Media



Traducerea titlului ar fi meritat sa fie una mai buna, nu “Traficantul de Arme”…

In primul rand, pentru ca titlul filmului face o trimitere directa la dialogul dintre Orlov (Cage, traficantul de arme) si Baptiste Sr. (Walker, dictatorul militar):

Andre Baptiste Sr.:  They say that I am the lord of war, but perhaps it is you.

Yuri Orlov: I believe it’s “warlord.”

Andre Baptiste Sr.: Thank you, but I prefer it my way.

In al doilea rand, nu imi suna chiar atat de pocit romaneste “Lordul Razboiului” …

Trecand dincolo traducerea – spunem noi nefericita – a titlului filmului in limba romana, lucru pe care am insistat intrucatva deoarece sunt convins ca multi din generatia mea nu l-au vazut tocmai din pricina acestui motiv* (sau fiindca e cu Nicholas Cage, un actor simplu si corect dar fara forta necesara unei compozitii de anvergura) filmul ne ofera explicatii si ne ridica intrebari. Deci il inscriem fara rezerve la capitolul castiguri (sau “must see”).

Explicatiile sunt pentru cei pasionati de domeniul istoriei. Ei pot afla de pilda ca cel mai mare jaf al secolului XX ar fi fost facut in Ucraina, cu arsenalul rus lasat mostenire unui nou regim. Sau ca intretinerea unor teatre de razboi cu caracter “permanent” sunt justificate de necesitatea unei piete de desfacere pentru productia de armament.

Explicatiile sunt pentru cei pasionati de politica. Ei afla de pilda, cum organisme respectabile puse sa vegheze la asigurarea “Legii si a Ordinii” – in cazul filmului, INTERPOL-ul -, trebuie sa cedeze intereselor superioare, de “Partid si de Stat” …

Intrebarile sunt pentru cei pasionati de domeniul filosofiei. Atat cei aplecati spre probleme ale Eticii (Copila cu bratul amputat care il intreaba pe american: Mister, ce credeti, o sa-mi mai creasca mana la loc?) cat si cei care isi pun probleme ale Esteticii (cum ar fi de pilda simbolistica sexului pe verticala) vor gasi in acest film subiecte de meditat.

Din 2005 (anul aparitiei filmului) sau de ieri seara (cand in sfarsit am trecut peste retinerea legata de titlu si am apucat sa-l vad), avem sansa de a privi altfel Jurnalele de Stiri …

_________________

* … educatia in comunism avea unele aspecte care tineau de “combaterea altor sisteme”. De pilda, capitalismului i se reprosa mai mereu ca duce spre extremism, consum exagerat de “sex, droguri si violenta”. Probabil am exersat, in ADN-ul educatiei noastre, sa ne ferim de traficanti, indiferent ce anume ar trafica ei! Poate fi o explicatie a faptului ca nu am vazut filmul pana acum …

"Nicholas Cage"; "Eamonn Walker"

Cage si Walker intr-un film de exceptie, finantat de nemti ("With Compliments")


Ce sa mai spui – cand dupa atentatul la Dreptate si Adevar, valori fundamentale ale crestinismului, acestea sunt terfelite in lumea politicului de Dambovitza, sunt luate la misto de “opozitie”?! Va imaginati oameni normali la cap care sa se opuna (adica sa voteze impotriva) unei formatiuni care se numeste D.A. – de la Dreptate si Adevar?!

In mod normal, a venit o pauza in care au lasat un pic valorile Bisericii de-o parte.

Dar acum … ce i-a mai apucat? Imi spun, nevenind a-mi crede urechilor. Blasfemie!

Pe mine, m-au convins sa renunt la contractul cu ei – pe voi?


Cu siguranta o parte a acelora treziti azi dimineata la ora trei si jumatate pentru a sustine Campionul din Pechea in cea de-al noualea sau angajament pentru pastrarea centurii cu diamante … vor fi mers inapoi in pat cu sentimentul nelamurit: ce-a lipsit? A fost pe bune sau nu? Pe de-o parte, fiecare repriza a trecut extrem de repede, asta inseamna ca tensiunea din ring s-a transmis in mod real pana in fotoliile privitorilor. Pe de alta parte, ambii luptatori erau atat de lipsiti de vanatai incat nu aveai cum sa nu te intrebi: unde e sangele? Oare MMA sau K1 sa fi ramas singurul loc unde putem vedea meciuri pe viata si pe moarte?

In timp ce, reveniti in caldura plapumei, suporterii Campionului masoara in amintire traseul picioarelor inteligente care a caracterizat meciul zilei, recomand o privire spre zona recentelor productii cinematografiei de peste Ocean, unde oferta de sange e conjugata din nou cu otelul din Transformers: rezultatul se numeste … “REAL STEEL”.

Deci: pentru cei in nevoie de senzatii tari … hai la cinema :-)!


Bute vs Johnson.Meci tensionat, prudenta incordata. Frumos.

Bute won via Unanimous Decision!

Judges Scorecard: 119-109, 120-108, 120-108

Recitesc insemnarile din timpul meciului . . . :

R1 – cei doi sunt egali, ce face Lucian cu dreapta lui face si Johnson cu stanga, cu diferenta ca romanul cauta barbia iar jamaicanul da la corp;

R2 – lectie de deplasare in ring, conform planului, Lucian are ca scop sa nu mai primeasca lovituri. Insemna ca loviturile din prima repriza l-au durut? 

