Suntem inaintea unui weekend fierbinte, in care cei doi strategi – Guardiola si Mourinho -, se vor afla din nou fata in fata … depinzand, fiecare dintre ei, de momentul de geniu al unuia dintre cei doi jucatori – fanion: Messi sau Ronaldo!

E timpul sa va auzim: pronosticuri?

Dupa infrangerea de la Londra, greu digerabila datorita ploii si celor doua bari ramase de poveste – cred ca Madridul pleaca cu 3 boabe acasa. Chestiunea e … cate va reusi sa dea?

(19 Aprilie)

… Insa FOTBALUL e frumos pentru ca e impredictibil: mingea e rotunda, un meci se poate castiga din doua faze simple: o balbaiala la o faza fixa si un contraatac. Realul a batut cu 2-1 pe Nou Camp, e practic campioana. Ramane sa vedem daca vom avea parte de-o finala Real-Barca in Cupa Campionilor Europeni :-)!

… Iar in 25 Aprilie, seara, am aflat cu cine se va bate Chelsea pentru titlul european al acestui an: cu formatia-gazda, Bayern! Imprevizibil, impredictibil, irepetabil …


ŞI CĂDEAU, MĂRI, CĂDEAU/ UNUL DE-ALTU’ SE LOVEAU/

SE-NFIOARĂ IARBA VERDE/ CĂ GERMANIA NU VA PIERDE!

CAD DUŞMANII CA POPICELE...

CUM AU AJUNS AICI

O vom denumi CEA DE A DOUA FINALĂ … DIN SFERTURI!

Şi va fi nevoie de multă pregătire psihologică pentru a rămâne concentraţi pe meci, căci după acest superexamen va urma un al doilea, la fel de “tare” – o semifinală pe viaţă şi pe moarte cu una din echipele cu pretenţii la titlu: Spania sau Portugalia sunt pe partea aceasta de tablou…

Pentru ambele echipe, atât pentru Germania, cât şi pentru Argentina – lecţiile psihologice are cine le ţine. În staff-ul ambelor formaţii se regăsesc campioni mondiali care pot povesti cu amănunte luptătorilor de astăzi despre gustul cupelor de şampanie din care au sorbit mai ieri…

Pentru a ajunge aici, Germania a depăşit Anglia. O Anglie care ne-a arătat că în 5 minute este în stare să răstoarne tabela de marcaj, indiferent de încărcarea acesteia… Mare păcat de golul lui Frank LAMPARD! Ar fi fost 2-2 şi s-ar fi intrat altfel la cabine. Englezii, cu spiritul lor de fair-play nu au primit instrucţiuni la pauză de a forţa un penalty – probabil că ar fi fost acordat în compensare…

Puternica echipă a Mexicului a fost şi ea debusolată de acordarea gratuită a unui gol din offsaid… Avea sau nu Argentina nevoie de acest “cadou otrăvit”? Cert este că Mexicul a trebuit să-şi schimbe tactica şi, alergând după egalare – a mai primit două boabe. Cinste lor că nu s-au lăsat până nu au înscris golul de onoare! Menţionăm pentru frumuseţe prestaţia lui Tevez şi setea mereucrescândă a lui Messi, după un gol care încă nu vine…  Ce se va acumula mai mult în sufletul tânărului leu argentinian: frustrarea sau foamea de gol?

Cele două optimi au fost câştigate de două dintre cele mai “convingătoare” echipe ale Mondialului sud-african. Urmează ca una din ele să plece acasă – şi, indiferent care va rămâne, se va încărca pe umeri cu datoria de onoare de a merge… până la capăt!

Pe masa FIFA ar trebui să existe deja un proiect al “video-challenge”-ului, pentru competiţiile viitoare – altfel, sportul rege riscă să rămână în urma timpurilor tehnologice pe care le trăim…

CUM AU JUCAT

… suntem în minutul 68 al acestei finale atât de aşteptate de microbiştii din lumea întreagă. Se iau la trântă din nou, la doar o zi distanţă faţă de meciul Brazilia – Olanda continentul cel mai experimentat şi continentul cel mai dăruit cu talent…

… e minutul 68 şi am avut timp să ne imaginăm indicaţiile de la pauză ale unui antrenor pasional: “Iubiţilor, nu-i nimic grav – am luat acel gol la începutul primei reprize. Atâta tot, dar puteţi să-i bateţi, trebuie să-i batem! Nu vă lăsaţi! Oricum trebuie să dăm gol ca să-i batem – aşa că 1-0 sau 0-0 e tot aia! Hai, capul sus, sunteţi pume, sunteţi tigri, pe ei, leii mei, copiii mei…”

