de Sud… Iar eu, dacă aş fi prin Federaţia Argentiniană de Fotbal – mi l-aş chema de-ndată pe GUARDIOLA …. consilier la echipa naţională!

Simt nevoia să adaug încă o poză a lui Messi, la sfârşitul meciului tragic cu Germania din sferturile Campionatului Mondial din Africa de Sud. Dacă va conduce sau nu generaţia lui de tineri argentinieni spre o revanşă istorică cu nemţii – asta sperăm să vedem  într-una din competiţiile viitoare!

... till next time, Deutschland!



Ce departe sunt astăzi zilele copilăriei în care ne certam în faţa blocului dacă a fost sau n-a fost careu! Nu se apăra cu mâna, porţile erau doi bolovani incomozi pentru garda la sol a Daciilor ce căutau timide locul de parcare… (Băieţii cei mari, cu tupeu: „Vrei să nu ţi-o lovim, mut-o dom’le mai încolo!”)

– „HENŢ CAREU!” – strigam, în limitele unui careu imaginar, netrasat cu vreo cretă albă, şi se bătea într-un picior, de la fix trei metri, şi se apăra într-un picior şi-o mână… Avantaj portar!

Aşa mi s-a întipărit conexiunea – nu ai voie la fotbal cu mâna în general (afară de out – care oricum e din afara terenului de joc), dar mai ales nu ai voie cu mâna în careul propriu! Căci se lasă cu … lovituri de pedeapsă!

Maradona a fost o excepţie. Puţin mediatizată – nu aveam nici noi acces la atâtea televiziuni, ce-i drept. Englezii s-au resemnat – i-au spus atunci „HAND OF GOD”… Un omulet care facuse prea multe pe terenul de fotbal, isi demonstrase geniul intr-atâta încât i s-a acceptat extensia de câţiva centimetri (poate şi datorită saltului spectaculos…).

Acum, cu Thiery Henry – fi-va oare aceeaşi poveste? I se va ierta şi lui HENŢUL DIN CAREUL CELUILALT? Avem două situaţii posibile:

  1. vom afla în următoarele zile că Federaţia Franceză de Fotbal propune rejucarea meciului de baraj cu Irlanda;
  2. vom asista la un demers juridic lung al Federaţiei Irlandeze care
    1. va avea câştig de cauză şi poate se vor schimba legile (ex.: consultarea în timp real a întregistrărilor video ca în rugby sau hochei…);
    2. va pierde şi lucrurile vor rămâne la fel … până la următorul caz!

Din păcate, revoluţiile paşnice sunt condiţionate de bunul simţ.

Bunul simţ al conducătorilor/arbitrilor/jucătorilor şi nu al spectatorilor/consumatorilor/votantilor – (fie ei cu bilet fie cei din faţa televizorului…).

Cu alte cuvinte: Haidem la VOT cat mai multi, chiar daca nu-i o datorie ci un simplu drept, că doar s-o schimba ceva! De pildă, măcar de-am reveni la HENŢUL FIRESC – DEFENSIV, DIN PROPRIUL CAREU… (Cui i-e dor de forma “clasica”. Celor agresivi le uram sa-si duca curajosi gandul pana la capat – caci asta-i frumos in democratie: ascultam cu totii cuminti de votul celor multi. Apropo, pe cand intoarcerea la votul cenzitar?)


« Previous Page