R3 – Johnson incearca vreo trei drepte, insa le arunca in aer … pentru ca Lucian Bute ii interzice inteligent acest lucru, prin deplasare!

R4 – Din felul in care porneste in ring, Lucian puncteaza la capitolul artistic, e foarte hotarat – insa e singura repriza data de counter-ul paralel lui Glen Johnson. Nu am inteles de ce…

R5 – E randul lui Johnson sa dea o lectie de deplasare: cum sa iti pastrezi agresivitatea deplasandu-te inapoi. Abia aceasta e prima repriza pe care i-as da-o lui Johnson. Lucian trebuie sa fie atent!

R6 – Meciul devine greu. Johnson asta stie meserie, e randul lui Lucian sa loveasca aerul de vreo doua ori, incercand uppercut-ul.

R7 – O repriza foarte frumoasa, in care Lucian a stralucit cu trei stangi mitraliate, urmate de-o dreapta. Se incheie cu  o lovitura sub centura …

R8 – Repriza lui Lucian, insa Johnson nu poate fi clintit usor, e un bun incasator. Muschii gatului sunt foarte dezvoltati…

R9 – Meciul se dezlantuie – Lucian a incercat toate combinatiile, mai putin uppercut-ul de stanga

R10 – Johnson da senzatia ca nu mai poate insa poate fi doar o capcana in care ar putea sa-l atraga pe Campion. Sar stropii din jamaican, isi scutura dreapta de carcei …

R11 – O repriza in care cei doi boxeuri se pregatesc pentru asaltul final: cand s-a terminat meciul acesta atat de repede?! Incep sa ma gandesc la arbitri, ca sunt de-ai casei, canadieni – si nu ar trebui sa avem emotii!

R12 – Aud, dincolo de comentarii, cateva fluieraturi ale celor care nu inteleg boxul in “safe-mode”. Pentru ei, boxul e sacrificiu. Pentru Lucian Bute, urmeaza meciul 31 la profesionisti, poate cu cei de la varf (Ward sau Froch) sau pentru cei de sub varf (Kelly, Pavlik).

… si ma gandesc ca riscul inutil trebuie evitat! Se poate castiga si la puncte, KO nu e obligatoriu. Daca scopul e sa ramai Campion Mondial o perioada cat mai lunga de timp, atunci scopul a fost atins. Apropo de risc – cine isi va asuma riscul urmatorului meci cu Lucian Bute?

Astazi a fost (pentru noi) un meci “in deplasare” … si de fapt, a fost un joc al deplasarii inteligente in ring, un joc al picioarelor inteligente! Johnson nu s-a putut exprima, mi s-a parut un boxeur fara replica, a carui grija principala a fost sa-si apere bine ficatul … Din partea lui Lucian, am vazut multa, foarte multa munca si seriozitatea de a rezista ispitelor. Vremea in care se dezlantuia si descoperea aiurea in fata lui Andrade a trecut. Emotiile noastre, in ceea ce-l priveste pe Lucian Bute – au devenit emotii nemtesti: stim dinainte ca baiatul nostru drag se va bate cu seriozitate!

Gata cu joaca! Vin meciurile grele … asteptam Finala Turneului Super Six!


… e un subiect fierbinte pe timp de criza prelungita, pentru ca rostul bugetului de comunicare nu se mai justifica simplist, la modul am investit atatia EURO in comunicare – si am reusit sa cresc business-ul cu atata”.

Intre noi vorbind – mandria de mai sus era oricum nejustificata, pentru ca publicitatea este numai o parte a mixului de marketing, un business prosper depinzand in mare masura de abilitatea si sistemul colegilor de la vanzari, de conjunctura pietei, capitalul din spatele afacerii, seriozitatea partenerilor … etc. … dar, sa recunoastem ca un proiect de comunicare in vreme de boom economic era (aproape sigur) acoperit de cresterea volumului de vanzari!

In vremurile actuale, atentia si stress-ul justificarii fiecarei mutari cad pe umerii managerilor de brand, care trebuie sa explice importanta actiunilor de comunicare, ce solicita serios bugetele subtiate ale companiilor jucatoare. Si nici nu poate fi altfel: cand presiunea se pune pe pretul de vanzare al produsului,  (ceea ce erodeaza marja de profit obtinut in urma vanzarii) – e clar ca dilema principala a conducatorilor este: SCAD PRETUL pentru a ajuta vanzarile si a castiga cota de piata sau SCAD BUGETUL de comunicare – pentru ca lumea nu mai e atenta la televizor ci la portofel?!

Daca justificarea ni se cere (de obicei) pe termen scurt – la modul “cum a livrat proiectul x in termeni de audienta/imagine si vanzari”, ceea ce nu ar trebui scapat din vedere este efectul pe termen lung … acesta este mai greu de masurat, dar se reflecta direct in INCREDEREA pe care partenerii o au in acela care face efortul de a comunica, determinand o dulce usurinta in incheierea contractelor aducatoare de venit! 🙂

« Previous PageNext Page »