In avion



In momentul in care Dl. Voiculescu, de la inaltimea pregatirii si pozitiei domniei sale, ne-a catalogat colectiv drept securisti – am stiut ca va trebui sa fac un drum la CNSAS. Umbra unei vinovatii colective mi-a clatinat autobiografia, asa cum o stiam pana atunci: hai sa fiu sigur, mi-am zis! Daca m-au inregistrat cumva organele pe vremea cand am fost ghid? Ce-i drept, fara “sa am grupuri pe-afara”, dar examenul l-am dat impreuna, cu totii. Si dosarele de admitere ni le-am completat in acelasi numar de pagini! Deci… am fost pe langa, pe aproape, am dat mana cu ei: m-am “contaminat“?

Asteptand la rand pentru completarea cererii, in sala de studiu, cercetatori de diferite varste si ocupatii – printre care un preot care mi-a atras atentia. Nu atata prin sutana, cat prin reportofonul pe care il tinea in barba si la care isi dicta – probabil reproducand exact din manuscrisele aflate in fata… Uite ma, imi zic – si popii se preocupa de trecutul lor! Al lor sau al altora? In spirit corect, drept, istoriceste (fara ura si partinire) sau pentru razbunari  (sau/si mai rau, santaje…)

Imi aduc aminte azi de acest episod, pentru ca in aceasta saptamana un preot greco-catolic a tinut prima pagina a ziarului “Adevarul” intr-una din zile. Cu un episod trist – de camatarie! Nu intreb de unde a avut un preot bani sa imprumute 40.000 EURO pe criza asta, nici cuantumul restantelor datorate de cei care s-au afundat in imprumut: fiecare le are pe ale sale.

Insa de la haina preoteasca ne asteptam la altceva – sa fie mereu la fel: fara greseala.

Pe de alta parte, daca din cei doisprezece apostoli – unul L-a tradat: inseamna ca azi ne putem astepta ca a 12-a parte a clerului sa fie corupta “cu acte in regula”?

Karl Jaspers are expresia “vinovatiei metafizice” – despre care am retinut, ca mecanism de functionare, urmatoarele:

1.  identitatea unei persoane este marcata/determinata de grupul din care face parte

2. alegerile unora afecteaza imaginea altora din cadrul grupului


Dacă eu, ca individ – am şansa răscumpărării păcatului;  iar prin sinceră părere de rău, penitenţă si impartasirea Sfintelor Taine îmi pot spăla şi întineri sufletul… cum se poate ca noi, ca specie, să fim condamnaţi la un final apocaliptic?

Cum era lumea înainte de venirea lui Iisus? – Neîmpăcată!

Războaie şi certuri au fost şi după Sfânta Sa Naştere, numai că, la nivelul fiecăruia dintre noi (!) – avem şansa de a primi sau libertatea de a refuza „arvuna mântuirii” (Sf. Pavel): adică Sfântul Duh al Speranţei, Credinţei şi Iubirii.Pacea vine din acestea trei, iar minunea este faptul de a putea simţi, gusta şi trăi această pace încă de aici, de pe Pământ.

 Pacea nu vine după victorii sau înfrângeri, ci din trăirea credinţei. În felul acesta ne salvăm, ca indivizi. Ca specie însă…?


Zice un agnostic: “Am intilnit oameni care se inchinau inainte de decolare, crezind ca in felul acesta nu vor cadea cu avionul!”. I-am raspuns: “Poate se inchinau, crezind ca in felul acesta vor muri impacati!”…


Inca o dovada a lumii secularizate in care traim: nici o referire la rugaciune in timpul descrierii masurilor “de salvare”… le stiti, cei care ati zburat cu avionul, in cazul putin probabil al unei avarii… Probabil ca psihologii de serviciu ai companiilor aviatice au considerat RUGACIUNEA IN CAZ DE PERICOL un mod prea fatalist de interpretare si pregatire a unui viitor nesigur.

« Previous Page