… e minutul 68 şi pe tabela de marcaj nu s-a schimbat nimic, din acel minut trei în care Thomas Mueller a reuşit o deviere pe cât de subtilă pe atât de fermă a unei centrări “la întâlnire” marca Schweinsteiger! Nu numai că pe tabelă nu s-a schimbat nimic, însă pauza sfaturilor emoţionale nu a reuşit să schimbe nimic în jocul Argentinei! Să ai un jucător ca Messi şi să nu reuşeşti să-l pui în valoare?!

… e minutul 68, şi pe GREENPOINT STADIUM se predă o lecţie de combativitate germană. O lecţie poate dura şi un minut, o fracţiune de secundă chiar – cu o condiţie: să fie predată în mod autentic şi convingător. Thomas Mueller e căzut undeva la 18-20 de metri, DAR DIN CĂDERE – ÎL SIMTE PE PODOLSKI PE STÂNGA, ÎI ÎMPINGE SURPRINZĂTOR BALONUL, ACESTA ÎL SERVEŞTE PE KLOSE … şi înscrierea golului devine… O FORMALITATE!

’69 – Podolski nu are răgaz, parcă are pariul lui cu Klose, care să dea mai multe boabe în acest campionat mondial, încearcă o scăriţă…

’71 – Schweini dansează pe dreapta şi nu poate fi oprit decât prin fault…

’74 – Schweini face faza meciului, de data asta de pe stânga, face o demonstraţie a supranumelui de PANZER cât şi de acţiune purtată în regim de BLITZ … După un dans perfect, roteşte turela cu o pasă înapoi spre Arne FRIEDRICH – e 3-0!

Oricare echipă a planetei s-ar fi oprit un pic. Nu se mai putea întâmpla nimic – poate doar nişte nebuni de-ai lui Gerrard, îmbrăcaţi în roşu, cu tribunele-n spate şi cu motto-ul “Nothing is over until the fat lady sings” … Dar nu echipa Germaniei. Încearcă şi KLOOS un şut în minutul ’80 – dar e ziua lui KLOSE care mai are energia pentru a dedica o tumbă suporterilor în minutul ’89, după ce finalizează un contraatac al lui Oezil…

Nu s-a mai văzut aşa ceva. Planeta fotbal s-a cutremurat. Se vede că nu ştie cum să reacţioneze – parcă ar fi printre figuri de ceară, dar Merckel, la tribuna oficială, aplaudă …

Fabulous Germany


Primul corner  în min.4, prima ratare … aparţine australianului cu nume spaniol Garcia! “Măi să fie, şi-au naturalizat australienii puii imigranţilor şi şi-au făcut echipă mare!”, îmi zic…: “să vezi ce-o să aibe de tras nemţii în primul lor meci la CM!”

Lucrurile nu stau însă deloc aşa: nouarul polonez din echipa Germaniei, Lucas Podolski primeşte o pasă de geniu de la Thomas Müller, şi deschide scorul. Apoi, meciul se încinge: turcul Özil de la nemţi ia un galben din prea mult entuziasm; croatul Culina de la australieni ne convinge de talentul strămoşilor cu un cap “peste”, dar cei care îşi văd de treabă sunt tot slavii din Mannschaft: e rândul lui Miroslav Klose – care face 2-0!

E pauză – şi în loc să mă gândesc la marele absent Michael Ballack, mă uit în grabă pe traseul Germaniei după ce va termina grupa pe primul loc. Cel mai probabil, după o Americă în optimi se va întâlni în sferturi cu Argentina lui Messi. Îmi aduc aminte cât de mult mi-am dorit să văd o finală Bayern-Barcelona… însă geniul lui Mourinho a voit gloria pentru el! Vine el şi spectacolul de clasă – suntem siguri de asta!

Samoanul Tim Cahill e eliminat destul de uşor prin minutul 55 – iar cuvântul de ordine al disciplinatei echipe a Germaniei pare a fi: fără fault, fără accidentări, fără cartonaşe, nu vă forţaţi, avem 2-0, Alles ist in Ordnung!

Însă jucătorii îşi respectă statutul şi  suporterii care au venit de departe: Thomas Müller binemerită golul de 3-0 apoi intră brazilianul Cacau pentru a stabili scorul final – 4-0 pentru nemţi!

În finalul meciului, pentru a demonstra pasiunea pentru sincretism şi toleranţă,  Joachim Löw îl introduce pe conaţionalul său (“der spanierdeutsche”Gomez – pentru a-l acomoda cu atmosfera vuvuzelelor, aşa cum se aud ele din teren.

Pentru marea echipă internaţională a Germaniei, urmează spectacolul cu sârbii din grupe … dar undeva pe traseu, poate vor întâlni Argentina lui Lionel Messi! Să te ţii atuncea, rating :-)!

P.S.: mai ştii, dacă nu se grăbea FRF-ul cu acordarea cetăţeniei unui Max Nicu prea dornic de afirmare şi compromis – poate ne mândream acum şi noi cu un vlăstar daco-roman luptând sub culorile steagului “Rot-Gold-Schwarz”!


Pentru că AGORA s-a mărit în ultima vreme în ultimul hal – astfel încât pe lângă MEDIA obişnuită, clasică (TV, Print) au apărut aceste BLOG-uri “personale” … EA TREBUIE UMPLUTĂ, nu-i aşa?

Zilnic!

Motiv (arhi)suficient să mulţumim Bunului Dumnezeu pentru ceea ce ni se-ntâmplă, pentru ceea ce ne este dat să aflăm că se întâmplă sau pentru ceea ce vedem că se întâmplă – zi de zi. Pentru că numai astfel reuşim să umplem spaţiul acesta IMENS, care creşte fără a da semne de oboseală, dimpotrivă.

Unul din lucrurile remarcabile care s-au întâmplat ieri – pe lângă atacurile grupărilor maoiste din India, ale atentatelor din Bagdad sau inundaţiilor din Rio de Janeiro… a fost returul sfertului de finală al Ligii Campionilor la Fotbal – disputat între BARCELONA şi ARSENAL.

De ce spun asta? Pentru că în acest meci – memorabil ! – un singur jucător, argentinianul de 22 de ani LIONEL MESSI, a reuşit să dea 4 (patru) goluri şi să aibe încă două ratări, el singur cu portarul echipei adverse, Almunya…

Dom’le: ai putea spune pur şi simplu că “i-a ieşit totul” – şi ai putea merge mai departe… însă un asemenea moment, care depăşeşte nivelul maxim al hattrick-ului englezesc, este prea rar în istoria fotbalului pentru a-l trece uşor cu vederea!

M-am trezit întrebându-mă, franc: “DE CÂND TE UIŢI LA FOTBAL, AI MAI VÂZUT AŞA CEVA?” Şi apoi, am prescurtat: “…DE CÂND TE UIŢI LA FOTBAL…?”. Întrebare ceva mai uşor de răspuns, deoarece – fiind născut în 1966, primele amintiri despre acest sport sunt legate de vocea autoritară a Tatălui meu, care la CM din MEXIC 1970 – m-a “tras lângă el” cu sentimentul irepetabilităţii unui fenomen la care trebuia să fiu martor: ” Vino aici, meciul ăsta trebuie să-l vezi şi tu: joacă ROMÂNIA contra lui PELE!” …

… cu alte cuvinte, dacă am ajuns cu gândul atât de departe în amintire, mi-am tradus introspecţia: “De când am mai văzut un jucător străluncind în felul acesta?” Pele, Maradona, Hagi, Zidane …

Iată cum apariţia unui jucător mare, răscoleşte (prin definiţie) trecutul întregului sport pe care îl reprezintă! El asimilează trecutul şi integrează în sine portretele celor ce au strălucit înaintea sa…

PS: Problema lui Messi? Să rezolve în mod câştigător ecuaţia echipei Argentinei la CM din Africa de Sud… Iar eu, dacă aş fi prin Federaţia Argentiniană de Fotbal – mi l-aş chema de-ndată pe GUARDIOLA …. consilier la echipa naţională!

Simt nevoia să adaug încă o poză a lui Messi, la sfârşitul meciului tragic cu Germania din sferturile Campionatului Mondial din Africa de Sud. Dacă va conduce sau nu generaţia lui de tineri argentinieni spre o revanşă istorică cu nemţii – asta sperăm să vedem  într-una din competiţiile viitoare!

... till next time, Deutschland!